3,588 matches
-
al schimbării, știința intimitate, dreptul la viață privată America Asigurarea securității viitorului Managementul riscurilor capitalului privat Sectorul privat și clima Produse care gândesc Prosperitate vezi economia inovațiilor Prozac Nivelul cunatic (computere), computere cuantice atingerea nivelului de conștientizare [sau „conștientizarea”] Criptarea cuantică Modele de mecanică cuantică ale fizicii Quantum Science Research Lab (Hewlett-Packard) Quantum Teleportation Group de la Univeristy of Calgary [Laboratorul de Cercetare pentru Știința Cuantică] RFID - Radio Frequency Identification Device = identificator de frecvență radio Raibow Room, Rockefeller Center „motivarea” fricii, fabricarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
dreptul la viață privată America Asigurarea securității viitorului Managementul riscurilor capitalului privat Sectorul privat și clima Produse care gândesc Prosperitate vezi economia inovațiilor Prozac Nivelul cunatic (computere), computere cuantice atingerea nivelului de conștientizare [sau „conștientizarea”] Criptarea cuantică Modele de mecanică cuantică ale fizicii Quantum Science Research Lab (Hewlett-Packard) Quantum Teleportation Group de la Univeristy of Calgary [Laboratorul de Cercetare pentru Știința Cuantică] RFID - Radio Frequency Identification Device = identificator de frecvență radio Raibow Room, Rockefeller Center „motivarea” fricii, fabricarea Ronald Reagan Summer Redstone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
vezi economia inovațiilor Prozac Nivelul cunatic (computere), computere cuantice atingerea nivelului de conștientizare [sau „conștientizarea”] Criptarea cuantică Modele de mecanică cuantică ale fizicii Quantum Science Research Lab (Hewlett-Packard) Quantum Teleportation Group de la Univeristy of Calgary [Laboratorul de Cercetare pentru Știința Cuantică] RFID - Radio Frequency Identification Device = identificator de frecvență radio Raibow Room, Rockefeller Center „motivarea” fricii, fabricarea Ronald Reagan Summer Redstone Reed Elsevier Regenerarea Religia și viitorul individului Fundamentalismul religios Înlocuirea, medicina longevității Refacerea Pensionarea celor din generația boomului demografic Rice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
niște modelizări matematice mai mult sau mai puțin ingenioase au Încercat să armonizeze noul concept cu cadrul teoriilor anterioare; abia pe la Începutul anilor 20 acest cadru a apărut ca definitiv perimat. Dacă Niels Bohr este considerat adevăratul fondator al mecanicii cuantice, asta se datorează și descoperirilor lui personale, dar mai ales extraordinarei atmosfere de creativitate, de efervescență intelectuală, de libertate a spiritului și de prietenie pe care a știut s-o creeze În jurul său. Institutul de fizică din Copenhaga, fondat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În cazul Carolinei Yessayan, tot ce știi despre ea s-a concentrat În cele câteva secunde de o precizie absolută, când mâna ta Îi atingea coapsa. Istoriile consistente ale lui Griffiths au fost introduse În 1984 pentru a lega măsurările cuantice În narațiuni verosimile. O istorie a lui Griffiths e construită pe baza unei serii de măsurări mai mult sau mai puțin aleatorii, făcute În momente diferite. Fiecare măsurare exprimă faptul că o anume cantitate fizică, eventual diferită de la o măsurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fie niciodată aceeași. Peste ani, Michel avea să propună o scurtă teorie a libertății umane pe baza unei analogii cu comportamentul heliului superfluid. Fenomene atomice discrete, schimburile de electroni Între neuronii și sinapsele din creier sunt În principiu supuse imprevizibilității cuantice; cu toate astea, din cauza marelui număr de neuroni, prin anularea statistică a diferențelor elementare, comportamentul uman este - În liniile lui generale ca și În detalii - la fel de riguros determinat ca la orice alt sistem natural. Totuși, În anumite circumstanțe, extrem de rare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
echipă. Precise, riguroase, perfect documentate, experiențele lui Aspect aveau să cunoască un ecou considerabil În lumea științifică: pentru prima dată, după părerea generală, se Înregistra o respingere totală a obiecțiilor emise În 1935 de Einstein, Podolsky și Rosen față de formalismul cuantic. Inegalitățile lui Bell derivate din ipotezele lui Einstein erau clar Încălcate, rezultatele se potriveau perfect cu previziunile teoriei cuantelor. În consecință, nu mai rămâneau decât două ipoteze. Fie proprietățile ascunse determinând comportamentul particulelor erau non-locale, adică particulele puteau avea una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
universul e format pe baza a circa o sută de elemente; lista lor este inamovibilă și fixă. O asemenea situație - profund anormală din perspectiva teoriilor electromagnetice clasice și a ecuațiilor lui Maxwell - avea să ducă În final la dezvoltarea mecanicii cuantice, adăugă Desplechin. Biologia, după părerea lui, se afla acum Într-o situație analogă. Existența În tot regnul animal și vegetal a unor macromolecule identice, a unor ultrastructuri celulare invariabile, nu putea să se explice, după el, prin legile chimiei clasice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
situație analogă. Existența În tot regnul animal și vegetal a unor macromolecule identice, a unor ultrastructuri celulare invariabile, nu putea să se explice, după el, prin legile chimiei clasice. Într-un fel sau În altul, Încă imposibil de lămurit, nivelul cuantic trebuia să intervină direct În reglementarea fenomenelor biologice. Era aici un Întreg câmp de cercetări, absolut nou. În acea primă seară, Desplechin fu impresionat de mintea deschisă și de calmul tânărului interlocutor. Îl invită la cină, la el acasă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
au loc manifestările lor; această ubicuitate le permitea să găsească aplicații În hidrodinamică, dar și În genetica populațiilor, În meteorologie sau În sociologia grupurilor. Puterea lor de modelizare morfologică era bună, dar capacitățile lor predictive - cvasinule. În schimb, ecuațiile mecanicii cuantice permiteau să se prevadă comportamentul sistemelor microfizice cu o precizie foarte bună, și chiar cu o precizie totală dacă se renunța la orice speranță de revenire la o ontologie materială. Era cel puțin prematur - și poate imposibil - să se realizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
individuală (În epoca lui, acest concept era deja În mare măsură compromis și toți recunoșteau, măcar tacit, că nu poate fi baza nici unui progres uman), ci acela că a reușit, prin interpretări ce-i drept cam riscante ale postulatelor mecanicii cuantice, restabilirea condițiilor În care iubirea este posibilă. Aici, trebuie să evocăm Încă o dată imaginea Annabellei: fără să fi cunoscut el Însuși iubirea, Djerzinski putuse, prin Annabelle, să-și facă o imagine despre ea; Își dăduse seama că iubirea, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu nervii la pământ. Și eu care credeam că e foarte stresant să fii avocat. UNSPREZECE În momentul în care Trish se întoarce în bucătărie, mi-am mai revenit. Pot să fac asta. Sigur că pot. Doar nu e fizică cuantică. E menaj. — Samantha, mi-e teamă că azi va trebui să te lăsăm singură, spune Trish ușor îngrijorată. Domnul Geiger a plecat la golf, iar eu mă duc să văd Mercedesul cel nou al unei foarte bune prietene. Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și pe Leonte care era un distrat. Avea cămășile roase de ’’șoricei’’ la gât și Iordache, profesori foarte buni însă nu îl mai pasiona materia. Schimburi de căldură, multă teorie, ciclul lui Carnot, motorul în nu știu câți timpi, optică, reflexie, fizică cuantică, Einstein, probleme simple cu enunțuri lungi, prea puține necunoscute, multă toceală și doar îi plăcea pe vremuri atât de mult. Când lua fizica în mâini îi apărea, în fața ochilor, bulbucatul! Și Angelescu a evitat să vină profesor la clasa lui
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fi reflecțiile sale din Dogmatica ortodoxă asupra relației dintre tradiție, corpul Scripturii și trupul viu al Bisericii. Stăniloae este unul dintre primii gânditori ortodocși din secolul XX care a limpezit raportul între aceste trei instanțe ale Revelației, recunoscându-le regimul cuantic de inseparabilitate. Acest model, care creditează paradoxul cercului hermeneutic, se opune rigidității mecanice conținute în interpretarea romano-catolică a Scripturii și a tradiției; în linia deciziilor luate la Conciliul tridentin, Scriptura și tradiția sunt privite ca două surse distincte pentru revelație
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
comunitară, iar elementul lingvistic reprezintă factorul de unitate și de autoritate al tradiției 1. Cunoaștem tradiția prin limbă, în măsura în care aceasta ne interpelează și se lasă interogată - așa cum spune Gadamer - „ca un tu personal”. Acest tu idiomatic trece dincolo de mecanica uneori cuantică a discursivității. Indiferent de particularitățile sale culturale, tradiția se transmite normativ, impunând un cod valoric și reglând un filtru hermeneutic. Tradiția nu este povara unei desuetudini, ci, așa cum ar fi spus C. Noica, o limitare care deschide, în loc să limiteze. Fără
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
hermeneutica fenomenologică, Louth așază o nouă stație filozofică: opera epistemologului Michael Polanyi. În acest context, ne este reamintit „principiul indeterminării”, al lui Werner Heisenberg (1901-1976 - fiul augustului bizantinolog german A. Heisenberg) și mutația metodologică provocată de succesul epocal al fizicii cuantice. Pentru că M. Polanyi și-a scris opera după remarcabilele transformări de epistemă de la începutul secolului XX1, se cuvine să ne întrebăm mai întâi care este relevanța acestor evenimente pentru o îndrăzneață teopoetică a modernității? A devenit un truism să afirmi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
universalitatea valorii de adevăr a propozițiilor sale. Trecerea atât de abruptă de la fizica galileano-newtoniană la fizica relativistă a constituit un veritabil pons asinorum în dezbaterile epistemologilor contemporani. Mai mult decât cele două versiuni (restrânsă și generalizată) ale teoriei relativității, fizica cuantică a provocat școlile postbelice de epistemologie, furnizând imaginarului filozofic un spectaculos model holistic al realității. Ontologia cuantică este construită cu presupozițiile nonseparabilității elementelor constitutive ale lumii 1. Louis de Broglie avea deci dreptate să spună că mecanica cuantică a reușit
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a constituit un veritabil pons asinorum în dezbaterile epistemologilor contemporani. Mai mult decât cele două versiuni (restrânsă și generalizată) ale teoriei relativității, fizica cuantică a provocat școlile postbelice de epistemologie, furnizând imaginarului filozofic un spectaculos model holistic al realității. Ontologia cuantică este construită cu presupozițiile nonseparabilității elementelor constitutive ale lumii 1. Louis de Broglie avea deci dreptate să spună că mecanica cuantică a reușit să mute „linia de demarcație între fizică și metafizică”. Evidențierea, în regim submicroscopic, a imposibilității determinării simultane
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
relativității, fizica cuantică a provocat școlile postbelice de epistemologie, furnizând imaginarului filozofic un spectaculos model holistic al realității. Ontologia cuantică este construită cu presupozițiile nonseparabilității elementelor constitutive ale lumii 1. Louis de Broglie avea deci dreptate să spună că mecanica cuantică a reușit să mute „linia de demarcație între fizică și metafizică”. Evidențierea, în regim submicroscopic, a imposibilității determinării simultane a tuturor caracteristicilor de stare ale unui sistem subatomic - prin descoperirea în 1900 de către Max Planck (1858-1947) a cuantei de acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fizice. La începutul secolului XX, fizicienii trec printr-o adevărată criză iconoclastă, care le interzice vehicularea lipsită de nuanțe a unor concepte mecanice precum determinismul, separabilitatea între observator și sistemul observat etc. Izbutind să zdruncine modelul newtonian de raționalitate, fizica cuantică delegitima, în fapt, proiectul epistemologic general al Iluminismului. Succesul empiric (în sensul testabilității și al puterii de predicție) al mecanicii cuantice i-a obligat pe fizicieni, pe lângă contestarea principiului cartezian al evidenței intuitive a adevărului, la asumarea unui set de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
concepte mecanice precum determinismul, separabilitatea între observator și sistemul observat etc. Izbutind să zdruncine modelul newtonian de raționalitate, fizica cuantică delegitima, în fapt, proiectul epistemologic general al Iluminismului. Succesul empiric (în sensul testabilității și al puterii de predicție) al mecanicii cuantice i-a obligat pe fizicieni, pe lângă contestarea principiului cartezian al evidenței intuitive a adevărului, la asumarea unui set de presupoziții net antimecaniciste. În primul rând, fenomenul „salturilor cuantice” (tranziență discontinuă) a impus trecerea de la uzul categoriei de cauzalitate la cel
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Succesul empiric (în sensul testabilității și al puterii de predicție) al mecanicii cuantice i-a obligat pe fizicieni, pe lângă contestarea principiului cartezian al evidenței intuitive a adevărului, la asumarea unui set de presupoziții net antimecaniciste. În primul rând, fenomenul „salturilor cuantice” (tranziență discontinuă) a impus trecerea de la uzul categoriei de cauzalitate la cel al categoriei de probabilitate, înțeleasă nu ca semn al unei ignoranțe pasagere (cum credea Laplace), ci ca permanență epistemică. Există ceva indecidabil în statutul ontic al electronilor, care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
radiații electromagnetice, îi dădeau lui Einstein impresia deconcertantă a unui comportament inteligent, ghidat de un „liber arbitru” (în alegerea impulsului și traiectoriei proprii). Două teoreme fundamentale, care aparțin lui Niels Bohr și Werner Heisenberg, au fundamentat interpretarea standard a mecanicii cuantice. Mai întâi, principiul de complementaritate al lui Bohr (liderul școlii de la Copenhaga, pasionat de filozofia paradoxului a lui S. Kierkegaard 1) susține, într-o formulare ad usum delphini, că o cunoaștere completă a fenomenelor atomice necesită descrierea proprietăților particulelor, atât
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în mediul subatomic, fără a degrada precizia cunoașterii vitezei sale. Altfel spus, localizarea strictă a undei asociate unei particule elementare nu poate fi simultană decât cu caracterul nedeterminat al vitezei acesteia. Totul revine la afirmarea imposibilității cunoașterii obiective a fenomenelor cuantice, datorată unei perturbări prealabile a mediului de observație, prin instrumentele de măsurare folosite. De aici vine și imperativul unei descripții a fenomenului în termeni de probabilitate. Interpretările date acestor principii (verificate experimental) au polarizat comunitatea savanților în două tabere, cea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
subiectul cunoscător, a determinismului intrinsec în relațiile dintre particulele elementare ale unui câmp fizic, a existenței unei limite de separație între două obiecte fizice. Au contraire, școala de la Copenhaga pleda în favoarea unui alt regim de inteligibilitate, revelat de principiile fizicii cuantice: probabilitate, cauzalitate holistică, indeterminism, nonreprezentare intuitivă (spațio-temporală) a fenomenelor subatomice și, mai ales, nonseparabilitate a obiectelor unui câmp fizic (i.e. inexistența unei limite de separație). Pentru că acest conflict privitor la completitudinea aparatului teoretic al fizicii cuantice (tranșat ulterior prin invalidarea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]