3,433 matches
-
magnolii Alb drapată în lințolii, se reîntrupa ca Ana, Cu iubirea ei zidită, ca a noastră, în iluzii Picurându-se-n perfuzii dintr-o iarnă obosită... Și ne cad bucăți din Doi, se strivesc de caldarâm, Mit sihastru ce-l dărâm, recompus etern ca "Noi" Iar în zori ce se ridică, în lumina lor difuză, Mușc din sângerânda-ți buză, cu iubire și cu frică... Iar mi-e liniștea pierdută...mă trezesc pe un altar Răstignită-n vis hoinar de-o
EU ȘI ZEUL VAGABOND de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375674_a_377003]
-
Ei, dar împărat era el sau ce? Se sfătui cu fratele lui Vântul și vărul lui Soarele și, conduși de pasărea cea ciudată, porniră spre turnul în care Colț-Împărat ferecase prințesa, Lăcrămioara pe numele ei. Cum făcu cum nu, Vântul dărâmă turnul după ce Soarele reuși să își strecoare razele și să o găsească pe prințesă. Pană-Împărat o luă cu sine pe Lăcrămioara, care, în scurt timp îi deveni soție, bineînțeles cu vrerea ei și nu altfel. Colț-Împărat se trezi și fără
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
iar Colț - Împărat avu grijă ca prințul animalelor să prindă de mic ură pe păsări, pe Vânt, pe Soare și, mai ales pe Pană-Împărat. - E dușmanul nostru de moarte, obișnuia să-i spună feciorașului, dacă ar avea ocazia ne-ar dărâma palatul așa cum a făcut și cu turnul de la hotar! Îi arăta ruinele turnului în care cândva fusese ferecată Lăcrămioara, uitând de fiecare dată să spună că acolo el ținuse închisă o prințesă nevinovată. Așa crescu Mladin, prințul animalelor, cu ură
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
vaca și vițelul și am fugit acasă. Tata, mama și frate-său stăteau încremeniți în mijlocul drumului, discutând aprins, nebăgându-ne în seamă. După București bombardat în 4 aprilie, venise și rândul nostru. „Ce ne facem dacă bombardează Târgul și se dărâmă fabrica? O să murim de foame!”... Erau vorbele mamei care ne-a înghețat sufletele. A venit și vestea adusă de un vecin: „Bă, e nenorocire! La Primărie se telefonă, că azi noapte, când lumea era la Înviere, Severinul a fost făcut
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
joc, Toți se prefac, noi toți mințim! Vrei să zîmbești dar nu ai cum, Pentru că toți noi suferim. E frig, e sumbru, e pustiu, Oameni ce vin, nu mai rămîn Căci totu-i trecător, eu știu... Și visele mi se dărîm. Și se dărîma lumea mea: Frumoasă și naivă, E rece acum și pot să simt Cît este de nociva. Văd cerul plin de corbi căzînd, Si totu-n jur e sumbru, Iar sufletul mi-i trist, pustiu, E liniște și
NEGRU de TANEA ROMAN în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369136_a_370465]
-
prefac, noi toți mințim! Vrei să zîmbești dar nu ai cum, Pentru că toți noi suferim. E frig, e sumbru, e pustiu, Oameni ce vin, nu mai rămîn Căci totu-i trecător, eu știu... Și visele mi se dărîm. Și se dărîma lumea mea: Frumoasă și naivă, E rece acum și pot să simt Cît este de nociva. Văd cerul plin de corbi căzînd, Si totu-n jur e sumbru, Iar sufletul mi-i trist, pustiu, E liniște și-i Negru! Referință
NEGRU de TANEA ROMAN în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369136_a_370465]
-
reușit. Vedeam cum se apropia. La fel și ea. Știam amândoi că niciodată nu avea să-și mai revină. A fost ca și cum azi o strângeam cu putere la piept, iar a doua zi a plecat. La început aceasta m-a dărâmat, dar apoi mi-am dat seama că a fost mai bine așa. Nu mai era nevoie să ia acele medicamente îngrozitoare și nici să mănânce mâncărurile mele odioase.Acum ea este mai bine. Eu însă nu știu ce să fac fără ea
TREZIREA DIVINĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369219_a_370548]
-
euro pe care nu le puteau dovedi nici cu acte și nici cu sudoarea muncii se transformaseră toți într-o șleahtă de hoți, nu-i mai sătura dracu dar tartorul avea cheile iadului, când el va da semnalul, se va dărâma tot raiul crescut prin furăciune că nu-i așa, orice avere dobândită prin furt și înșelăciune se duce sulii de zestre și a trimis-o pe Elena la DNA s-a frecat asta la nas până s-au prins procurorii
CUM AU VENIT... TOT AȘA AU ȘI RĂMAS de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374200_a_375529]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎNTREB Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului Mă întorceam din moartea trecută pe jos, n-am mai găsit casa, o dărâmaseră de teama încorporării prea devreme. Întreb nimeni nu-și amintea de numele meu, toți mă priveau ștergându-se la ochi, le dădea câte o lacrimă de bucurie ori de întristare și plecau nehotărâți înspre moarte. Nu știu dacă tot pe
ÎNTREB de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374260_a_375589]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ZÂMBETUL CE-L ȘTIE... Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Voioasă-i mereu, căci nimic nu o dărâmă, Vitregia găsește tristețea-i cât o fărâmă, Cum pășește neplăcerea-i a și fost nășită, De nici negarea n-are cum a nu-i fi spășită. Am cunoscut-o prin net -e fată frumoasă, Este radiantă, este net prea luminoasă
ZÂMBETUL CE-L ŞTIE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374263_a_375592]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > TAIE, TAIE, NENEA NAE! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1303 din 26 iulie 2014 Toate Articolele Autorului TAIE, TAIE, NENEA NAE! Taie, taie, Nenea Nae, În pădure, Cu o secure! Și dărâmă la copaci, Că îi vin și mai mulți draci, Pe sub crengi, Nu poți să treci, Chiar dacă ești în pădure, Însoțit de o secure! Cum el n-are nici o slujbă, N-are bani pentru o Drujbă! Dar o ține tot așa
TAIE, TAIE, NENEA NAE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362236_a_363565]
-
Și m-ajuți să văd în larg, De e soare sau furtună Mă ții strâns mereu de mână! Umplii nopțile de stele Și mă îmbraci mereu în ele, Când mă leagă neputința Îmi trimiți în dar Credința! Deschizi porți și dărâmi ziduri, Nu îți pasă că am riduri, Pașii îi îndrumi spre soare, Din frumos îmi faci cărare! Îmi trimiți în dar un înger, Când prin mine rău mai sânger Liniștea o pui să stea De veghe în casa mea! Clipele
ÎN ALAIUL IERNII... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378647_a_379976]
-
dacă a avut un rost Pentru atâtea rele ce urmară. Au apărut cu ,,Steaua sus răsare”, Dar au uitat de Bunul Dumnezeu, Ne-au dat credinta-n care n-au crezare Și fiecare s-a crezut un zeu. Ne-au dărâmat și fabrici, si uzine, Ca depășite, prea muncitorești. Le-au dus, fier vechi, în cele țări străine Să nu avem produse românești. Disponibilizări și somerie, Flăcăi și fete exportam de zor, Se duc tot mai departe în robie, De casă
CE MAI IMPORTAM? de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378745_a_380074]
-
ocazia vizitării bisericilor de rit latin ale provinciei Moldova, scrie, în martie 1648, un lung raport pentru papa Inocențiu X. Viziunea oferită de starea Bisericii catolice moldave este deplorabilă: edificiile religioase sînt în ruină, clopotnița de la catedrala din Bacău se dărîmă, casa parohială din Iași este în întregime distrusă, iar cei cîțiva catolici din Galați se adună într-o capelă în ruină. Bandini observă că Roma s-a dezinteresat timp de un secol de Biserica moldavă. Locuitorii lașilor sînt foarte porniți
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
drumețul l-au învățat să desfacă carul în toate părțile lui, să le scoată pe rând afară, ș-apoi iarăși să-l înjghebe la loc. - Foarte mulțumesc om bun, zise gazda; bine m-ai învățat: cât pe ci era să dărâm casa din pricina carului. De aci drumețul nostru merse tot înainte până ce ajunse iară la o casă. Acolo, ce să vadă? Un om c-un țăpoi în mână voia s-arunce niște nuci din tindă în pod. - De ce te frămânți așa
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pe Ferre și Raoul Rigault cu ai lor. Ceea ce n-au îndrăznit nici Marat și Robespierre au {EminescuOpXI 172} cutezat a face piticii Comunei; ei puseră mâna sacrilegă pe martorii seculari și de granit ai gloriei franceze; ei voiau să dărâme nu numai castelul imperatorilor urâți, ci și acel templu sublim al artelor la ale cărui strălucite figuri divine priveau cu admirațiunea toate națiunile culte ale globului. După ce trecuse drama cea înfiorătoare, Franța-și răzbună cu severitate în contra comunarzilor. Ei fură
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Generații întregi vor avea să se lupte cu veninul pe care această sectă de oameni au introdus-o în sângele societății noastre, ei cari au falsificat ideea muncii, a meritului, a înaintării, ei care au falsificat totul în țările acestea, dărâmând zi cu zi toate pietrele edificiului istoric și social al României. Singura noastră mîngăiere ar fi ca să-i vedem luîndu-și pedeapsa de la dreptatea lumească încă, căci oameni ca ei, cari nu cred în nimic pentru că n-au conștiință, nu se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să fie pus în mișcare; de nobilime când simțul istoric al nației cată să dea naștere unei nouă formațiuni; de liberalism atunci când forme moștenite se opun realizării-unei idei și trebuiesc înveninate prin liberalismul cosmopolit; pe când așadar un om mare zidește dărâmând, ca natura, agentul Dumnezeirii, vedem pe acest Cavour sleind toate sentimentele generoase ale unei nații pentru a-și cocoța și mănține individualitatea la putere, agitând cestiuni naționale când ele erau mai nerealizabile decât oricând și astupîndu-le gura când există perspective
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de scurt, dar poate avea urmări foarte lungi, adesea cu neputință de înlăturat. Intră o armată străină și arde un oraș. După retragerea ei cetățenii zidesc din nou cât zidesc, dar un oraș ridicat într-o mie de ani și dărâmat într-o zi nu se poate rezidi {EminescuOpXI 466} 24. ["DECI, TRADUCÎND ACEASTĂ COMPARAȚIE... "] într-o zi. Cine e cauza ruinei? Cei ce zidesc mereu la loc, ar răspunde "Romînul"? Cei ce i-au dat foc într-o zi, zice
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Cartea a patra a Regilor (cap. 25 Dărâmarea Ierusalimului. Robia Babilonului); Paralipomena. Cartea a doua a Cronicilor (cap. 36 Urmașii lui Iosia. Robia Babilonului), și de aceea trebuiau dărâmate, ca să înceapă un ciclu nou de viață. Dar puterea de-a dărâma, de-a reduce totul la starea de pulbere, nu este singurul atribut al divinității. Divinitatea, potrivit ideii anunțate, are și prerogativele zidirii: "Eu, Domnul, zidesc din nou cele ruinate și sădesc cele pustiite"27. Chiar de aici se trage și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
starea de pulbere, nu este singurul atribut al divinității. Divinitatea, potrivit ideii anunțate, are și prerogativele zidirii: "Eu, Domnul, zidesc din nou cele ruinate și sădesc cele pustiite"27. Chiar de aici se trage și supranumele lui Isus: "Cel care dărâmi templul și în trei zile îl zidești". (Acest supranume îl vom întâlni și în Mahabharata ca atribut al lui Brahma: "O, Brahma, ziditor...28). Dacă în Vechiul Testament predomină dărâmarea zidului ca "rivalitate demiurgică", în Noul Testament apostolul aduce în prim-plan
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cînd n-au demolat, au pus alături de palatele Regatului mastodonții din beton, care numai după cîțiva ani arătau ca niște... mastodonți jumuliți. Complexați, s-au înverșunat să facă, neapărat, mai mare, mai spăimos, mai altfel decît distinșii lor antecesori. Au dărîmat hoțește, noaptea, Academia veche, cocoțînd imediat, în loc, un fel de siloz locuibil. Au găsit un arhitect ramolit și, sub schița lui, au atașat unei clădiri de o clasicitate indestructibilă ca Teatrul Național încă un fund. Au intrat în perimetrul unor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un fost demnitar asezonat, rămas același jovial corpolent, nas adulmecător, ochi de păsăroi la pîndă. Și cu... și cu... un pictor, "maestrul", apelativ producînd, de fiecare dată, celor doi moderatori aferenta humectare extatică. Subiectul? Dărîmarea statuilor. E bine, adică, de dărîmat statuile? Chiar dacă întruchipează personaje istorice, mde, odioase? E de prisos să ne îndoim că telegenicii moderatori nu obțin de la invitații din noaptea asta de vis ce vor. Întrebările lor (retorice) își găsesc împlinirea în oratoria ireproșabilă a telecompanionilor. Corpolentul atinge
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
literaturii amestecă, eroare! oroare! poeticul cu politicul. Înduioșător moment. Apogeul persuasiv al celuilalt invitat: omul cu pensula mereu în mînă vrea să ne frăgezească în legătură, nu cu pictura (chestiune de bun simț), ci cu sculptura: de ce, dom'le, să dărîmăm statuile lui Lenin, Stalin, Groza? așa a fost istoria, nu?, s-o lăsăm așa, învățăm de la ea... Invitatul cu pensula, pe cît de verbios, pe atît de succint în chestiune istorică, lasă pe cei doi moderatori, umeziți de plăcere (dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în trecut a făcut politică P.N.Ț. și a fost avertizat, domiciliat în comuna Obârșia, jud. Olt. Același informator ne semnalează despre discuțiile avute cu MODAN GHEORGHE din comuna Obârșia care, printre altele, i-a spus: „Pentru sistematizare vor să dărâme satul care l-am pomenit de la moși-strămoși, ca să facă deștepții alte sate, alte comune, pentru că nu le ajunge pământul să-l muncească și vor ca omul să nu mai aibă nimic al lui. Nu este bine deloc ce fac, s-
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]