1,599 matches
-
față, astfel încât să anticipeze îngrijorarea și senzația persoanelor că s-ar putea rătăci. Am mai observat că preocuparea lor cea mai mare era să nu se ciocnească unii de alții în timp ce se deplasează. Astfel că, dacă se vedeau nevoiți să cutreiere tot culoarul ca să vadă un indicator, sau dacă scrisul era atât de mic, încât trebuiau să se apropie foarte mult de el, ori dacă nu era amplasat într-un loc potrivit, aveau de înfruntat două provocări: să se uite după
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
Desigur, cu toții suntem conștienți că shopping-ul înseamnă lucruri diferite pentru persoane diferite la momente diferite. Folosim shopping-ul ca pe o terapie, răsplată, mită, mod de a petrece timpul, scuză ca să mai ieșim din casă, ca modalitate de a cutreiera alături de cei la care ținem, ca distracție, ca formă de educare sau chiar de venerare sau pur și simplu ca mod de a pierde timpul. Există și cumpărători compulsivi care fac ravagii prin conturile și limitele lor de credit de la
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
polițiști, muncitori în construcții, lucrători la linii de cablu și de telefon sau la construcția autostrăzii. Având în vedere tot ce știm despre cancerul de piele, oamenii aceștia chiar au nevoie de acces la aceste produse. Dar ei nu vor cutreiera niciodată printre rafturile cu fond de ten și farduri ca să ajungă la ele. Și nu vor cumpăra niciodată un produs care se prezintă ca unul pentru femei și copii. Dacă te plimbi prin raioanele obișnuite cu cosmetice, ai zice că
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
în cărucior și a plecat mai departe. Oare ce le face pe femei așa niște cumpărători-eroi? Părerea istoricilor că rolul preistoric al femeilor, de culegători de rădăcini, alune și fructe, care preferau să stea mai mult pe lângă casă decât să cutreiere dealurile în căutarea mamuților, demonstrează o înclinație biologică spre cumpărături. Alte păreri susțin că, timp de secole, societatea patriarhală le-a ținut pe femei în casă, departe de lume comercială, fără alt rol activ decât acela de cumpărători de mărunțișuri
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
50, când aceștia nu erau suficient de înțelepți ca să vadă dincolo de imaginile tentante ale reclamelor. Copiii și adolescenții au mai puține posibilități de informare în media, astfel că mesajele le parvin în formă mult mai concentrată. Le place grozav să cutreiere lumea imaginilor și a simbolurilor care le transmit în diferite moduri că un anumit lucru - un produs, un magazin - le sunt destinate lor. Sunt în stare să fugă de anumite genuri de muzică de parcă ar fi antrax, în timp ce noi putem
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
sincere pe care cei mai mulți dintre noi le-am consolidat pentru toată viața integrându-ne în celula de bază a societății, familia. De asemenea, el ne a dus pe drumul dragostei curate în plin avânt al tinereții noastre. Cu el am cutreierat potecile munților, cu el am păzit turmele de oi pe câmpiile mănoase de la țară, cu el am privit valurile mării și ascultat susurul izvoarelor, cu el ne-am odihnit și gustat mirosul parfumat în arșița de vară sub teiul plin
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
Împreună cu V. Bălăceanu și M. Cicotti), Munții și fotografia (1980 În colaborare cu E. Iarovivi) etc. Cu toate că toți munții României i-au fost casă ospitalieră, acestui animator și formator de turiști, totuși Carpații Meridionali, sunt cei pe care i-a cutreierat și i-a iubit cel mai mult. - Nae Popescu, președinte al Federatiei de Turism un Îndelungat șir de ani, organizator al mai multor acțiuni turistice de masa, cu titlul generic de “Ștafeta Munților” a fost În același timp și un
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
de elaborare a acestei mari creații a durat aproape 20 de ani. Autorul mărturisește, În memoriile sale, că „Răscoala” a fost proiectată Înainte de război; prin 1925 avea o versiune deja Încheiată, dar a renunțat la ea. Pentru versiunea finală a cutreierat țara prin 1928, a stat de vorbă cu țăranii, ascultând din gura lor relatarea evenimentelor din 1907. Cea mai bună carte despre acest tragic eveniment a fost definitivată de scriitor, În chip simbolic, Într-o perioadă de noi frământări sociale
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
că o treime din teritoriul țării este situat dincolo de Cercul Polar, au favorizat concentrarea populației în sudul acestei țări. Informația pe care a folosit-o a preluat-o de la Georges Desneiges, alături și de cea conform căreia se întâmplă să cutreieri Nordul Finlandei vreme de șase ore fără să găsești vreo așezare umană. Convins că cea mai bună modalitate de a cunoaște un loc este aceea de a-l vizita pas cu pas, acesta a plecat la o plimbare prin Helsinki
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
al romanului este Mikael, un băiat născut dintr-o legătură nelegitimă, la începutul secolului al XVI-lea în Turku. Personajul este caracterizat de o sete absolută de cunoaștere, de aceea pleacă să studieze la Paris. Împreună cu prietenul acestuia, Antti Kallenpoika, cutreieră printr-o Europă măcinată de conflicte politice, religioase, sociale. Punctul culminant al romanului constă în decizia personajului de a face o călătorie la Sfântul Mormânt, drumul său înfățișându-se sub forma unei călătorii simbolice, inițiatice. Romanul reprezintă o veritabilă cronică
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
zis operelor sale, pentru că acestea sunt impregnate de religiozitate, în special romanul Șapte frați. Mai este amintit că familia scriitorului era singura din sat care avea o Biblie. Pădurile de pin și de mesteacăn, mlaștinile, câmpurile pe care acesta le cutreiera singur sau în timp ce ducea vitele la păscut, au lăsat urme adânci în conștiința sa artistică. La vârsta de doisprezece ani este trimis la Helsinki pentru a învăța limba suedeză, acest lucru favorizând contactul cu marii scriitori ai lumii. Foamea, un
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
alături de altcineva, la noi. De unde începe lumea lui Voiculescu ? Ea are, ca și luna, voaluri fantomatice de aburi, fruntariile pierdute în zări, într-un nețărmurit geografic greu de închipuit, în care crânguri de cerbi, oameni, herghelii de cai petrec și cutreieră nemărginiri de spații, viscolite de arșițe și zăpezi, înecate în ierburi și fum de nouri. E un univers halucinant, o Dacie Felix strămutată într-un ev mediu permanent, o lume a etnografului pur și a psihologiei abisale. Lumea lui Voiculescu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
direcții deodată, nu doar pe linia România-Occident. M.I.: Da. Iar de la un timp am mai avut o deschidere: spre și prin muzică. Am învățat să cânt la acordeon. Apoi am intrat într-o orchestră, câștigam o mulțime de bani și cutreieram toată zona. O noapte de cântat la nuntă... S.A.: La nuntă?! Nu la bal? M.I.: Nu, la bal nu se putea, pentru că eram elev de liceu și îmi era interzis! Dar, culmea, mă puteam duce la nunți, prin sate. Ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Dragi-mi erau tata și mama, frații și surorile, și băieții satului, tovarășii mei din copilărie, cu care, în zile geroase de iarnă, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara, în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, prundul cu știoalnele, țarinile cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care-mi zâmbeau zorile în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi-mi erau șezătorile, clăcile, horele și toate petrecerile din sat, la care
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
la 1492. Noi românii, cu spiritul nostru, am fi avut o mare manifestare în acea zi. Ei, care sunt destul de pasivi, trec fără mari festivități și defilări. Mulți, foarte mulți, au plecat din oraș, a doua zi fiind duminică. Putem cutreiera astfel orașul mult mai ușor. Sărbătoarea lui Columb trece deci destul de puțin luată în seamă. De altfel posteritatea a fost nedreaptă cu el, întrucât continentul nou, trebuia denumit Columbia. Numele actual i-a fost dat de istoricul german Martin Waltsermüller
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
vreme, pe la jumătatea anilor ’70, când interesul față de televiziune se combina cu lipsa de alternativă, iar senzația de bunăstare nu căpăta consistență fără cutia de lemn cu ecran de sticlă gri. Fiind elev, intern la cămin de nefamiliști, pe la rude cutreieram duminica, după vreo veste de-acasă, după vreo masă caldă și consistentă, altfel decât zeama de cazan de la cantina „Abatorul“... În pregătirea festinului - care de multe ori nu mai venea - adăstam pe-un scaun incomod, în fața televizorului ce difuza „album
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
de bucuria lor și nu m-am lăsat mai prejos. Am umblat de mi-au ieșit ochii nu printr-una, ci de-a dreptul prin trei țări: Țara Hațegului, a Zarandului și a Moților. Ca un făcut, exact pe când le cutreieram împreună cu Delia, adică acum vreo zece zile, a apărut prin presă ideea că e chiar șic să stai în patrie și să te cațeri la cetățile dacice, să cauți aur prin Apuseni, să zburzi prin împrejurimile Călanului și Simeriei. Dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
grabă, cu mișcări liniștite și cumpănite, de om care știe bine ce are de făcut. Era taman pe dos: habar nțaveam ce săți cumpăr mamei din acea uluitoare bogăție de mărfuri carețmi lua răsuflarea și mă lăsa fără grai. Oscilam, cutreierat de îndoieli amarnice, între o pereche de gumari, una de papuci din plastic verde, o sticluță de parfum bulgăresc de trandafiri, o basma cafenie ce avea imprimate pe ea un soi de valuri marine stilizate. Ca sățmi dau răgazul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
-mi exprim recunoștința. Dar nu mai am instrumentul de manifestare, ochii mei nu mai pot râde sau plânge, gura mea nu mai poate exprima fizionomii, nu mai pot scoate sunete. Sunt singur cu mine. Știu că 40 de zile voi cutreiera pe pământ în spirit, fără a mă deplasa, sunt în jurul meu prezențe în spirit și refuz să iau legătura cu ele. Îmi este groază încă, mă consider materiAlexandru Însă aici, acum, constat fără niciun echivoc că la început a fost
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
modă utilizarea unor citate semnificative din „înțelepciunea” liderilor comuniști, este reluată o frază dintr-o cuvântare a liderului albanez. „Se cunoaște soarta - spune Enver Hodja - pe care au avut-o zecile de criminali de război și bandele de rând care cutreierau munții noștri din nordul țării la ordinele lui Rankovici, pentru a ucide pe tovărășii noștri. 10 - 15 dintre acești criminali și trădători au fost lichidați, iar alții, în zdrențe și flămânzi, neputând rezista mai multă vreme în Albania, au fugit
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
a rătăcit un peștișor cu reflexe oțelite, captiv sub bolta inexorabilă a timpului ce trece. Bâlciul Pe atunci cea mai mare bucurie era bâlciul, toată lumea se plimba în bâlci, în centrul orașului nu mai vedeai pe nimeni. Și noi îl cutreieram de mai multe ori în fiecare seară. Ne mișcam în cerc. Bâlciul forma o roată uriașă în mijlocul căreia se roteau lanțurile. Erau cam cinci-șase asemenea scrânciobe în care te învârteai, dacă voiai, până amețeai de nu mai știai unde te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
afle ce se întâmplă mai departe. Să mergem, odihnește-te puțin, apoi mergem. Ea își urmărea propriile gânduri, mișcându-și picioarele de parcă o furnicau. Vârfurile pantofilor străluceau, un vânt rece se stârni pe alee, frunze galbene se ridicau în aer, cutreierând parcul. Luptătorii blonzi n-au mai rămas nici unul, spuse înfricoșată. Sunt toți morți! Ceilalți o gloată fericită ce se adună cu greu de pe câmpul de luptă. Strigătele lor de bucurie răsună ca un ecou întârziat, mulți abia se țin pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în mine și pentru mine. Dar atunci va fi altceva, sub același cer, un cer care va avea, măcar pentru o clipă, măreția sa revelatoare dintotdeauna. Așteptarea Das Ewig weibliche (Goethe) La gară am ajuns devreme, să am timp să cutreier zona aceea înverzită, liniștită și izolată a orașului. Statuia feroviarului luptător pentru întregirea neamului domină piața. E un colos de piatră și ciment, înconjurat de un grilaj de fier forjat, pe lângă care oamenii treceau nepăsători, dormitând parcă sub soarele torid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
abia sosisem și vroiam să mă gândesc la altceva: să-mi amintesc de timpurile trecute, de frații mei, de prietenii de altădată și de multe alte lucruri pe care le uitasem. A doua zi m-am trezit devreme și am cutreierat prin curtea largă, prin grădină, am privit copacii înfrunziți, florile de tot felul. Am analizat cu spirit critic, comparativ cu ceea ce vedeam la alții, starea deplorabilă a casei, feluritele obiecte împrăștiate peste tot în spatele ei într-o dezordine cumplită. Acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
putea instala definitiv și cu frumoase perspective pentru viitor. Cum însă lucrurile au decurs altfel, rezultatul pentru ei a fost dezastruos, nu numai că nu s-au putut opri nicăieri, dar se transformaseră în adevărați nomazi, care de peste cinci ani cutreierau Germania în lung și în lat și ajungând acum, la sfârșitul acestui război distrugător, cu singurul ideal de a putea reuși să se reîntoarcă în țară. Astfel, au fost îndrumați aici la Weissenstein, pentru a lua legătura cu englezii, care
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]