16,541 matches
-
toți și toate Cât nici cu gândul nu gândesc. Să-mi fie omul simplu frate. Să am, să fac, să dăruiesc. Să am Putere și Lumină Din ea și vouă să vă dau Ca să vă fac viața mai plină. Să dăruiesc celor ce n-au. Să fac din munca mea avere Să am ce împărți la toți : Celor ce n-au nici o putere ; și celui slab să-i spun doar: POȚI! Să dărui celor mici și singuri Un dram de Forță
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
dau Ca să vă fac viața mai plină. Să dăruiesc celor ce n-au. Să fac din munca mea avere Să am ce împărți la toți : Celor ce n-au nici o putere ; și celui slab să-i spun doar: POȚI! Să dărui celor mici și singuri Un dram de Forță și Lumină Din marea Forță ce mă cheamă La datoria cea Divină. și iar mă rog la Maica noastră și la Părintele ceresc. Să-mi dea din bolta cea albastră Putere ca
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Dincolo de gesturile fine, de vocea caldă, de poeziile minunate pe care le scrie? Cine se află, dincolo de toate?” Stilistic, apar „noduri”, același cuvânt întrerupând și eliberând apoi discursul: „în inimă. În inima mea.” Sau: „Sunt momente în viață când oamenii dăruiesc. Dăruiesc altora, dar în același timp, și lor. Dăruiesc, simțind că așa trebuie.” Prin intensitate, prin insistență, prin reluări, eul epic devine eu liric: „Tot eu sunt. Cu viața mea. Cu amintirile, cu gândurile și visele mele. Mi-a tremurat
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
gesturile fine, de vocea caldă, de poeziile minunate pe care le scrie? Cine se află, dincolo de toate?” Stilistic, apar „noduri”, același cuvânt întrerupând și eliberând apoi discursul: „în inimă. În inima mea.” Sau: „Sunt momente în viață când oamenii dăruiesc. Dăruiesc altora, dar în același timp, și lor. Dăruiesc, simțind că așa trebuie.” Prin intensitate, prin insistență, prin reluări, eul epic devine eu liric: „Tot eu sunt. Cu viața mea. Cu amintirile, cu gândurile și visele mele. Mi-a tremurat inima
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pe care le scrie? Cine se află, dincolo de toate?” Stilistic, apar „noduri”, același cuvânt întrerupând și eliberând apoi discursul: „în inimă. În inima mea.” Sau: „Sunt momente în viață când oamenii dăruiesc. Dăruiesc altora, dar în același timp, și lor. Dăruiesc, simțind că așa trebuie.” Prin intensitate, prin insistență, prin reluări, eul epic devine eu liric: „Tot eu sunt. Cu viața mea. Cu amintirile, cu gândurile și visele mele. Mi-a tremurat inima. Un nod mi s-a pus în gât
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
un renumit liceu din București. Un bărbat distins, cult, rafinat. Dar ...atât de singur. Avusese familie, dar totul se destrămase pe parcurs. Știi? De multe ori m-am întrebat, ascultându-i povestea, cum de un om care avea atâtea de dăruit - și a dăruit fără rezerve, ajunge singur, la un moment dat? Pentru că așa era Mihu, la momentul respectiv. O singurătate apăsătoare și nedreaptă. O singura ființă îi fusese mereu alături, necondiționat, mama lui. Din păcate, se prăpădise cu câțiva ani
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
din București. Un bărbat distins, cult, rafinat. Dar ...atât de singur. Avusese familie, dar totul se destrămase pe parcurs. Știi? De multe ori m-am întrebat, ascultându-i povestea, cum de un om care avea atâtea de dăruit - și a dăruit fără rezerve, ajunge singur, la un moment dat? Pentru că așa era Mihu, la momentul respectiv. O singurătate apăsătoare și nedreaptă. O singura ființă îi fusese mereu alături, necondiționat, mama lui. Din păcate, se prăpădise cu câțiva ani în urmă. Mi-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
trupului, chiar și acum. Da, și acum, ascultă-mă bine. Mâinile tale sunt frumoase și mângâietoare. Ochii tăi - cei mai limpezi din univers. Sufletul, locul unde aș vrea să locuiesc o veșnicie. Tu meriți tot din ce aș putea să dăruiesc unui bărbat. Ești unic și special. Iar cei care nu au văzut și n-au apreciat asta nu sunt oameni. Nu știu ce pot fi, dar nu sunt oameni. Eu vreau să fiu cu tine. În toate, sub toate formele. Te vreau
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
București. Ori așa, ori nimic altceva. - Înțeleg că... - Da, poți să spui că a sunat ca un ultimatum. Asta și era. Nu mi-am dat seama până atunci că era ros de gelozie, de gândul că m-aș fi putut dărui altui bărbat. Ceea ce, în niciun caz n-aș fi făcut... Dar n-am putut să aleg între a lăsa totul în spate, fericirea copilului meu, demonstrând egocentrism, pentru iubirea mea. A o smulge pe fiica mea din tot ce însemna
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o spui fără teama de a greși. Mihu mă uimea totdeauna prin comportament, prin gesturile față de mine, banale în aparență, dar atât de speciale prin emoția pe care mi-o transmiteau de fiecare dată. Sunt momente în viață când oamenii dăruiesc. Dăruiesc altora, dar în același timp, și lor. Dăruiesc, simțind că așa trebuie. Unii o fac mereu. Este un fel al lor de a fi. Alții - doar din când în când. Mihu o făcea tot timpul. Cel puțin cu mine
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
spui fără teama de a greși. Mihu mă uimea totdeauna prin comportament, prin gesturile față de mine, banale în aparență, dar atât de speciale prin emoția pe care mi-o transmiteau de fiecare dată. Sunt momente în viață când oamenii dăruiesc. Dăruiesc altora, dar în același timp, și lor. Dăruiesc, simțind că așa trebuie. Unii o fac mereu. Este un fel al lor de a fi. Alții - doar din când în când. Mihu o făcea tot timpul. Cel puțin cu mine. Lângă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
uimea totdeauna prin comportament, prin gesturile față de mine, banale în aparență, dar atât de speciale prin emoția pe care mi-o transmiteau de fiecare dată. Sunt momente în viață când oamenii dăruiesc. Dăruiesc altora, dar în același timp, și lor. Dăruiesc, simțind că așa trebuie. Unii o fac mereu. Este un fel al lor de a fi. Alții - doar din când în când. Mihu o făcea tot timpul. Cel puțin cu mine. Lângă el am învățat că fără aceste gesturi simple
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să-i încredințezi, atunci când nu-ți vor mai fi necesare, scrisorile mele. Tu... tu să rămâi așa cum ești. Te îndemn să trăiești cu intensitatea anilor pe care îi ai, fiecare clipă de fericire pe care viața trebuie să ți-o dăruiască. Pentru că meriți. Ai grijă de tine. Suntem atât de fragili... Viața însăși este fragilă. Ca un fir de păpădie! Maria XXVIII . Cât să fi trecut? Trei ani? Da, cred că atât s-a scurs, de când Maria își hotărâse plecarea și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
că se complăcea într-o situație mizerabilă, degradantă. De ce? Simplu: pentru că nu reușea să se desprindă de acel miraculos „a fost odată”... Hotărât, trebuia să o facă. Neapărat, cu orice preț. Să-și vadă de drum. Viața ce îi fusese dăruită este unică, iar rostul ei trebuie să fie bucuria, nu durerea. Iar Timpul nu iartă. Niciodată. Pe nimeni. FLASH 12 (Țipăt mut) Ei își strigă durerile. Se plâng de sărăcie, indolență, uitare. De nedreptăți și de umilințele la care sunt
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
prin toate: lacrimi, dezamăgiri, revoltă, regrete, indiferență, neputință. Fără strădania proprie, fără a străbate purgatoriul trăirilor noastre cele mai intime, nu am avea dreptul, nu am putea spera că vom păși, din nou, în unicul paradis care ne-a fost dăruit la începuturi: liniștea. Știi? Cineva mi-a spus, odată: tu ești o poezie. Am zâmbit cu drag, pentru că a fost și a rămas unul dintre cele mai frumoase cuvinte pe care le-am auzit, spuse despre mine: Poezie... Deși... nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
asta care nici măcar o gutuie sau un măr nu au de Crăciun! - Imposibil! Moșul duce tuturor copiilor cuminți! - E adevărat, dar... Mama tace. Mia privește, uimită, gutuia din palma ei mică, întrebându-se ce să facă... - Ai putea să o dăruiești cuiva, mai spuse mama și ieși. Cui? Lucia primise și ea jucării, bomboane... - Am găsit! Se ridică fuguța și cu gutuia în mână, se îndreptă către fereastră. Duse fructul la buze, ca într-un sărut, apoi îl așează afară, pe
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
care vă place? - Da. „Invitație......” - Minunată alegere. E a dvs. - Cum? Parcă spuneați că nu le vindeți. V-ați răzgândit? Dacă da, aș vrea să știu, vă rog, ce preț are. - Nu, nu m-am răzgândit. Nu le vând. Le dăruiesc. Vă văd mirată! Știți, în vremurile astea tulburi pe care le trăim, lumea pare a fi prinsă într-o cursă a alienării, într-un vacarm creat de internet, cluburi, bolizi ai șoselelor, câștiguri financiare facile, cuvinte goale și alte lucruri
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
înaltă" (Novalis). Fereastra nu captează gesturi, imagini, nu le amplifică, nu râde de ele, nu le ironizează, ci le dă o libertate duminicală, după zile și nopți torturante, în care imaginile se loveau unele de altele, cu scrâșnet: Ferestrele se dăruiau soarelui, care lua totul, beat de senzualitate. (...) Fereastra era liniștită, exactă. Fereastra era, totodată, și duminicală, o sărbătoare cu oblonul vopsit alb: un geam ca un târgoveț binecrescut, care nu vede, nu aude și surâde stereotip. (Hop-la!) Fereastra este geometrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
interesează categoriile, împărțirile, criticile pe care le întâmpină, ci îmi iau libertatea de a fi doar un comentator al operei lui. Și pentru mine, totuși, Boancă este un artist, o minune de „naiv”, dar nu-i destul, este un om dăruit cu candoarea artistului. Uneori, privindu-i tablourile, așa modeste cum sunt, neînrămate, pictate cu culori ieftine, am parcă teama de a nu-l surprinde pe autorul lor zburând către teritoriile artei visului lui, știind unde îi este de fapt originea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
când culege și pune laolaltă vorbe care nu-i aparțin. În cazul lui Țuțea este nevoie de un alt autor — editorul — care să consacre oralitatea ca operă și să-i dea dimensiunea obiectivării ei. Ca autor „folcloric“ Țuțea s-a dăruit și s-a risipit în verva propriei sale oralități. „Am purtat ideile și credința precum poartă vântul microbii.“ Iar aceste idei și această credință merită culese din spațiul generozității și migrării lor, pentru a fi puse laolaltă și oferite încă
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
original, iar Aristotel nu e original, că nu face decât să descrie opera lui Dumnezeu. Dar Aristotel, nu încape îndoială, e un geniu, pentru că descrie genial opera lui Dumnezeu. PERSONALITATE Personalitatea este acel individ înzestrat cu capacitatea de a se dărui. Eroul este o personalitate, deoarece nu-și mai aparține. Personalitatea e un ins care influențează ambianța prin simpla lui forță harismatică; un om cu har. Nu e nevoie să fie savant, ci să aibă har. PLATON În majoritatea Dialogurilor, Platon
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
așa se lăuda la școală către colegi. Desigur că erau deosebite de ce se găsea În comerț, dar era și mai economic, le lucra mama, cumpărând numai materialul. Un gând fugar Îi trecuse prin minte Andreei: va reuși vreodată să-i dăruiască mamei ceva care să compenseze toate sacrificiile ce le făcuse pentru ea? Cu siguranță că nu, dar va face tot posibilul ca mama ei să fie, mulțumită dacă de fericire nu prea a avut parte. Un accident nefericit, la fabrica
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
din mulțimea care parcă apleca covorul de trepte, în mișcarea albă de brumă, prin cristale drepte, așezate sub tălpile celor câțiva ce au văzut cum răsare lumina roșie de sus, de undeva. În fiecare an de Paște, Lumina ne este dăruită nouă, calmă, ca o bucurie, mai spunea Slava; tot el mai povestea că cei cărora li s-a arătat vor cunoaște o mare suferință. O sete grozavă și câtă căință îl împinse, să cunoască flăcările roșii atinse de har desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
O sete grozavă și câtă căință îl împinse, să cunoască flăcările roșii atinse de har desigur, Slava avea un dar: se va isca o pădure, o vale de piatră, un cutremur ca și atunci când Isus însumat și solemn ne-a dăruit, demn, lumina cea mare din cerul țesut în odoare. * * * N-am văzut Ierusalimul niciodată. Tare mi-aș fi dorit să văd această cetate bătrână de mii de ani; dar nu s-a putut, sufletul a rămas singur și mut, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
literară. În 1960, debutează editorial, cu Poezii, semnat Maria Octavian, căruia aveau să-i urmeze, în 1969, Paradis arhaic, în 1977, Anotimpuri. Între aceste date, a dat curs vocației lirice doar cu intermitențe, pentru că,timp de trei decenii,s-a dăruit preocupărilor didactice, materializate în comentariile orale de poezie, și de literatură în general, cu elevii, elaborând, în același timp manuale, și alte cărți pentru învățământul liceal. Scrie, în colaborare, O istorie a poeziei române și O istorie a prozei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]