2,624 matches
-
de cîntări care nu prea știu multă carte. „Totdeauna gata spre servire”, cum iscălește ceremonios (o ceremonie a umilinței) Într-un rînd, Pann pune poezia În categoria lucrurilor utile și Încearcă să Împace profitul material cu estetica, firescul cu retorica, cuviința cu subtilitatea gîndului. Estetică elementară, dar solidă. Pann scrie mult și ușor despre orice. Nu cunoaște obstacole, n-are mari griji din pricina literaturii. Orice poate fi versificat, chiar și o foaie de Înștiințare către abonați. Multe scrieri sînt, În fapt
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
portretul femeii Îndrăcite. Figura conjugalității periclitate. Femeia bună, În fine. 25. O paranteză: paraliteratura lui Anton Pann (dedicațiile Înștiințările de plată, precuvîntările...). Estetica și spiritul comercial. Folosul irmoaselor. Nedesăvîrșirea Începutului. Poezia ca trecere și petrecere... Stilul luminat și scrisul gorgonat. Cuviința și retorica. Un spectacol verbal În jurul unei teme morale. „Pritocirea” În minte și metoda colajului. 26. Retorica amoroasă. Protocolul iubirii. Formele de adresare În discursul Îndrăgostit. Firea cuvîntă dar lipsește limbajul care să exprime. Arta de a iubi și arta
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
adăugă ea. Noi am avut unul, nu era rău decât cu cine simțea el. Cunoștea la oameni. Acum două săptămâni l-am găsit otrăvit. Cine să fie atât de ticălos încât să facă una ca asta ? Iacob nu găsi de cuviință să răspundă. — Îl chema Fidel... — Ca pe Castro ? — Ca pe toți câinii pe care i-am avut. Nu pare să fie un nume prea bun pentru oameni, dar e foarte potrivit pentru un câine. Apoi : Oprește puțin ! — Aici locuiești ? întrebă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de Andrei Gulimănescu, care n-avea nici un motiv să plece, dar nu-și permitea să distoneze față de Pomponescu. Dan Bogdan, deși spirit contradictoriu, părăsi și el scaunul, aparținând grupului serioșilor. La fel făcu madam Angela Valsamaky-Farfara, care nu crezu de cuviință a rămâne într-o societate prea confidențială. Pomponescu se oferi a o conduce. Gonzalv Ionescu ar fi făcut și el același lucru pentru a nu se arăta discordant, știrea pe care i-o făgăduise Ioanide îl pironea locului, cu toate că acesta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
toată lumea și el însuși era dispus să ducă lupta mai departe și cu orice mijloace. Hagienuș nu se înfățișa în conștiința lui ca un om odios, ci numai ca unul care fusese mai isteț decât el. Acum Smărăndăchioaia găsi de cuviință, spre a se afla în vorbă, să îndemne pe Smărăndache să plaseze anecdota, pe care acela o spusese de atâtea ori, asupra sicriului lui Hagienuș. - Ce sicriu? Întrebă Conțescu. Lui Smărăndache, om cu pulsul societății, i se păru a surprinde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a merge cu mine, intenție totdeodată de a mă mistifica, rămânând totuși pe poziția lui." Însă Butoiescu nici nu bănuia de data aceasta cazul de conștiință al lui Ioanide, ci, om lipsit de imaginație, rămăsese uimit cu discreție și cuviință de sensul inedit pe care îl luase fenomenul, după el banal. Avea și el o livadă acasă și nu se gândise vreodată la analogia fluturilor cu florile. Împreună cu pietrarul și cu Butoiescu, împrumutînd niște cai mărunți, obișnuiți cu urcușul, arhitectul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui, era mai gata să strige: Îl iubești pe bubosul ăla?" Se reținu, spre a n-o jigni pe fată, mulțumindu-se a zice: - Am dreptul să te sfătuiesc, nu să te contrariez. Tu vei decide cum vei socoti de cuviință. Deocamdată, însă, te rog să-mi îndeplinești și mie o dorință. Du-te cu mamă-ta la mare o lună de zile, iar până în acea zi nu mai ieși de acasă, nu te mai întîlni (Ioanide era să zică "cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru care împricinatul nu continuă studiile. Vrea să-și câștige cât mai curând existența singur, să nu mai mănânce pâinea amară a rudelor îndepărtate. Deși toată lumea a râs în sală când s-a vorbit de explozibil, rechizitoriul a crezut de cuviință să insiste asupra acestui punct. Un copilaș de școală care se joacă cu o capsă sau o pușcă de scândură, deoarece, nefiind bogat, nu poate să-și cumpere tun și tanc în miniatură, candidat la crimă! Ce teorie! Eu, domnilor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de un omde prestigiu. . Pomponescu surâse, încîntat o secundă, apoi, ca soarele scăpat o clipă dintr-o năvală de nori și reînghițit, se întunecă. . - Am fost solicitat de sus, nu puteam să refuz. Încep acum mizeriile meseriei. . Gaittany găsi de cuviință să se retragă și Pomponescu îl conduse iarăși până la ușă, manifestîndu-și la despărțire dorința de a lua încă o dată masa cu prietenii săi. . - O idee admirabilă, zise Gaittany, e-n regulă, domnule ministru! Când Gaittany se întinse voluptuos în cupeul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pune dinamită la baza construcției și o va arunca în aer. Astfel de imagini ale vindictei măguliră sufletul lui Pomponescu. Ele nu se realizară. Într-o zi, însă, ministrul fu chemat la o întrunire de preoți și atunci găsi de cuviință a face o declarație vagă, de toți înțeleasă. lată cuvintele sale: - Tradiția noastră religioasă ne-a obișnuit cu un tip de biserică potrivit peisajului nostru românesc, o biserică în acord cu natura și cu smerenia poporului nostru. Noi nu ridicăm
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
într-un caiet și întrebară pe Pomponescu dacă nu găsește oportun să le ofere o prefață în scopul de a tipări articolele în broșură. Ministrul afirmă că publicarea în volum a articolelor poate fi folositoare, el însuși nu găsește de cuviință să intervină, în calitate de demnitar, într-o dezbatere publică. Era obișnuit să fie obiectiv. Directorul de cabinet luă la o parte, nu mai puțin, pe autorii libelului și le aduse la cunoștință că departamentul va G. Călinescu ordonanța plata tiparului. Astfel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o dată viața scăpând de la moarte pe soția maiorului din cavalerie Sachelane, fapt însemnat în raportul nr. 172/19... " etc. Colonelul făcea în broșura lui o caracterizare morală, totdeauna elogioasă, membrilor mai însemnați ai familiei, la paragraful soției sale găsind de cuviință a cita și o poezie dedicată acesteia de "răposata noastră artistă română A. Ciupagea Mateescu": Știi de ce ești mai frumoasă Decât toate la un loc? Ai blîndeță îngerească, Iar în ochi-ți dulce foc. Colonelul mai scrisese o "lucrare foarte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
jenante și fără valoare. Madam Pomponescu sângeră și mai mult sufletul lui Pomponescu prin insistența ei: - Ascultă, Jean, parcă donaseși proiectele Casei de Artă, de ce ți le-a trimis înapoi? Pomponescu ridică din umeri întunecat. - Este o lipsă totală de cuviință. Ce vrea să zică astaresistematizare? Fără donația ta? Dar ai oferit fonduri pentru amenajarea sălilor! - Să lăsăm asta! zise Pomponescu nervos. Madam Pomponescu-Mamy și madam Pomponescu-Maman nu înțelegeau deloc sensul evenimentelor și continuau să vadă în Jean un arbitru al
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tehnice”, aceștia “nu izbuteau să și organizeze viața comună și să întemeieze cetăți, fiind lipsiți de priceperea politică, cerută de o asemenea întreprindere”; însă prin intermediul lui Hermes, Zeus “le distribuie tuturor și în egală măsură simțul dreptății (dike) și bună cuviință (aidos), virtuți fără de care cetatea oamenilor nu ar fi putut fi niciodată organizată”.<footnote id=”34”> <PLATON, Protagoras, 320 d-323 a, în Opere, vol I, traducere de Șerban Mironescu, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1975, pp. 435-437, apud. BARBU
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
în Primul Amendament, subliniază faptul că "în materie de libertate a exprimării, libertate a presei și de egalitate, de exemplu, Statele Unite sunt percepute ca reprezentând o poziție extremă, fie în privința gradului de protecție juridică de care se bucură lipsa de cuviință a presei sau discursurile agresive de tip rasist, fie în privința reticenței sale de a aprecia că acțiunea afirmativă pe baze rasiale este explicit permisibilă din punct de vedere constituțional."91 Interesant este și faptul că precedente europene sunt citate acum
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
înlocuită cu metoda pe care comentatorul invocat o numește modelare contrafactuală, îl citez pe Valentin Mureșan: „Metoda lui Platon e validă și asemănătoare celei a matematicienilor, care formulează ca punct de plecare a raționamentului, postulate, presupunăndu-le cunoscute și necrezănd de cuviință să le explice nici lor înșile nici celorlalți, socotindu-le cu totul evidente.” (am încheiat citatul). Matematicile lucrează cu ipoteze, cu postulate, cu metoda deductivă, părăsind terenul accidentat al factualului. Platon recurge la modele. Pentru a elucida ce este dreptatea
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
unei strategii fiscale, o permanentă „lipire de petice” - Codul fiscal și de procedură fiscală fiind modificat de la o lună la alta. Deși creșterea fiscalității în timp de criză nu se regăsește în nici un manual de specialitate, „specialiștii” Guvernului găsesc de cuviință să dispună asemenea măsuri. 64 Irina Bujder - Universitatea București, „Criza, birocrație și democrație. O perspectivă democratică asupra programelor de combatere a crizei economice”, Revista „Sfera Politicii” nr.133/2010; „Programe anticriză - Obama vs. Boc”, Blog Khris - 04.02.2009. Politica
Problematica cadrului legal în contextul crizei economico-financiare actuale. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Ioan Ciochină Barbu, Constantin Sălceanu, Andy Puşcă, Angelica Roşu () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2361]
-
perspectivă este realizată cu o predilecție care abia poate fi tăinuită (la nivelul textului), cu o artă a dialogului presărat de echivocuri prin nimic mai prejos ca aceea a lui Creangă și nedepășind, ca și în cazul aceluia, marginile bunei cuviințe verbale. Psihologia tânărului încă necopt și a experimentatei hangițe sunt sugerate fără cusur, printr-un minimum de replici și comentarii subsecvente ale naratorului. Nu se știe cine, norocul sau poate nenorocul (încă una din ambiguitățile stării de spirit ce-i
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ajutor și de sprijin haric. Și în viața de zi cu zi, părinții nu așteaptă „credința” sau consimțământul copilului pentru a-l îmbrăca, a-l hrăni, a-l vaccina și a-l trimite la școală, ci acționează cum cred de cuviință că e mai bine pentru propriul copil. Este neîndoielnic faptul că, la vârsta când sunt botezați, copiii nu pot crede, dar nici nu-L pot tăgădui și nu-L pot refuza pe Hristos. Se vorbește în dogmatică de o receptivitate
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
întâi, cum principiul juriștilor include în mod virtual sclavia, cel al economiștilor conține libertatea. Proprietatea, dreptul de a te bucura de rodul muncii tale, dreptul de a munci, de a te dezvolta, de a-ți exercita facultățile, așa cum crezi de cuviință, fără ca statul să intervină altfel decât prin acțiunea sa protectoare, înseamnă libertate. Și nu pot încă să înțeleg de ce numeroșii partizani ai sistemelor opuse lasă să subziste pe drapelul Republicii cuvântul libertate. Se spune că unii dintre ei l-au
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cucerească într-o zi țara mea sau o țară orișicare de pe fața globului, încât să încerce cel puțin acest lucru. Cu siguranță, și nu o negăm mecanismul este de o simplicitate minunată. Fiecare exercită toate drepturile sale așa cum crede de cuviință, cu condiția să nu impieteze asupra drepturilor celuilalt. Proba va fi cu atât mai interesantă, căci e o chestiune de fapt aceea că, popoarele care se apropie cel mai mult de acest sistem le depășesc pe toate celelalte în materie
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
însemna să țin un curs de politică. Din fericire, nu am nevoie să fac asta pentru a rezolva problema care ne preocupă. Când cetățenii, în loc să își facă unii altora un Serviciu, îl transformă în Serviciu public, adică atunci când găsesc de cuviință în această privință să cotizeze pentru a executa un lucru sau pentru a-și procura o satisfacție în comun, eu nu numesc acest lucru Comunism, deoarece nu văd în toate acestea pecetea sa specială: nivelare pe calea spolierii. Statul ia
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pentru tinerime. Bastiat nu a scăpat câtuși de puțin de epidemia care domnea asupra spiritelor; dar, mai fericit decât mulți alții, a reușit să iasă cu rațiunea sănătoasă și salvată din această încercare. Cu toate acestea, nu a găsit de cuviință să și-o fructifice până la capăt. El, care a scris o broșură atât de spirituală asupra bacalaureatului, nu era nici măcar absolvent de bacalaureat și îi convenea de minune acest lucru. Ieșit de pe băncile colegiului la vârsta de circa douăzeci de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
În curând, pe scrisorile către Friedgard, alături de semnătura lui Cioran apare cea a Simonei (cu un discret Amitiés), iar Friedgard sosește la Paris și îi vizitează pe Ciorani însoțită de prietenul ei Walter. Atelajul înaripat, condus după cum Friedgard crezuse de cuviință, își readuce pasagerul pe pământ și îl reașază în matca obișnuită a vieții sale. Zborul magic al lui Cioran luase sfârșit. vineri, 30 noiembrie Senzație de "strîngere a cortului". În două-trei zile plecăm. Există și un nomadism cultural, mai ales
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
numai să le aibă de măsurariu pentru ce va scrie în acest gen. Sunt bineveniți autorii aceia cari, chiar cu talent mai neînsemnat, [î]și dau o silință onestă de a scrie solid și sănătos fără jignirea moralei și-a cuviinței, adeseori încă autori de aceștia sunt mai de preferat decât de aceia cari strălucesc prin luxul cel bogat al fantaziei, prin verva cea plină și strălucită a spiritului; tot așa precum adeseori e mai de preferat apa cea vie, curată
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]