3,235 matches
-
lui. Buzz cercetă dormitorul străin. Formulare de pașaport și teancuri de broșuri turistice cu America de Sud pe noptiere. Cutii cu haine de femei în dreptul ușii, lângă o valiză nou-nouță. Audrey căscă, îl sărută pe piept, ca și cum ar fi fost ora de culcare, apoi căscă din nou. Buzz o întrebă: — Iubito, Mickey te-a lovit vreodată? Un cap somnoros scuturat ca răspuns. — Vorbim mai târziu. Vorbim mult mai târziu. — Te-a lovit? — Nu, doar pe bărbați. Alt căscat. — Nu vorbim despre Mickey. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sută douăzeci de concerte pe an, în toată lumea, așa că am avut o viață foarte agitată, făceam tot timpul valizele, luam când un avion, când altul, eu cu pân zele de tablouri după mine prin hoteluri. Când închi deam ochii, la culcare, nu mai știam în ce țară poposisem. — Repetițiile lui erau covârșitoare, mi-am adus aminte cu un fior. Am asistat și eu la una, când Maestrul pregătea o simfonie de Brahms cu orchestra Filarmonicii, la Ateneu. Avea o putere care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
temele tale de Romînă! ― Hm, hm! tușii eu, fără să-mi convină. Ca să-ți spun drept, cred că nici pîn-acum nu aveam nevoie de ajutor!... ― Ce, a pierdut cineva recunoștința pe stradă, ca s-o găsești tu?! Hai, treci la culcare! ― Sărut mîna! ― Noapte bună! CAPITOLUL IV CRĂCĂNEL Unul dintre cele mai frecvente obiceiuri ale școlarilor este, desigur, acela de a-și porecli profesorii. Aproape că nu există profesor care să nu fi primit vreo poreclă de-a lungul carierei sale
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
interesează atât de mult cocotierii? ― Da!... nu atât lecția... știi... cât povestirea asta cu un călător care... ― Aha! Ei, bine, acum las-o; cred c-o știi! Nu trebuie nici să-ți obosești ochii prea mult. Hai, du-te la culcare! ― Numaidecât, să-mi fac ghiozdanul! Și-n gînd: " Dacă i-aș spune acum? N-ar fi scandalul așa de mare, pentru că mama și soră-mea dorm și i-ar fi teamă să nu le trezească din somn! Dar cum naiba
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
7 să fim în fața primăriei, de unde urma să plecăm spre lăcașul istorie. După făgăduielile de rigoare din partea noastră, însoțite de: "Să n-aveți nici o grijă, don' profesor", am trecut în camere și, foarte smeriți, am început să ne pregătim de culcare. Dar n-a apucat să plece bine suplinitorul, că Ionaș Moscu, împreună cu Costache Rădulescu și Nicu Marinescu, începură să ne deschidă ușile, cu ispititoarea invitație: ― Hai, mă, să dăm o raită prin oraș, la lumina lunii! Pe căldura asta nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ger mare! - și intră gata să salute pe Rim la biroul lui masiv. Dar colaboratorul ei la științele viitoare ale "trupului sufletesc 1' lipsea. 35 - Rina? întrebă, negăsind gestul imediat următor salutului" lipsit. - Dincolo! arătă Linia misterios spre camera de culcare. Această schimbare a obiceiurilor trecu azi aproape neobservată de Mini. Se așezase pe fotoliul scund care îi aparținea după articolul de lege: possession vaut titre și își scotea mănușile. - Ger! . . . zise distrat, și se plictisi că Lina nu se astâmpăra
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tocmai un aviz de mare însănătoșire. Dar viața e prea mărunțită si prea grăbită pentru ca cei care o petrec să aibă priviri pe deasupra, așa cum le avea acum Mini. Cei care se ocupau cu afecțiune de Lenora de la scularea ei la culcare, se depărtau de adevăr cu cât se apropiau de amănunte. Așadar, Lenora rămăsese cu o necurățenie, cu acel proces misterios care nu e chiar o boală, e o formă de transpoziție a conștiinței. Lenora reacționa logic către sentimente și gânduri
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
prima încercare să plece, dar partenerul său se grăbește după el și beat fiind, aproape îl strivește de un perete de pe scara principală a Majesticului, fără a-i păsa de privirile consternate ale bărbaților și femeilor care se duc la culcare. Întâlnirea se termină urât și când Flanagan se grăbește să părăsească clădirea, renunțând la invitația portarului de a-i oferi o trăsură, se trezește cu poala hainei sfâșiată. Cu toate acestea, în timpul acestei seri s-a întrețesut un gând anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pare foarte tânăr și hainele nu-i sunt prea potrivite, pare să reprezinte mai mult. Una sau două dintre aceste perdante sunt foarte hotărâte, iar el este forțat să pună un scaun sub mânerul ușii de la cabina sa, seara, la culcare. Cu toate precauțiile pe care și le ia, atât miss Emily Howard cât și Barbara Hollis cred că au ajuns la o înțelegere cu el, iar miss Amanda Jellicoe, care a cunoscut viața mai bine (și pe Jonathan) consideră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Este ca și cum pământul s-ar clătina și l-ar trimite să alunece spre un loc unde simte că n-ar trebui să ajungă. O caută pe Star să-i spună ce s-a întâmplat, dar ea s-a dus la culcare. Rămâne singur în casa bărcii încă vreo oră sau chiar mai mult, ascultând râul care curge în noapte. În ajunul Anului nou, stau pe o bancă în grădina școlii Barabbas, invitați la o petrecere dată de Warden. Un cvartet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ești tocmai genul cu care să se poată colabora, nu-i așa? Jonathan îi privește și aude susurul vântului care răsfiră iarba din jurul taberei. — Nu, admite el. Poate că aveți dreptate. Deși este devreme, se scuză și se duce la culcare. Petrece noaptea oscilând între două stări: cea de trezie suprareală, în care aude tăcerea cântând de încordare, și o alta care poate fi sau nu un vis în care devine conștient că se întind cabluri și sârme, care-i leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sută douăzeci de concerte pe an, în toată lumea, așa că am avut o viață foarte agitată, făceam tot timpul valizele, luam când un avion, când altul, eu cu pân zele de tablouri după mine prin hoteluri. Când închi deam ochii, la culcare, nu mai știam în ce țară poposisem. — Repetițiile lui erau covârșitoare, mi-am adus aminte cu un fior. Am asistat și eu la una, când Maestrul pregătea o simfonie de Brahms cu orchestra Filarmonicii, la Ateneu. Avea o putere care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
NEGULEI M-am născut în orașul Ocna Sibiului unde mi-am petrecut primii ani din viață alături de bunica din partea tatălui, Victoria Negulei. Bunica mia rămas în suflet ca o icoană sfântă. Mă sfădea, mă chema la masă, mă punea la culcare vorbind în versuri. Am urmat școala și Liceul “Octavian Goga” la Sibiu, secția specială matematică, vreme în care Cenaclul Literar al liceului era condus de Emil Hurezeanu, elev în anul IV. Pe atunci, profesoara de română mă tachina mereu pentru că
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și vița stacojie smerită a rămas, Aracii se înalță spre cer ca așchii seci, Trifoiul pentru sfini nu mai ține azi taifas, Pătule-s ponosite, iar vin nu este-n beci. Regina nopții, draga, era semnalul nostru Să mergem la culcare, întâi să ne-nchinăm; Dar, vai, nu-i nici icoana, un fum e Zoroastru, în nebuloasa rece cu greu ne-ncumetăm... Adonis părăsit-a, se pare, bătătura, Căsuța-n care atunci bunii creșteau nepoți Și totul se înnoia la cuminecătura
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Fann Sora cea Mare: „O singură privire aruncată unei asemenea frumuseți te face să simți că viața ta nu a fost în zadar“. Nu voi mai fi niciodată o persoană obișnuită. Mama rămâne trează toată noaptea. Înainte să merg la culcare, îmi explică sensul ideii de yuan din taoism. Se referă la cum ar trebui să-mi urmez destinul și să-l modific precum râul care trece printre pietre. O ascult în tăcere și îi promit că voi ține minte cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
suprafața pământului în timpul necesar pentru a lua o masă. Temându-se pentru sănătatea lui Hsien Feng, Marea Împărăteasă îi ordonă să se liniștească: — Părăsește-ți biroul, fiule. Rădăcinile bolnave ale ființei tale trebuie revigorate. — Vrei să vii cu mine la culcare, Orhideea? Majestatea Sa lasă să-i cadă roba grea și mă duce la culcare. Însă nu mai este cel de altădată. Simțul plăcerii l-a părăsit, iar eu nu mai pot să-l excit. — N-a mai rămas nici un element
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Hsien Feng, Marea Împărăteasă îi ordonă să se liniștească: — Părăsește-ți biroul, fiule. Rădăcinile bolnave ale ființei tale trebuie revigorate. — Vrei să vii cu mine la culcare, Orhideea? Majestatea Sa lasă să-i cadă roba grea și mă duce la culcare. Însă nu mai este cel de altădată. Simțul plăcerii l-a părăsit, iar eu nu mai pot să-l excit. — N-a mai rămas nici un element yang în mine. Oftează și arată spre el însuși: Ăsta e un sac din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu eunucii și servitoarele. E priceput la cuvinte. Uneori vorbește foarte sofisticat pentru un copil de cinci ani. Zice: „Ce josnic din partea ta să-mi negi firea!“ sau „Sunt un animal înzestrat!“, ori „E o greșeală că mă pui la culcare ca să te joci tu de-a dresorul!“. Vorbe asemănătoare am auzit și din partea lui Nuharoo: „Dă-i voie lui Tung Chih să călătorească mai departe, doamnă Yehonala.“, „El e un călător care înțelege Universul. Nu se gândește la el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aceea. Acțiunea ta a fost cel puțin necugetată, doamnă Yehonala. Sunt enervată, dar prefer să nu spun nimic. Știu că voi avea nevoie de Nuharoo ca să câștig războiul împotriva lui Su Shun. Îmi port fiul în brațe în timp ce merg la culcare. Lui Su Shun trebuie să îi fie greu să suporte gândul că e lângă faptul că am fost exonerată de la a fi îngropată de vie, mi s-a dat și puterea de a-l împiedica să-și împlinească ambițiile. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nemaiavând cu ce să-mi ocupa serile, am devenit fără astâmpăr și iritabilă. Existau alte lucruri la care aș fi putut să recurg - cititul, scrierea unui poem sau pictatul. Dar eram pur și simplu incapabilă să mă concentrez. Mergeam la culcare și mă holbam la tavan. În liniștea adâncă a nopții, chipul lui Yung Lu și felul în care se mișca pe cal îmi tot treceau prin fața ochilor, și mă întrebam cum ar fi fost să călăresc alături de el. — Vreți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Tovarășu’ viciu cunoștea acest sentiment încă dinainte de a ajunge persoană oficială. De aceea se străduise să atingă, în această privință, cele mai înalte culmi. Avea chef să-l simtă satul că-i mîrlan? Făcea mofturi la mîncare, făcea mofturi la culcare. Iar, dacă apărea un șef mai mare decît dînsul, era în stare să-și ia valiza și să doarmă-n gară. Pe adevăratelea, asta înseamnă să fii șef. Întreaga școală mirosea a mucegai. Cuprinzînd numai lățimea ferestrei, cancelaria era proaspăt
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Sfântu Vasile!... 192 Nicolae Grigorescu 1838 ‐ 1907 „Gazdele Lascarov și soția i‐au invitat în casă (pe Vlahuță și soția sa sosiți la Tecuci în toamna anului 1916 , într‐un chervan cu 4 boi n.n.), le‐ au pregătit paturile pentru culcare. Poetul s‐ a opus, le‐a explicat că era hotărât să doarmă în chervan pentru că acolo avea adăpostită în el o avere neprețuită. Nu bani, ci tablourile lui Grigorescu.” G.G.Ursu, Tecuciul literar, Bârlad, 1943 MAMA Cu acul ne‐a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
multiplice aproape la nesfârșit. Apoi, ținând torțele sus, vasalii plecară unul după altul, urmând avangarda. După ce străbătură cam o jumătate de leghe, începu ploaia, stropii împroșcând flăcările torțelor. — Se pare că oaspeții din castel încă nu s-au dus la culcare. Poate vor petrece toată noaptea. Mitsuhide nu remarca ploaia. Când se răsuci în șa, privind înapoi spre lac, enormul donjon al Castelului Azuchi păru să se înalțe spre un cer negru precum cerneala. Își imagină că delfinii aurii care împodobeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rugăciune pentru munte, nu-i așa? Mâine, mă voi duce acolo incognito. Am să mă întorc imediat după ce mă întâlnesc cu marele preot. În noaptea aceea, Mitsuharu rămase treaz, continuând să-și facă griji chiar și după ce se dusese la culcare. De ce îl atrăgea atât de mult pe Mitsuhide ideea de a se duce la Muntele Hiei? N-ar fi trebuit să încerce să-l oprească sau poate era mai bine să-l lase să facă ce voia? Gândindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Chiar și acum, Nobunaga era adâncit în conversație, mâncând prăjituri europene, una după alta. Soshitsu observă cât de multe mânca și comentă: — Acestea sunt preparate cu ceva numit zahăr, așa că trebuie să aveți grijă să nu mâncați prea multe înainte de culcare. — Zahărul e otrăvitor? întrebă Nobunaga. — Chiar dacă nu e o otravă, cu siguranță nici sănătos nu este, răspunse Soshitsu. Mâncărurile din țările barbare sunt savuroase și grele, câtă vreme alimentele noastre japoneze au un gust mai searbăd. Aceste prăjituri sunt mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]