13,249 matches
-
cu picioarele ologite. Oricum nu sunt în stare să spun mai multe despre nenorocirea Minodorei. Nenorocirea asta a adus însă și o binecuvântare, venirea pe lume a Alindorei. PAGINI DIN JURNALUL MINODOREI Aprilie 1951, în Brodocul nostru din Baraba Am cules "CIUBOȚICA CUCULUI" (Primula oficinal) din vâlceau care parcă ar fi acoperită cu o cuvertură galbenaurie. Pe Vasili lam RUGAT să culeagă frunze de urzică (urtica dioica), fincă degetele lui sunt mai aspre ca ai mele. Impreună am cules mlădiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o binecuvântare, venirea pe lume a Alindorei. PAGINI DIN JURNALUL MINODOREI Aprilie 1951, în Brodocul nostru din Baraba Am cules "CIUBOȚICA CUCULUI" (Primula oficinal) din vâlceau care parcă ar fi acoperită cu o cuvertură galbenaurie. Pe Vasili lam RUGAT să culeagă frunze de urzică (urtica dioica), fincă degetele lui sunt mai aspre ca ai mele. Impreună am cules mlădiți de soc și am scormonit pământu ca să scoatem rădăcini de păpădie (taraxa oficinal) pe care leam spălat bine în părâu și leam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Baraba Am cules "CIUBOȚICA CUCULUI" (Primula oficinal) din vâlceau care parcă ar fi acoperită cu o cuvertură galbenaurie. Pe Vasili lam RUGAT să culeagă frunze de urzică (urtica dioica), fincă degetele lui sunt mai aspre ca ai mele. Impreună am cules mlădiți de soc și am scormonit pământu ca să scoatem rădăcini de păpădie (taraxa oficinal) pe care leam spălat bine în părâu și leam pus la uscat la soare. O să facem amestec de patru plante din care se pot fierbe ceaiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am avut timp toată primăvara și toată vara. Bunica Ulitia, Ana, Olga și Mama au lucrat din greu la câmpu cu varză care acum începe săse lege în căpățâni de culoare verzulie. Vasili și cu mine nu am prididat să culegem plante ; sunt atât de multe și diferite ! Am făcut saci din hârtie de jurnal aduse de mama din Gherasimovoka am lipit pe ei etișete și am scris numele în limba română și latină. In serile lungi de iarnă vom prepara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că anunță și ele veniri pe lume de noi vieți de puișori. Vasili m-a ridicat în brațe ca să ajung la niște muguri de brad. Nu știu de ceam simțit sângele urcând în obraji și inima bătând mai repede... Am cules un buchet de lăcrimioare pentru mama iar pentru Gery frunze fragede de leurdă care îi place mult. Pagina nu se poate citi în totalitate, partea de jos este zdrențuită și afumată. Dora continuă să caute alte pagini lizibile, răsfoind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
angajată și am lucrat ca moașă până acum vreo cinci ani. Minodora nu se ocupa decât de fetiță, nu vorbea decât cu ea și cu mine, ocolea oamenii. Cum ieșea să o plimbe pe Alindora în luncă, a reînceput să culeagă plante așa cum făcea în Brodocul nostru siberian și localnicii au început din nou să recurgă în secret la leacurile noastre "băbești", adeseori atât de eficace. Începând de la trei ani ai Alindorei, maică-sa a început s-o învețe literele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
hotărî de una singură în privința nurorii sale și a nevestei fiului ei, ori asta chiar că, de la o vreme, devenise pentru Vasile ceva de neacceptat, mai ales că începuse să-l bată gândul că până la urmă va fi nevoit să culeagă ce rămâne de la alții și atunci a decis: Bine mamă! Îmi voi construi casă deoparte pe parcela din preajma pădurii, cu mireasmă de cireș în toată primăvara, primită ca zestre de la Dobari. Întocmai așa să faci, dragul mamei! Dacă nu îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
unde a fost? Important e că a fost cu aia, stilata de l-a învățat să se îmbrace, să deschidă o carte, să zâmbească... Al dracului cheferist! Îi arde de picioruș de balerină... Taci tu, că nu-i balerină. Au cules-o de pe... I-a căzut omului cu tronc și gata, i-au și strecurat-o băieții în așternut... Natura ne acordase fericit, se pare, urechile tuturor copiilor din cartier la vibrațiile cele mai sensibile ale Universului. De pildă, la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în cancelarie, și a început întâlnirea cu futu-ți Dumnezeii mă-tii de scripcar nenorocit, știai că nu există pe lume Sonata nr. 3, de Mozart, în re minor, m-ai făcut de căcatul orașului, ai cântat ce-ai vrut, culegând din buruienele capului tău nenorocit, ai încropit ad-hoc, pușlamao, depravatule, râde lumea de mine prin școală, prin târg, am ajuns de nu mai pot intra într-o crâșmă nenorocită, că mă întreabă lăutarii dacă nu vreau să-mi interpreteze celebra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe care o mai avea, se ridică, se așază iar, mă privește ca pe un proscris, oftează iar și... Dă să deschidă gura. Mă pregătesc să ascult un monolog lung. Mă rog bunului Dumnezeu să nu abuzeze de explicații științifice culese din cărțoi, deși, din câte-o cunosc pe Nineta, e clar că mi-a pregătit o conferință științifică. Îi studiez iar chipul. Are aerul savantului care dă lovitura vieții. La o adică, la așa vis nici nu te puteai aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai era nevoie și dintr-un alt motiv: cămașa-mi era leoarcă de transpirație. Organismul găsise alte căi de evacuare a lichidului emoțional, cum îi spunea fosta profă de biologie. Când s-a terminat ora, am simțit că trebuie să culeg cireașa de pe tort: "Ei, care-i șeful aici?" A ieșit în față o copchiliță firavă, dar cu ochii de drăcoaică. Mersesem prea departe... OK, zic. Rămâi șefă, dar am o întrebare: ce materie am avut ora trecută, cu profa aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aș fi crezut că mă mai poate călca pe bătături cineva, chiar amăgindu-mă și cu o lesă bătută cu briliante. Majed, om normal la cap, nu vezi că am riduri? Ahmad, nu vezi că am făcut bătături în palme culegând, cu mare plăcere, nuci de cocos? Nu vezi că fumez ca un drac dat dracului, creștin adică? Ai luat-o razna, Ahmad? Vrei să-ți arat pașaportul? Nu vrei să știi de câți ani fac umbră pământului? Dacă port o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și nu se mai vede printre alte ierburi, decât până anul următor. Iarba fiarelor se mută, în fiecare an, peste șase ape mai departe, vreme de nouă ani până ce, într-al zecelea, ajunge înapoi de unde a plecat. Ca să nu fie culeasă, iarba intră în pământ sau în apă, se ascunde, căci nu are rădăcină, și pleacă întotdeauna noaptea din locul în care a stat peste zi. Dacă știți, așa cum am știut eu, un loc în care ar putea crește iarba fiarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nici scaunul directorului nu mă ajuta. Scârțâia ce scârțâia, dar nu aplica lovitura fatală. Mă așteptam să-l văd pe Burtă Multă lat, lângă biroul directorului, printre picioarele împrăștiate ale scaunului. Îmi și imaginam că este chemată ambulanța, ca să-l culeagă de pe jos. Dar ce ambulanță? Dacă ar veni și zece brancardieri croiți pe măsura directorului nostru, tot n-ar reuși să-l ridice. Uite, cred că n-ar fi rău să propun pentru cutiuța cu sugestii și reclamații a Miliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mână cu tipul bănuit de Suzana. Acesta n-o slăbea nicio clipă. În pauze, după ore, cei doi parcă erau marca și plicul gata de aruncat în cutia poștală. În parc erau vestiți: insul îi ștergea băncuța cu batista, îi culegea panseluțe, se așeza ca un cățeluș lângă picioarele ei, îi citea poezioare. Și ce-o mai săruta... Romantic: îi trimitea bezele; ca-n Romeo și Julieta... Suzana: "Așa-i, cum am auzit?"... Așa-i. E groasă rău... Doamne, Dumnezeul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fi pe zi ce trece mai frumoasă, căci nimeni nu s-a sătura de frumusețea ta. Picături de cristal aruncate în noapte, rezonând dulce din alte vremuri, îmi aduc aminte de vinerile unei tinereți trăite în paradisul culorilor, de flori culese în zorii unei tinereți pierdute când emoțiile plâng rouă. Este posibil că într-o altă dată ei lăsau umbre sălbatice, înghețate sau de foc. Mie mi-au plăcut cele de pelin, căci acesta e gustul umbrelor ale căror inși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
greu. Îmi spunea o prietenă, intervine Leontina, contabila de la bancă, ce condiții de muncă sunt acolo; să stai o zi întreagă aplecat să plantezi căpșunile, să le stropești cu diferite soluții, să le uzi și când se coc să le culegi, să le sortezi, în căldura care la ei este mai mare decât la noi și să mănânci mai mult preparate din pește. —La ei nu se consumă și altceva? —Ba da, dar ca să economisești bani, mănânci mai mult pește că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
frumoase și mai puțin frumoase până când i-a luat locul celelalte anotimpuri. „Credința te va mântui!” Pe nesimțite sosise timpul cireșelor. Leontina plănuise mai demult să meargă la verișoara ei Natalia, care avea în grădină cireși mari și roditori, să culeagă cireșe pentru a face dulceață, compot și plăcintă așa cum îi plăcea ei. În ziua hotărâtă, l-a invitat și pe Gelu, dar el n-a mers având niște probleme de rezolvat la magazinul lui. S-a dus singură. Natalia împreună cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
te convingi și de Aurel al tău. — Te rog să nu te legi de iubitul meu. Ne iubim la fel de mult cum vă iubiți și voi. S-au dus în grădină, cu scară, cu coșulețe și s-au apucat amândouă să culeagă cireșe, cât au ajuns pe poalele unuia din cireși cu cireșe pietroase, dar foarte înalt. —Leontino, dă-mi încoace un coșuleț că eu mă urc în el. uite ce frumoase sunt înspre vârf. Lasă tu, că-mi ajunge cât putem
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mi încoace un coșuleț că eu mă urc în el. uite ce frumoase sunt înspre vârf. Lasă tu, că-mi ajunge cât putem aduna servindu-ne de scară. —Dar mie nu-mi trebuie? De când îmi tot spune mama să le culeg și eu n-am mai apucat. Bine c-ai venit tu ca să mă antrenezi. Puteai chema un elev de-al tău de la școală să culeagă. — Ce să mă mai încurc când pot rezolva singură treaba, și Natalia se urcă din
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-ne de scară. —Dar mie nu-mi trebuie? De când îmi tot spune mama să le culeg și eu n-am mai apucat. Bine c-ai venit tu ca să mă antrenezi. Puteai chema un elev de-al tău de la școală să culeagă. — Ce să mă mai încurc când pot rezolva singură treaba, și Natalia se urcă din creangă în creangă. — Nu ți-e frică, fato? — Crezi că prima dată mă urc în cireș? —Leontina, când v-ați iubit mai mult, acum sau
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și uneori în tăcere jinduind după răgazul de a admira frumusețea din jur, lăsându-și doar inimile să-și vorbească, florile de tei au poposit și pe capetele lor. Ești și mai frumoasă cu florile de tei în păr, îi culege câteva Matei și i le arată. —Și tu ai, dar numai două, fiindcă părul tău nu este ondulat ca al meu să le rețină. —“Flori de tei de-asupra noastră Or să cadă rânduri, rânduri.” —Romanticul meu, îmi ești atât
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
că mâna care le așternuse fusese condusă de un tremur nervos cu adevărat puternic și nestăpânit. Însă, cu o încordare solidă a atenției, m-am străduit, totuși, să continui să citesc. Mai departe, scria: Ei bine, această invidie odioasă, ce culege mereu putreziciune în locul unde se semănase sămânță vie mai înainte, mi-a tăiat și mie aripile, înfrânând cu totul elanul ce mi-l luasem și micșorând într-atât însemnătatea reușitelor mele profesionale, încât nici măcar nu mai simțeam dorința de a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ești aievea, nu ești nimic... Nu, Spirite, nu se poate, mergi în pace, vântul să te poarte. Trebuie să înțelegi că mai mult ai suferi dacă te-ai căsători. Preferi, tu oare prin veacuri să alergi și-n nemurire să culegi o posibilitate? Nu, așa ceva nu se poate! exclamă Magnolia, în speranța că l-a convins pe Spirit să renunțe. -O zână! Ori prea mult te doresc, ori am mintea rătăcită, dar știu că în veacuri spirit rătăcitor ce tu-mi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
După ce a aflat în amănunt unde poate fi găsită Viorela, într-o zi Tulpina neagră a hotărât să trimită un mesager după ea. Viorela era singură într-o pădure la marginea satului. Când a găsit-o mesagerul, fetița tocmai a cules toate florile dintr-o poieniță le-a așternut pe jos și se rostogolea peste ele strivindu-le. -Tu ești Viorela? a întrebat mesagerul. -Da, eu sunt, dar tu cine ești? Și...ce treabă ai cu mine? -De ce rupi florile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]