85,550 matches
-
de pension, a luat oala de noapte cu ea Într-o țărișoară minusculă Ătot din Europaă, care mirosea a vanilie Ănu-mi mai aduc aminte cum se numeșteă, ca să repare dislexia unor copilași din familii bogate. A ambalat-o Într-o cutie rotundă din cele În care erau vândute pălăriile de damă. Doi ani, cât a stat acolo i-a scris bunicului câte o scrisoare pe săptămână și a folosit oala de noapte ca vas de flori, pentru că oriunde s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
stat acolo. Dar, din păcate, dislexia copiilor s-a accentuat, cu toate metodele psiho-pedagogice folosite de ea. Într-o zi de noiembrie, rece, ca lama unui cuțit, a părăsit fermecătoarea țărișoară ducând cu ea Înapoi În lungul drum cu trenul, cutia rotundă, drapată cu moir gălbui, În care se afla oala de noapte. După ce mă asigur că oala de noapte e la locul ei, mă trezesc de-a binelea și am grijă să mă strecor din așternut și fac un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rămâne, după ce ultima picătură de lichid a fost Înghițită, agățată ca un cerc verzui de peretele paharului. Gândurile mi se fac amare ca ceaiul de plante, neîndulcit pe care tocmai l-am terminat de băut. Deschid aparatul de radio, o cutie urâtă, dintr-un plastic gri, incert, din care izbucnesc sfaturile temperamentale , gălăgioase, aproape violente, ale unui medic sexolog. Nu am răbdare să-l ascult și Învârt invariabil butonul spre un post de știri În limba franceză, limba bunicilor mei. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
toată viața. În fine, e târziu pentru regrete și alte asemenea farafastâcuri. Tu crezi că moartea te va elibera, și-ți dau dreptate. Dar cenușa tot n-am să ți-o arunc la gunoi, am s-o țin Într-o cutie și o să-ți citesc mai departe din ,,Psalmi,,. -Privește cerul Kawabata, uite, s-a umplut de cocori !. O muzică țigănească, și țipetele unor copii care se joacă, se aud cu mici Întreruperi dinspre zona centrală a ghetoului. Antoniu Își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În șir, am fost și la poliție, am cotrobăit prin toate cotloanele, pe calea ferată, prin mestecănișul din parcuri, prin subsoluri, prin straturile de iarbă și de flori, prin spitale, dar a fost În zadar. Mi-a rămas de la el cutia asta de tablă În care sunt câteva țigări fumate pe jumătate și amintirea momentelor În care-l tachinam. -Dar uite, Dumnezeu mi te-a scos În cale. -Era un om bun? -Ce Înseamnă om bun, Plăcințico? unul care nu fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cumpărat-o ca să fumez mai puțin, dar sunt prea grasă. O, ce gust minunat de cicoare! O țin sub limbă ca pe un medicament, până se va topi și-mi va părea rău după ea. Plec. Mă Împiedic de o cutie goală de conserve. Soarele Îmi curge ca un lichid fierbinte, pe cămașă și pe pantaloni. E atâta liniște În duminica asta! Au schimbat fotografiile la cinematograf. Nu mai sunt alea cu scene de luptă. Un bărbat cu chelie Îmi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
greu, și a trebuit să se oprească de câteva ori ca să-și tragă sufletul. Până la venirea autobuzului Își cumpără de la dugheana de alimente din stație, o Încăpere prăpădită În care miroase a legume putrezite, o pâine, un iaurt, și o cutie cu pate de ficat și două pachețele cu biscuiți ,,Eugenia,,. Până la calea ferată, stația terminus, Antoniu privește atent prin fereastra autobuzului, reclamele ce-au Început să se aprindă una câte una, mișcându-și culorile amețitor. În spatele lui, o tânără veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atunci, demult Împreună cu un ceas Vacheron Constantin și trei cocoșei de aur, moștenite de la bunicii paterni, chiar sub fereastra colonelului de securitate, care-ți era vecin. Primăvara, când au săpat pământul ca să sădească flori le-au găsit Îngropate Într-o cutie de pantofi. Biblia purta pe ultima copertă inițialele tale scrise mărunt cu un creion și ai făcut trei ani de pușcărie Într-o celulă igrasioasă, bătut sistematic de anchetatori. Ai fost eliberat la o amnistiere nesperată, dar n-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un nou rictus pe care nu-l văzuseși până acum decât Într-un portret de bărbat pictat chiar de ea, cândva, În tinerețe când vroia să devină pictoriță. Vei Împlini În curând o vârstă la care borcănelele cu alifii și cutiile cu medicamente sunt de mare folos. Pe terasa de la ultimul etaj, pe care copăcei de plastic cu flori albe, cerate sunt Înfipți În ghivece pline cu un praf ce imită pământul, ea se plimbă dintr-un colț Într-altul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Asta Îi pune sângele În mișcare. Urinează sub cerul liber, În spatele magherniței, privit de pe acoperiș, de un porumbel care-și cheamă insistent perechea. Câinele lui Ben, se gudură pe lângă el, dând din coadă și făcând salturi caraghioase. Antoniu Îi aruncă cutia de pate În care au mai rămas câteva resturi de pastă, pe care animalul le linge meticulos. Frigul de dimineață, pătrunzător, Îi intră În oase făcându-l să tremure și Îngreunându-i respirația. În curând va porni către stația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ochi șașii, care duce În spate, legat bine de trupul lui, cu o bucată de pânză, ca pe un balot, un prunc de câteva luni, la fel de murdar, pe femeia schiloadă, ce se târăște printre călători, vârându-le pe sub ochi o cutie de tablă În care zornăie câțiva bănuți, pe cei trei copilași care Îngenuchează mormăind o rugăciune În care cuvintele au luat-o razna, și pe adolescentul care și-a atârnat de gât un carton pe care stă scris cu litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aș vrea să-mi răspundeți la câteva Întrebări. Antoniu ridică privirea, pentru că vocea i se pare foarte cunoscută. În fața lui stă Plăcințica, În carne și oase, da, ea este!. Ține În mână un reportofon negru, ceva mai mare ca o cutie de chibrituri, pe care Îl Îndreaptă radioasă spre el.. E tunsă scurt, băiețește și are la gât un șirag din scoici de mare, de care e prinsă o cruciuliță de argint. E Îmbrăcată cu o pereche de bermude dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
locul lor, erau împrăștiate prin atelier: blocuri de piatră necioplită, rădăcini uriașe de copac puse una peste alta ca o piramidă, buturugi de mărimi diferite, ca niște cuburi uriașe de jucărie, obiecte înalte acoperite cu bucăți de pânză umedă, o cutie plină cu tărtăcuțe decorative, o coloană de abanos modelată de natură sau de mâna artistului, greu de spus care dintre cele două. Lângă peretele cu fereastra erau înșirate bidoane cu lut, iar la capătul lui o suită de modele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mi-am luat rămas-bun înainte ca ea să găsească cuvintele potrivite pentru a mă atrage cu duioșie spre ea. Am închis ușa salonului, despărțindu-mă de Antonia, și aproape m-am împiedicat de Honor Klein care traversa holul cu o cutie plină cu cărți pe care pe jumătate o căra, pe jumătate o târa. — Pot să vă ajut? am spus și împreună am împins cutia în camera din față pe care Palmer o numea totdeauna „biblioteca”, deși nu erau acolo decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-mă de Antonia, și aproape m-am împiedicat de Honor Klein care traversa holul cu o cutie plină cu cărți pe care pe jumătate o căra, pe jumătate o târa. — Pot să vă ajut? am spus și împreună am împins cutia în camera din față pe care Palmer o numea totdeauna „biblioteca”, deși nu erau acolo decât vreo câteva rafturi cu cărți. Acum încăperea era în mare dezordine, plină de cărți, hârtii, fotografii îngrămădite în cutii. Lângă perete erau sprijinite câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spus și împreună am împins cutia în camera din față pe care Palmer o numea totdeauna „biblioteca”, deși nu erau acolo decât vreo câteva rafturi cu cărți. Acum încăperea era în mare dezordine, plină de cărți, hârtii, fotografii îngrămădite în cutii. Lângă perete erau sprijinite câteva tablouri, printre care și stampele japoneze din camera de lucru. Pe jumătate ascunsă de un teanc de scrisori, o fotografie înfățișându-l pe Palmer, în jurul vârstei de șaisprezece ani. De cealaltă parte a holului, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cealaltă parte a holului, prin ușa deschisă, se vedea sufrageria cu masa pregătită pentru prânz și o sticlă de vin de la firma Lynch-Gibbon. Masa era pusă pentru două persoane. — Mulțumesc, spuse Honor Klein. Și acum mă puteți ajuta să pun cutiile astea unele peste altele? O să am nevoie de spațiu. Am terminat treaba și mă pregăteam să-mi iau rămas-bun, dar n-am găsit imediat formula potrivită; m-am înclinat cam stângaci, gata să mă retrag și atunci Honor Klein zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de pe obraz, consecința ochiului învinețit. Am rămas surprins când am văzut-o, căci uitasem că l-am lovit sau poate că nici nu-mi închipuisem că și trupul lui era vulnerabil. Când am intrat, își făcea de lucru cu o cutie de batiste din hârtie. Lângă el era un coș plin cu asemenea batiste cocoloșite iar primele lui cuvinte au fost: — Nu te apropia de mine, prietene, sunt îngrozitor de răcit! M-am așezat pe un scaun de lângă perete, de parcă mă aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
voi găsi puterea de a mai face puțină cafea pentru noi amândoi. — Da? Unde e? — În hol, zise Antonia. Stai acolo, ți-l aduc eu. Și am să pun ibricul să mai fac puțină cafea. Se întoarse imediat aducând o cutie lungă și îngustă învelită în hârtie cafenie și o puse lângă mine spunând: — Orhidee de la vreo admiratoare! Apoi dispăru în bucătărie. M-am uitat la cutie și mi-am mușcat buza de sus. Aveam buzele uscate și crăpate de prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am să pun ibricul să mai fac puțină cafea. Se întoarse imediat aducând o cutie lungă și îngustă învelită în hârtie cafenie și o puse lângă mine spunând: — Orhidee de la vreo admiratoare! Apoi dispăru în bucătărie. M-am uitat la cutie și mi-am mușcat buza de sus. Aveam buzele uscate și crăpate de prea mult fumat. Am aprins o țigară și m-am întrebat într-o doară cum am să reușesc să trec prin ziua de azi. Era o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să înclin să cred că știa. Însă odată cu aceasta, dar și cu mult mai multă autoritate, îmi apăru imaginea lui Honor făcându-mi semn cu capul: Honor cea învăluită în taină, dar deja pierdută. Am început să desfac ambalajul de pe cutie. Palmer nu știa; acum nici nu mai conta dacă știe sau nu. Aveau să plece, cei doi care formau o pereche diabolică, la Los Angeles, la San Francisco sau Tokio, iar eu și Antonia vom uita; și eu voi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o pereche diabolică, la Los Angeles, la San Francisco sau Tokio, iar eu și Antonia vom uita; și eu voi face, și Antonia va face, ceea ce ne va îndemna să facem conștiința noastră toropită, confuză, și dorința înfrântă. Am deschis cutia. Înăuntru era o masă de ceva negru. M-am uitat și m-a cuprins un fel de scârbă amestecată cu uimire; m-am întrebat ce-o fi asta. M-am ridicat și m-am apropiat de fereastră să văd mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
uimire; m-am întrebat ce-o fi asta. M-am ridicat și m-am apropiat de fereastră să văd mai bine la lumină. Nu-mi venea deloc să pun mâna pe ea. În cele din urmă am atins ușor conținutul cutiei și mi-am dat seama că este păr omenesc. Mi-a mai trebuit un moment să înțeleg că șuvița lungă și groasă care umplea cutia era podoaba capilară a lui Georgie, tot părul ei negru presărat cu fire castanii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
venea deloc să pun mâna pe ea. În cele din urmă am atins ușor conținutul cutiei și mi-am dat seama că este păr omenesc. Mi-a mai trebuit un moment să înțeleg că șuvița lungă și groasă care umplea cutia era podoaba capilară a lui Georgie, tot părul ei negru presărat cu fire castanii. În ușă m-am ciocnit violent de Antonia. * — Georgie! am strigat. Georgie! și am bătut cu putere din nou în ușa încuiată a locuinței ei. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Mi-am ascuns fața în mâini. Ambulanța sosi. 26 În jurul patului lui Georgie era o atmosferă animată și totodată febrilă. Eram toți acolo, ca o familie reunită la patul unui copil bolnav. Pe cuvertura patului erau împrăștiate ambalaje viu colorate, cutii cu bomboane, animale de jucărie, cărți din colecția „Penguin”, țigări de proveniență exotică iar șirul de vaze cu flori de pe noptieră și pervazul ferestrei dădea cămăruței albe de spital aspectul unei florării. În rezervă domnea o atmosferă de Crăciun. Sprijinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]