1,810 matches
-
fenomenologică, oarecum liberă față de aceste reguli. Fenomenul are în alcătuirea sa două elemente: datul și nimicul, ambele posibile, pe rând și în unitatea lor, printr-o/pentru o conștiință, ea însăși dependentă ființial, cumva, de "ființarea privilegiată", omul. Cel dintâi, datul, este fenomenul în calitatea sa de "obiect" recunoscut ca atare de o conștiință, ca fiind ceva, înlăuntru-i sau în afară; cel de-al doilea, nimicul, este corelativul obiectului, în măsura în care acesta se legitimează (sau măcar tinde să capete un sens
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
interior reprezentate de dat și de nimic care tind să-l destrame. Totuși, el este ceea ce este numai printr-o/pentru o conștiință. Prin retragere, sustragere, contragere toate, poziționări ale sale față de conștiința constituantă el rămâne în ființă, trecându-și datul (propriu) în condiția nimicului (propriu) și pe acesta din urmă în cea dintâi; altfel spus, trecându-se pe sine însuși când în condiția de dat pur și simplu, când în aceea a nimicului acestuia, ca expresie a unei neîncetate lupte
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
veritabil hybris al conștiinței constituante. Toate aceste fapte, care vizează atât aspectul operațional al constituirii fenomenale, cât și aspectul obiectual al acesteia, sunt posibile numai datorită intenționalității; fiindcă aceasta are în structura sa complexă, operațional-obiectuală, atât condițiile de posibilitate ale "datului", cât și pe cele ale "nimicului". În cel mai simplu act de cunoaștere scenariul de mai sus se consumă în întregime. Cunoscând prin sensibilitate, spre exemplu, vizual, un obiect aflat acum în fața noastră o carte așezată pe masă condiția de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a posibilului obiect. Pe de o parte, acesta apare ca un fapt al limitării din sine a conștiinței (constituante), iar pe de altă parte, ca un exces al acesteia, care îl cuprinde, totuși, chiar și atunci când se sustrage în condiția datului sau se retrage în aceea a nimicului. De aici lipsa de semnificație a unei "fenomenalități" pure în privința surprinderii fenomenului (veritabil sau retras) și, în compensație, semnificația totală a unei "fenomenologii" pentru condiția de "fenomen". Aceasta înseamnă, în ultimă instanță, că
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu totul altfel decât conștiința (ca fiind de altă "natură"): însă numai în interiorul conștiinței, în propria sa structură, cum ar spune Husserl, noetic-noematică; la limită, conștiința fiind de natură operațională, iar obiectul, de natură semantică (ambele, însă, intenționale). În genere, datul (ca element al fenomenului) este ceea ce se oferă ca posibilitate a unui obiect al cunoașterii sensibile (posibilă prin simțuri, dar, până la urmă, și prin gândirea care prelucrează materialul sensibil), ceea ce-și păstrează identitatea, prin intervenția identitară a conștiinței înseși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin intervenția identitară a conștiinței înseși care "simte" că numai prin potențarea diferenței sale față de propriul "obiect" ea mai poate fi ceva. Paradoxal, tocmai potențarea acestei diferențe ferește "obiectul" de trecerea lui către condiția de fenomen, care mai degrabă convertește datul în "element" al unei unități originare, în care parte este și "actul conștient", fie acest act un fel de intuiție sensibilă, fie un fel de "intuiție categorială" (în sens fenomenologic, de "sesizare" a generalului în contextul căruia apare însuși obiectul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
face" pe sine nimic, adică de-o seamă cu "obiectul" său. Nu este vorba însă despre o generalizare a nimicnicirii, ci mai degrabă despre un început de fenomenologizare, act care presupune, dar nu oricum, ci originar, o reflexivitate: conștiința, conducând datul către condiția nimicului, în sensul de a-i spori putința lui de a fi fenomen, se pune pe sine în cauză, operând asupră-și exact în felul în care operează asupra datului: prin trecerea sa în condiția spre care conduce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu oricum, ci originar, o reflexivitate: conștiința, conducând datul către condiția nimicului, în sensul de a-i spori putința lui de a fi fenomen, se pune pe sine în cauză, operând asupră-și exact în felul în care operează asupra datului: prin trecerea sa în condiția spre care conduce datul: către condiția nimicului. În fenomenologia "clasică", un asemenea lucru pare a fi imposibil. Nimicul nu are nici o șansă de a se "pozitiviza", fiindcă de la bun început "conștiința" este ceva, "obiectul" ei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
către condiția nimicului, în sensul de a-i spori putința lui de a fi fenomen, se pune pe sine în cauză, operând asupră-și exact în felul în care operează asupra datului: prin trecerea sa în condiția spre care conduce datul: către condiția nimicului. În fenomenologia "clasică", un asemenea lucru pare a fi imposibil. Nimicul nu are nici o șansă de a se "pozitiviza", fiindcă de la bun început "conștiința" este ceva, "obiectul" ei, de asemenea, chiar dacă acesta din urmă este luat ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
intențional. Heidegger este, de asemenea, de aceeași părere, atunci când susține că "fenomenologia este descripție analitică a intenționalității în apriori-ul ei."18 În perspectiva unei atitudini fenomenologice (nu al metodei cu același nume), nimicul (ca element al fenomenului) reprezintă temeiul datului, "ființa" lui, rezerva lui de a fi, transcendența lui imediată, orizontul vecinătății, care îl de-limitează și care îl poate ne-limita. Nimicul reprezintă însă ceea ce este nesemnificativ este o veritabilă non-existență din unghiul cunoașterii sensibile a unui "obiect" (dat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesteia, atâta vreme cât conștiința își dobândește obiectul și prin propriul travaliu, nu doar printr-o priză directă, "mecanică", la ceea ce este socotit a fi realitate, obiect real. Există o diferență de natură între dat și nimic, susținută de conștiința însăși, cu toate că datul este, cumva, nimic, iar acesta din urmă trebuie să fie dat, cumva. Nimicul nu trebuie confundat, raportat la primele reconstrucții fenomenologice, nici cu "idealitatea specifică" despre care vorbește Husserl ("semnificația în sine", "abstracția", "ideația", "specia" sau "generalitatea specifică") și nici
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cei trei filosofi "clasici" greci (Socrate, Platon și Aristotel) este natura obiectului cunoașterii. Această natură este dată în și prin obiectul pe care și-l însușește, în vederea prelucrării, "subiectul" cunoașterii (conștiința cunoscătoare)? Dacă este dată, natura obiectului se confundă cu datul însuși, ori este altceva ce poate fi detașat de el prin anumite operații? Dacă nu este dată în și prin obiectul cunoașterii, atunci unde trebuie căutată ea? Și prin ce fel de acte (trebuie constituită)? Felul acesta de a ne
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenului în constituția sa de dat și nimic ne-ar putea indica o anumită cale pentru a găsi răspunsuri potrivite. Dar numai în măsura în care cercetarea fenomenului este, totodată, un răspuns "filosofic" la chemările tradiției eficace corespunzătoare istoriei filosofiei și numai dacă datul și nimicul nu sunt preluate și prelucrare ca și cum nu și-ar aparține, sau ca și cum ele nu ar fi posibile prin același "act aperceptiv", kantian vorbind. Înainte de momentul clasic al filosofiei vechi evocat mai sus și de momentul istoric al sofiștilor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
toate actele semnificative ale unui domeniu de "exercițiu", în cazul acesta fiind vorba despre discurs (de orice fel: logic și filosofic întâi, apoi științific, mitic, ideologic etc.). Regăsim în unitatea sa cele două elemente despre care am vorbit mai devreme: datul și nimicul, fiecare dintre acestea legat și de distribuirea prin împărțire a logos-ului, și de distribuirea prin împărțire a umanului. Cele două acte de distribuire nu au, așadar, funcțiile de dat și de nimic în "structura" fenomenului despre care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin împărțire a logos-ului, și de distribuirea prin împărțire a umanului. Cele două acte de distribuire nu au, așadar, funcțiile de dat și de nimic în "structura" fenomenului despre care vorbim. Situația aceasta trebuie însă clarificată. Adică trebuie dezvăluit datul și nimicul din fiecare act al acestei coincidențe "fenomenale", care a făcut posibil un eveniment atât de semnificativ pentru însuși destinul umanului. Distribuirea prin împărțire a logos-ului rezolvă (într-o anumită măsură), mai întâi, o tensiune creată prin "mișcarea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființială; poate că acest nimic care se dă este ființa însăși (ceea-ce-este), dar avem de-a face aici cu o altă problemă. Conștiința aceasta care "se joacă" cu ipoteza nimicului și, apoi, cu apodicticitatea ideii de existență a nimicului ca dat, are în structura sa ambele elemente ale fenomenului (datul și nimicul), ceea ce înseamnă că este ea însăși un fenomen: dar numai ca o conștiință care operează astfel, adică numai în măsura în care ea apare în nume propriu, nume care, în fapt, va
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființa însăși (ceea-ce-este), dar avem de-a face aici cu o altă problemă. Conștiința aceasta care "se joacă" cu ipoteza nimicului și, apoi, cu apodicticitatea ideii de existență a nimicului ca dat, are în structura sa ambele elemente ale fenomenului (datul și nimicul), ceea ce înseamnă că este ea însăși un fenomen: dar numai ca o conștiință care operează astfel, adică numai în măsura în care ea apare în nume propriu, nume care, în fapt, va fi livrat umanului. Poate că ar trebui să luăm
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în Erfahrung und Urteil / Experiență și judecată, "experiență antepredicativă" sau "experiență receptivă";21 d) topos-ul translogic: metafizica (înțeleasă ca discurs despre ceea ce trece dincolo de physis), mistica (luată ca o cale către "nimicul" ca atare, nu către cel ce însoțește "datul" fenomenal), tăcerea (înțelegătoare). Noțiunea și raționamentul sunt socotite forme logice (ale gândirii), alături de judecată, chiar de către Aristotel; dacă nu cumva și mai devreme, ținând seama, spre exemplu, de interesul lui Socrate și al lui Platon, dar și al sofiștilor, al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucrurilor physis-ul cunoscută direct, la nivelul opiniei). Metafizicul astfel luat este "locul inteligibilului". A cunoaște a dobândi adevărul înseamnă a călători către locul inteligibilului. Totuși, această călătorie presupune și o anumită "tehnică" a gândirii, care, formal, tinde către "negativizarea" celui dat (sensibil), dar numai după predicarea negativă despre cel de dincolo de lucru (acesta din urmă, ca dat sensibil: physis) și chiar de dincolo de natura lucrului (physis). Dar această operație, veritabilă regulă de metodă pentru reconstrucția filosofică, face necesară gândirea ne-ființei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care filosofia a conceptualizat identitatea și unitatea, atribute originare ale oricărui "obiect" preluat și prelucrat "subiectiv". Identitatea și am în vedere acum mai degrabă identitatea ne-formală, nu principiul logic al identității este condiția sub care ne apare ceva, este datul însuși ca dat. Ea apare conștiinței odată cu "obiectul" față de care se poziționează constituant. Reconstruită prin opoziție față de ceva din sine (opoziție reflexivă) sau față de ceva din afară de sine (opoziție transcendentă) -, identitatea datului (donației sensibile, de exemplu) nu mai este ea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conceptualizat identitatea și unitatea, atribute originare ale oricărui "obiect" preluat și prelucrat "subiectiv". Identitatea și am în vedere acum mai degrabă identitatea ne-formală, nu principiul logic al identității este condiția sub care ne apare ceva, este datul însuși ca dat. Ea apare conștiinței odată cu "obiectul" față de care se poziționează constituant. Reconstruită prin opoziție față de ceva din sine (opoziție reflexivă) sau față de ceva din afară de sine (opoziție transcendentă) -, identitatea datului (donației sensibile, de exemplu) nu mai este ea însăși "datul" nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este condiția sub care ne apare ceva, este datul însuși ca dat. Ea apare conștiinței odată cu "obiectul" față de care se poziționează constituant. Reconstruită prin opoziție față de ceva din sine (opoziție reflexivă) sau față de ceva din afară de sine (opoziție transcendentă) -, identitatea datului (donației sensibile, de exemplu) nu mai este ea însăși "datul" nu mai este "dat", ci "obiect constituit" și devine unitate obiectuală. Aceasta din urmă însă nu mai poate fi conceptualizată decât prin intelectul judicativ, deoarece constituirea sa a însemnat o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca dat. Ea apare conștiinței odată cu "obiectul" față de care se poziționează constituant. Reconstruită prin opoziție față de ceva din sine (opoziție reflexivă) sau față de ceva din afară de sine (opoziție transcendentă) -, identitatea datului (donației sensibile, de exemplu) nu mai este ea însăși "datul" nu mai este "dat", ci "obiect constituit" și devine unitate obiectuală. Aceasta din urmă însă nu mai poate fi conceptualizată decât prin intelectul judicativ, deoarece constituirea sa a însemnat o încadrare a sa "categorială" și "eidetică", spre exemplu. Așa încât, A
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și numai regulativ, la ființă, s-ar solda cu o pierdere a sa; iar în termenii reducției judicative a dictaturii judicativului: evenimentul nu este identic ființei ("nu este"), nici timpului ("nu este dat", timpul fiind, în reducția de acest tip, datul însuși). Dar trebuie să gândim negativul nu-ului din ambele expresii ale lui Heidegger: "nu este", "nu este dat"; și, de asemenea, trebuie gândit negativul lui "nici", care pare a aneantiza și legătura despre care a fost vorba mai devreme
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Aducătorul de lumină cerea lumină chiar și la ieșirea din viață, ultimele sale cuvinte fiind: „Licht, mehr Licht!”. EDIFICAREA MEDIULUI INDIVIDUAL Introducere Ideile privind unitatea organism-mediu și integrarea organismelor în mediu reprezintă cheia conceptelor biologice Mediul este văzut ca un dat, în funcție de care organismele își desfășoară existența pe baza unor strategii evolutive diferite. Dacă mediul influențează foarte mult existența și chiar evoluția organismelor, atunci cum este posibil ca într-un mediu oarecare (acvatic, spre exemplu) să trăiască, să se dezvolte și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]