1,813 matches
-
și de băiat în același timp, ceea ce-i mișto). Dacă ți-e jenă când suntem în oraș sau undeva, atunci poți face așa și tu. Zi-mi Cris. — Oh, nu - nu m-aș jena, a răspuns Stacey, privindu-l și cuibărindu-se încă pe lângă el. Io cre’ că-i așa dulce. Doar că-i de râs, atâta tot. Și de ce nu mi-ai zis? — Ce? Adică numele meu adevărat? Iubito, tocmai ce ți-am zis, io nu... — Nu - nu la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o acoperi pe sora ei. Biata de ea, probabil că e foarte obosită. E gravidă, lucrează treizeci și șase de ore în schimburi și a mai fost și bucuria de a-i spune surorii ei vestea cea mare. Emmy se cuibări și ea lângă Izzie și închise ochii, însă mintea îi zumzăia de gânduri. Da, firește că se bucura că Izzie va avea un copil. Micuța Isabelle care și-a supt degetul până la vârsta de unsprezece ani, care murea de frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
momentul acela, că nu mai putea să trăiască altfel. Numai ifose și zâmbete cuceritoare Adriana nu a înțeles niciodată de ce unora nu le plăcea deloc să zboare cu avionul. Chiar așa, ce era atât de îngrozitor să petreci câteva ore cuibărit sub o pătură din cașmir, sorbind șampanie și uitându-te la filme? Mâncarea era oribilă, e adevărat, chiar și la clasa întâi, dar dacă veneai dotat cu tot ce trebuie (batoane Zone, salată de fructe de la Whole Foods și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se ferească dezgustată de atingerea lui. Povestea asta a obsedat-o întotdeauna pe Leigh care înțelegea perfect cum e să te crispezi la sărutul iubitului tău și tocmai de aceea i se păreau atât de plăcute aceste momente când se cuibărea în brațele lui. N-ar vrea să stea goală în pat alături de Russell, să se giugiulească cu el și să se bucure de atingerea lui dacă ar fi ceva în neregulă...nu? Nu, era clar că totul era așa cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
facut sex cu trei bărbați bine și absolut politicoși, asta nu face din tine o femeie fatală. Promițându-și să nu se mai gândească la pudoarea prietenei ca să nu se mai amărască, Emmy dădu farfuria la o parte și se cuibări în brațele musculoase ale lui Rafi. — Vrei să mergem la un film în seara asta? se alintă ea, acoperindu-i brațul cu sărutări mărunte. Sau poate să ne uităm la ceva pe canalul ăla cu plată? Rafi o mângâie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se izbi de hotelurile de pe Bund și geamul gros Îl lovi În nas pe Jim. CÎnd vasul de război trase a doua salvă cu turela din spate, Jim sări În pat și Începu să plîngă, apoi se opri și se cuibări la căpătîiul patului de mahon. Din locul lui de lîngă consulatul japonez, crucișătorul Idzumo deschisese și el focul. Tunurile lui scoteau flăcări prin fumul care se ridica din cele trei coșuri și se Învolbura deasupra apei, ca un boa negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu patul puștii să se ducă Înapoi la locul lui. Sergentul stătea printre tufele de urzici, uitîndu-se peste parapetul din spate la deținuții sleiți de puteri. Femeile bătrîne zăceau În bălțile de urină de la picioarele soților lor. Frații englezi se cuibăreau lîngă Basie, În timp ce doamna Hug se sprijinea de genunchii tatălui ei. Jim se gîndi la mama sa și la clipele fericite pe care le petrecuse În dormitorul ei, jucînd bridge. CÎnd simți că-i dau lacrimile, și le Înghiți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
liberă, modernă, atât de potrivită cu societatea de azi, a învățat totul, dar nu cunoaște durerea, crede că o cunoaște, dar nu e adevărat. Se află acolo sus, în cer, dar încă nu știe ce este acest jos. Este atrocitatea cuibărită în piept acolo unde pieptul nu mai există. Există o gaură care înghite totul cu o viteză frenetică, asemeni unui vârtej, înghite sertar, haine, fotografii, tampoane, creioane, compact-discuri, mirosuri, zi de naștere, doici, colaci de salvare, scutece. Totul dispare. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai calmă. Îi iau mâna: — Trebuie să-ți spun ceva. Mă privește și fruntea ei pare acum făcută din ghips. — Soția mea... este bolnavă. — Ce are? Spune-i, Timoteo, spune-i-o în fața aia a ei pe care s-a cuibărit mizeria. Spune-i că aștepți un fiu legitim, moștenitor al vieții tale sterile și cumpătate. Spune-i că trebuie să avorteze, pentru că acum este momentul bun, acum când ea te sperie și te gândești: ce fel de mamă va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
făcuse un serviciu, îmi curățase viața de complicația aceea scârboasă. Nu se lăsase dusă a doua oară la clinică, disprețuise eleganța acelui fals hotel. Eram vinovat doar în parte, mă limitasem la a o lăsa singură. În abandonul acela se cuibărea deprinderea mea cu lașitatea. Într-o seară mi-a telefonat Manlio, ne-am dus să mâncăm o pizza ca doi studenți bătrâni care se revăd. — Ce mai e cu fata aceea? — Nu e. — Și tu ce faci? La o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
timpul să treacă așa. Nu pentru noi. Noi nu suntem prieteni, nici nu vom fi vreodată. Am fost amanți încă înainte de a ne cunoaște. Ne-am dăruit nebunește unul altuia. Iată de ce este atât de ciudată amabilitatea care s-a cuibărit între noi. O privesc și mă întreb ce legătură avem noi doi cu apa asta moartă. Nu se poate termina așa, fără un țipăt, fără nimic. Dacă e să cadă vreun demon peste noi, atunci să ne ardă! Nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care continuă să-i clănțăne. Pleacă de aici... pleacă! — Nu, nu plec! Acum eu sunt câinele, îmi aplec botul spre ea, în poala ei udă. Se simte un miros puternic în hainele acelea ude. Apa a trezit un vechi miros cuibărit în țesătura moale a jachetei de lână. E un miros de animal transpirat, de naștere. Iar eu sunt deja un fiu, tremur îngenuncheat pe trepte, în timp ce potopul cade peste noi. Îi înconjur cu brațele șoldurile slabe. N-am putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
foame. Când am sosit, afară era o căldură sufocantă. Satul, așezat pe un povârniș, în înălțime, ducea cu gândul la craterul stins al unui vulcan. Casele de un ocru-deschis cățărându-se îngrămădite una într-alta păreau păreau bucăți de sulf cuibărite în stâncă. Femei greoaie în costumele lor tradiționale, cu ciorapi negri de lână, încălțăminte de lucru și șaluri pe spate, mergeau pe mijlocul drumului care ducea la cimitir și fără să se dea la o parte, ne priveau neîncrezătoare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tuam! Slava ta e frumusețea femeii. Doamne! Ce păr, Dumnezeule, ce păr!“ Avea, într-adevăr, un păr imperial slujnica aceea care, cu panerul pe braț, trecea pe lângă el tocmai atunci. Și se întoarse după ea. Lumina însăși părea să se cuibărească în aurul acelui păr și pletele i se luptau parcă să se desprindă din cozi și să se răsfire în văzduhul proaspăt și limpede. Și sub păr, un chip numai zâmbet. „Sunt altul, sunt celălalt - urmă Augusto în timp ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
scos mașina de pe alee în dimineața următoare. Madeleine încă dormea. Îi sărutasem părul ciufulit și îi șoptisem că aveam o întâlnire la prima oră despre care uitasem să îi spun. —Să nu trezești copiii, a murmurat ea și s-a cuibărit pentru alte câteva minute de dulce inconștiență. Un strat gros de frunze căzute făcea ca aleea să fie înșelătoare sub cauciucurile mele. Când am ajuns pe autostradă, am aruncat o privire spre vitezometru. Mergeam cu 25 de kilometri peste viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Betsy mai făcu un pas, dar Abigail rămase iar pe loc. —Hai, scumpo, m-am rugat eu. Betsy mai făcu un pas. —Cu frișcă deasupra. Coborî ultimele două trepte și se repezi spre canapea. Abigail așteptă până ce sora ei se cuibări în brațele mele. Ea era mai precaută, prima mea născută. Când se convinse că nu era o capcană, că nu o să mă transform într-un monstru, o urmă pe sora ei, traversă camera și se așeză lângă mine, în cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
murdăria lor va contamina băncile, părinților mei le plăcea să se plimbe pe acolo. Stăteam în casa pe jumătate terminată și îi vedeam pe mama și pe tata plimbându-se pe sub copacii din depărtare. Veneau încet spre mine, mâna ei cuibărită în unghiul pe care îl forma brațul lui, trupul lui înalt ca al unei sperietori de ciori înclinat spre ea. Pe când se apropiau și mai mult, am recunoscut portțigaretul din gura lui. Ea purta pălăria ei neagră bună cu fundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și Îi șopti blând: Hai să faci baie și să te culcăm. Fima, consolat și elegiac, puse capul pe umărul ei, dar Îi scoase ochelarii, fiindcă se rușina de trupurile lor goale, de membrul său moleșit, voia doar să se cuibărească la pieptul ei, să nu vadă nimic și să nu fie văzut. Apropiați și tăcuți, culcați pe covor, ascultau vântul care șuiera afară, ploaia bătând În geamuri și gâlgâitul apei În burlan, amândoi tandri și satisfăcuți de parcă ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
chel, probabil purtând și el o caschetă microscopică udă, fără ochi, fără minte, tânjind și căutând În adâncuri sursa tăinuită a căldurii, nimic mai mult decât un cap și o codiță și nevoia de-a Împinge și de-a se cuibări, de-a sparge coaja ovulului, semănând Întru totul tatălui său, care voia doar să pătrundă o dată pentru totdeauna În adâncul membranelor feminine, să se ghemuiască acolo, să se răsfețe și să doarmă. Fima se simți cuprins pe neașteptate de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Sau o scrisoare către Yitzhak Rabin. Sau articolul despre inima creștinătății. Cel puțin poți să urmărești măcar o singură dată știrile de la ora nouă fără Întreruperi. Sau să adormi la televizor În mijlocul unei melodrame tâmpite. Ori mai bine să te cuibărești În pat și să citești cartea pe care ai luat-o de pe raftul lui Ted, să descifrezi viața vânătorilor de balene din Alaska, să-ți imaginezi simplitatea nomazilor sălbatici, să te exciți puțin descoperind obiceiurile sexuale ciudate ale eschimoșilor. Acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Felix își zicea mai nou „fabricant“, deși până nu demult fusese un simplu meșter care supraveghea munca, îmbrăcat într-un halat de lucru maro și cu o grămadă de creioane în buzunarul de la piept, în harababura fabricii de motoare. Se „cuibărise“ ca acționar, spunea Felix și, ca dovadă palpabilă a ascensiunii lui, domnul Rusch conducea un Chevrolet, aceeași marcă pe care o avea bunicul, cu singura diferență că aceasta era un model mai nou - un „vapor“, cum ne plăcea nouă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sfârșitului războiului? De întrebarea asta nu le pasă nici cepei, nici chihlimbarului. Altele sunt lucrurile pe care vor ele să le știe cu precizie. Ce altceva s-a mai acoperit: lucruri înghițite rușinos, fapte ascunse sub deghizări diferite. Care se cuibăresc ca lindina păduchilor în țesătura sacului. Cuvinte evitate printr-un exces de cuvinte. Frânturi de gând. Lucruri care dor. Încă mai dor... El se numea Noi-nu-facem-așa-ceva M-am surprins pe când răsfoiam înapoi și m-am privit cum săream pagini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca și întipărită în minte. Numai pe mine mă pot întreba: cum se făcea observată? Cât timp își făcea de cap? Apărea imediat, acoperea absolut orice altceva și, în acest timp, făcea un zgomot care de atunci mi-a rămas cuibărit în ureche și care se numește, mult prea blând, ghiorăit de mațe. Memoriei îi place să invoce lacune. Ceea ce rămâne întipărit își face apariția nechemat, cu mereu alte nume, iubește deghizările. De asemenea, amintirea oferă doar informații vagi și interpretabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
roata de olărit și salteaua de două persoane, ea nu se mai putea despărți de priveliștea din dreptul ferestrei, cu hățișurile din grădină, cu vila ruinată din vecinătate și cu asfințiturile de soare primite pe gratis; atât de temeinic se cuibărise ea acolo. În timp ce dinspre vest lumina soarelui se strecura oblic pe fereastră, ea a măturat temeinic pardoseala, așa că am putut să spunem liniștiți: la mutarea noastră din Königsallee pe Uhlandstraße am lăsat văgăuna închiriată curată lună. Și pe urmă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a găsi obiectul. Unde e obiectul ăla? se interesă Harry. — Chiar aici, Harry! spuse Ted, zâmbind răutăcios. Să vedem ce-o să scoată din asta fabuloasa ta putere de deducție. Pătrunseră mai adânc În Încăpere, trecând pe lângă brațele și cleștii gigantici. Cuibărită În cleștele capitonat al unui asemenea braț se afla o sferă argintie, perfect lustruită, de aproximativ zece metri În diametru. Sfera nu avea nici un fel de marcaje sau semne distinctive. Învârtindu-se În jurul sferei, Își văzură siluetele reflectate de suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]