9,076 matches
-
anume: — Mulțumesc, doamnă. Doamnă, puteți pleca. Observându-mi mirarea, lăsă un rânjet să-i dezghețe parțial fața. Zâmbetul nici nu apucă să-i ajungă până la ochi, că doamna Britz s-a și furișat pe lângă colegul lui de la ușă, alungându-mi curiozitatea cu o singură mișcare reumatică. Nu, mulțumim, doamnă. Ne descurcăm noi. V-am zis. Acum. Gata. Puteți. Pleca. Întorcându-se spre colegul său, ofițerul făcu gestul clasic care se preta la ocazie - cu degetele adunate și cu degetul mare ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
principal de pe pagina respectivă, un material prolix despre noile zboruri Berlin-Moscova din sezonul de vară. Nu, Într-adevăr, am recunoscut, ăsta mi-a scăpat. Am Început să citesc textul, mai mult din lipsă de subiecte de conversație, decât dintr-o curiozitate de a aprofunda subiectul. Articolul Însă s-a dovedit a fi surprinzător de interesant. Se pare că Frohlich, Cancelarul Sănătății avea de gând să pună bazele primei ligi pentru reformă sexuală În vara următoare. „O trecere curajoasă pe hartă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cândva viața (o lună strălucitoare, oglindită pe o suprafață de apă stătătoare). Contemplând dezastrul, mi-am dat seama c-ar fi bine să fac stânga-mprejur. Asta nu fusese o vizită de curtoazie, ci o declarație de război. Și totuși, curiozitatea nu-mi dădea pace. În camera care-mi servea drept dormitor și cameră de zi În același timp, situația arăta și mai rău, dacă era cu putință. Așezându-mă pe scaunul cu trei picioare, am inspectat câmpul de luptă. Podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nu, de Îndată ce a plecat, persoana noastră anonimă s-a furișat afară din ascunzișul ei, și s-a Îngrijit de victimă. Degetele mele nărăvașe trebuie să fi tremurat pe portțigaret mai mult decât Îmi dădeam seama, pentru Manetti le privi cu curiozitate. — Vă rog, domnule Knisch. Nu mă deranjează fumul de țigară. — Mulțumesc, i-am spus, ridicând caseta. Dar e Încuiată. — În orice caz, mai am un motiv să presupun că mai era o a treia persoană În apartament. De fapt, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
atunci - când mă gândesc câte lucruri din viață n-a izbutit (cum bine zice chiar el) să le prindă. Pe lângă câte a trecut fără să înțeleagă. Nu tu bani, nu tu școală, nu tu limbaj cultivat, nu tu învățătură, numai curiozitate fără cultură, muncă fără șanse de promovare, experiență fără-nțelepciune... Ce repede mă mișcă până la lacrimi frustrările lui. La fel de repede pe cât izbutesc să mă și înfurie! Producătorul de teatru Billy Rose era un exemplu pe care tata mi-l pomenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acest compartiment era ocupat. — Un loc, spuse omul. — Doriți la clasa a doua? Întrebă Myatt, dar omul clătină din cap și trecu mai departe. Domnul Opie se cufundă cu vizibilă voluptate În colțul lui și Îl privi cu dezamăgire și curiozitate pe bărbatul mărunțel și palid din fața lui. Omul era extraordinar de șters ca Înfățișare, iar sănătatea precară Îi ruinase tenul. Nervii, se gândi domnul Opie, privind cum degetele omului se mișcau neliniștite, dar acestea nu arătau alte semne de acută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Brusc, În fața ochilor domnișoarei Warren, el abandonă efortul, pipa Îi căzu la podea și, aplecându-se s-o găsească, exclamă iritat: — Naiba să le ia! Naiba! Era un om extenuat, hărțuit de o personalitate care nu era a lui, de curiozități și pofte - un bărbat În pragul unei căderi nervoase. Domnișoara Warren Îl privi triumfătoare. Nu că l-ar fi urât, dar ura orice succes copleșitor, fie că era vorba de a vinde sute de mii de exemplare sau de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În timp ce corecta temele elevilor săi. — A sunat șeful poliției, domnule, și dorește să veniți la telefon În biroul șefului de gară. — Telefonul nostru nu funcționează? Întrebă maiorul, lăsând cartea din mână și Încercând, fără prea mult succes, să-și ascundă curiozitatea și agitația. Voia să dea impresia că este În termeni intimi cu șeful poliției. Nu, domnule, omul din oraș n-a sosit Încă. — Câtă străduință. Unde e sergentul? — E plecat pentru moment, domnule. Maiorul Petkovici Își trase mănușile și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un artist. — Optzeci și șapte de parale. Ultimul preț. Cei trei ofițeri ședeau În jurul mesei, de pe care fuseseră luate paharele. Doi soldați erau postați În fața ușii, cu baionetele la arme. Dr. Czinner Îl urmărea pe colonelul Hartep din priviri, cu curiozitate: ultima oară Îl văzuse la procesul Kamnetz, manevrând martorii mincinoși cu grațios dezinteres pentru dreptate. Aceasta se Întâmpla cu cinci ani În urmă, dar anii nu-l marcaseră prea mult În ceea ce privea Înfățișarea. Părul Îi era de-un argintiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dat seama că e atât de rău, se gândi ea. Nu pot rămâne aici. Se Întrebă chiar dacă n-o vor acuza de moartea lui. Străinii ăștia, a căror limbă n-o putea Înțelege, erau capabili de orice. Dar, din cauza unei curiozități bizare, Întârzie prea multă vreme, În timp ce făclia era pe sfârșite și se stingea. Avusese cândva și el o femeie? Gândul făcu ca el să-și piardă capacitatea de-a o impresiona. Nu mai era mortul Înspăimântător, așa că Îi examină fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Fă cunoștință cu prietena mea, Sylvie Mortimer, zise Lauren. —Sylvie? spuse Giles. Sylvie Mortimer ai spus? Și tu locuiești la New York? Da, am răspuns. —Aha... tu ești Sylvie Mortimer. Foarte interesant, spuse el, fixându-mă cu o privire plină de curiozitate. Brusc, Își reveni și-i spuse lui Lauren: Ascultă, știu că vrei butonii și că eu am spus că nu o să mă despart de ei niciodată, dar... ei... există ceva care m-ar face să renunț la ei. Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
plicul în mînă. Chiar n-aș fi avut succes la doamna de lîngă ficus? Sigur! Își iubește soțul la nebunie. Și el o iubește, în felul lui. Atunci, de ce m-a încurajat? Nu fi prost, ai să afli. Mor de curiozitate acum. Și eu de frig. Și nu-i păcat să murim împreună? Prima oară cînd vii în Iași, facem un pocher în trei, o să-i fac o surpriză domnului ducîndu-i-te. A mai învățat, sau tot așa, îl cîntă la cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
m-aș jura că, totuși, atunci, am iubit-o pe doamna? Cu puțină violență, e drept, dar... Tot nașu-și are naș. Jură! Hai că devenim lubrici. Spune ce dinte ai împotriva tipului. Dă-mi hainele, mor de frig. Eu, de curiozitate, ți-am mai zis. O chestie vulgară. Ce mai poate fi vulgar la masa asta? saltă dintr-un umăr Lazăr, vrînd să pară indiferent. De curînd, la un pahar, mi-a povestit cum în tinerețe l-a solicitat o... fostă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
văzut-o unde stă, ea m-a dus pe strada ce dădea la poarta din spate, m-a lăsat chiar s-o strîng în brațe... "Și?" a scăpărat spre mine întrebarea celuilalt, dar nu lubrică, pofticioasă, ci de-o ucigătoare curiozitate profesională. Și-am cumpărat o sticlă de whisky, m-am amețit, am aflat telefonic că soțul ei e de gardă știam de-atunci, de la partida de pocher, că Marcu lucra la spital -, m-am dus prin poarta știută, ușa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
baie, îmbrăcați în halate, asemenea lui Rock Hudson și Doris Day, doar că buzele le erau pecetluite. Aș putea chiar să spun că biata Carol nu mai avea timp să-și examineze grăunciorul. Aș putea - și în ciuda afurisitei tale de curiozități, ți-ai dori să-ți spun asta, n’est-ce pas? Numai că ți-ai da seama că te mint, nu? Evident că avea, ba nu, își făcea timp pentru a examina umflătura. Fiindcă asta și era. În anumite momente, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Li Yuanli s-a mirat foarte tare, deoarece nu-și amintea de vreo rudă pe nume Kong Rong. Totuși, el hotărăște să-l primească doar ca să vadă despre cine este vorba. La întâlnire, Li Yuanli l-a întrebat cu multă curiozitate pe micuțul Kong Rong: "Spune-mi, ce rudenie ne leagă?" Kong i-a răspuns: "Eu sunt un urmaș al lui Confucius, iar dumneavoastră al lui Lao Zi. Toată lumea știe că strămoșul meu, Confucius, a învățat de la Lao Zi multe cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
oare ăla cât o avea-o de mare? Ce semnificație cetățenească poate avea faptul că eu, cetățeanul, aflu că parlamentarul cutare are 20.000 de dolari în cont și cutare, un milion? Nici una. Nu poate fi alimentată astfel decât acea curiozitate vulgară care face tirajul publicațiilor-pupăză și audiența cretiniei Big Brother, cu care sus-semnatul s-a luptat de atâtea ori, fiind poreclit Savonarola, Torquemada, Încrâncenatu etc. Contul din bancă e totuna acum cu mărimea sânilor, cu numărul divorțurilor, amanților sau al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
îi mai simțeam încă respirația pulsând) -, stăteam pe scaun, la masă, cu privirea în gol, până ce golul ăsta m-a absorbit cu totul, cât să realizez că ceea ce priveam era muștarul dintr-un borcan. Nu știu dacă ați avut vreodată curiozitatea să observați ce se petrece într-un borcan de felul ăsta, dar vă spun că, pentru început, nu veți da cu ochii decât de ceva ce s-ar putea numi galben. Dacă muștarul e început, e mult mai bine: lingurița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care se plimbă dintr-o cameră în alta fără să poți atinge locul din care se aud. Aveau fobie la miracole, nu puteau pricepe cum un lucru atât de normal ca prezența lor aici, printre noi, trebuie privit cu atâta curiozitate, frică sau neîncredere. Cred că ăsta a fost și motivul pentru care i-au plăcut atât de mult pe Filip și pe mama, ei nu puneau nici o întrebare, acceptau sau se prefăceau că acceptă existența lor ca pe ceva firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
așa mai departe), să nu pomenească vreodată despre crucea săpată în lemn. De fapt, sunt chiar sigur. Și asta nu pentru că hățișurile cu liane sau vegetația luxuriantă i-ar fi tăinuit existența ca pe a unui zeu bătrân, uitat de curiozitatea păgână a exploratorilor, nici pentru că importanța ei în rostul și mersul tainic al lumii ar semăna izbitor cu soarta unei legume (hai să spunem o ceapă abandonată în ger), nici măcar pentru motivul, altminteri chibzuit și pertinent, că hărțile nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a unui băiețel Filip, rețete medicale, certificatul de garanție al unui aparat de radio, o felicitare fără cuvinte, doar cu o căsuță străjuită de-o floare și cu semnătura lui Matei. În pachete era viața bunicului meu. Cu grijă, cu curiozitate și cu o iubire stranie, care uneori mă ferea să mai aud prin pereți larma din sala de box, am pus viața aceea în ordine. La ultimul pachet, nu chiar în ultimul plic, dar în orice caz într-unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
purtat de Johns cînd era de serviciu, deși mai puțin curat. Era un omuleț cu o mutră arogantă și niște umeri diformi, uriași. La iaz! Îi spuse Johns. Omulețul clipi din ochi, dar rămase locului, măsurîndu-l pe Digby cu o curiozitate obraznică. Făcea parte, desigur, din personalul „Pavilionului special“, nu din cel al grădinii, căci mîinile și halatul lui păreau pătate cu tinctură de iod. — Trebuie să ne grăbim, Îi zise Johns. Doctorul e foarte Îngrijorat... — Oare nu ne-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aur În bulgărul de pirită pe care-l ține În palmă. Avea sentimentul că ia și el parte la efortul de război... — Dumneata nu cunoști mila, nu-i așa? Îl Întrebă domnul Prentice privindu-l pieziș, cu un fel de curiozitate. Adolescenții nu cunosc acest sentiment. E o pasiune de om matur. Cred că am dus o viață monotonă și sobră, de aceea toate Întîmplările astea mă tulbură atîta, răspunse Rowe. Acum, cînd știu că nu sînt un criminal, mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spună niciodată nimic. Doar m-a lăsat să fug tocmai ca să mă Împiedice să-ți spun... așa cum te-am amenințat... Anna te vrea așa cum ești. — E chiar atît de groaznic trecutul meu? Întrebă Rowe cu teamă, dar și cu o curiozitate bolnăvicioasă. Digby Îi șoptea la ureche: „E momentul să devii om Întreg!“ Dar Anna Îl sfătuise să fie prudent. Rowe simțea că se află la o răscruce a vieții sale: i se ofereau anii săi pierduți, experiență adunată În douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bumbac scrobit se afla un sfârc mare, cu fața-i roz zdrobită de țesăturile înmiresmate. Pe când îmi aranja brațele într-o nouă poziție, i-am privit gura, aflată la mai puțin de douăzeci și cinci de centimetri de-a mea. Nebănuindu-mi curiozitatea față de corpul său, s-a dus la butonul telecomenzii. Cum o puteam oare aduce la viață - îndesându-i unul dintre icurile astea de oțel masiv într-o vertebră de la baza șirei spinării? Poate că atunci ar face saltul către viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]