1,965 matches
-
Întreg teritoriul țării lor avănd staționate multe zeci de mii tancuri armate gata pentru orice Întervenție...!!” Tony Pavone oftă prelung. „De mii de ani, de când se cunoaște istoria zbuciumată a Europei, țările mici au avut de suferit pentru o iluzie deșartă, Independența. Socotesc, ar fi necesar ca țările mici să formeze o familie, urmând exemplul altor popoare: unde-s mulți puterea crește...iar În caz contrar, suferințele noastre vor fi nelimitate...!” Șeful Șantierului, zâmbi flegmatic cu gândul Într-o anumită direcție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
toate astea cu toate că acum avea o muncă de birou, se îngrășase și încă nu avea copii. Trei ore mai târziu, după ce doctorii îi bandajaseră brațul și-i dăduseră Tylenol cu codeină, era limpede că Mike știa că visele lui sunt deșarte, dar asta nu conta nici cât negru sub unghie. Omul era devotat unor nenumărate improbabilități optimiste, iar Jina se lăsase deja sedusă de finalurile lui fericite. Viitorul alături de el i se părea sigur. Ceea ce, acum, făcea ca respingerea lui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ei se strecoară cu ușurință prin crăpăturile inimii, lasă urme adânci pe apusuri târzii, o amprentă a suferinței în ram de pelin așezată pe doruri și visuri albastre se pogoară printre îndepărtatele astre o lume pierdută între iluzii și fantasme deșarte. Tu care-ți picuri veninul de moarte pe sufletele înstrăinate, oprește-ți amarul, îneacă-l într-un suspin înainte ca speranța să moară înainte ca trecerea ta, prea tare să doară. Ești departe... Dimineața își prelinge, razele de lumină pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
chiar de dușmani În goana nebună după averi, după bani Și pierdem odată cu-acestea dragoste, iubire și ani. Omul pom Cum poți oare să fii om, Dacă nu știi să fii pom? Pomul roadele-și împarte, Omul doar vorbe deșarte. Pomul nu cere răsplată Pentru fructe, niciodată; Omul, dacă-ți face-un bine, Îți ia haina de pe tine. Pomul, vara, te umbrește Și de soare te ferește; Îți dă necondiționat Leagăn și loc de visat. Omul, în a lui visare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai aud pași răzleți... figuri aproape imperceptibile. Dar nu numai chipurile nu le disting... nici urmă de vreo greșeală, o fisură cît de mică, vreun cerc vrăjit, vreo intrare secretă În subterană. Nu am În față decît perspectiva Întunecată și deșartă a așteptării la infinit... precum gerul mușcător al nopților de februarie. Ce să mai vorbesc de ora 7.30 dimineața? Cea mai sumbră dintre ore, cînd nu se Întîmplă absolut nimic. O asemenea oră este ca apa distilată. Care putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se prevala de ele în continuare, în promovarea intereselor naționale; neavând motive de complexare, să fie mândri de ele și să le ducă ei mai departe, în cât mai bune condiții. Sufocați de veleitarii zilei de foiala lor zgomotoasă și deșartă și față de politica de negare și spălare a creierelor, deși nemini licet, nu am ezitat deloc, să luăm atitudine față de "sloganurile la modă" confuze și derutante ale noilor veniți, cu aerele lor de suficiență și înfumurare specifice celor care încă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fi prea mulți de partea lui Vitellius, oftă Maktor. Ne vom ucide între noi, convinși că luptăm de partea cui trebuie... împărțiți în galbieni și vitellieni... Vor fi percheziții, execuții, torturi, corupție, trădare... Doar dacă speranțele lui Vitellius nu sunt deșarte, lucru pe care mi-l doresc din toată inima. Mirosul de mâncare ajungea până la ei, împreună cu aroma ienupărului și a lemnelor arse. Începuse să bată vântul, iar bârnele din tavan scârțâiau. Mica flacără se clătina, proiectând lumini și umbre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bucium, Și doina mai jalnic pornește. - Ascultă, tu, bine, iubito, Nu plânge și nu-ți fie teamă - Ascultă cum greu, din adâncuri, Pământul la dânsul ne cheamă... Rar Singur, singur, singur, Într-un han, departe - Doarme și hangiul, Străzile-s deșarte, Singur, singur, singur... Plouă, plouă, plouă, Vreme de beție - Și s-asculți pustiul, Ce melancolie! Plouă, plouă, plouă... Nimeni, nimeni, nimeni, Cu atât mai bine - Și de-atîta vreme Nu știe de mine Nimeni, nimeni, nimeni... Tremur, tremur, tremur... Orice ironie
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
medical este alopatie: tratarea unei boli prin crearea unei tendințe opuse. Domnului Page, după cum vezi, îi plac jocurile. Vine aici ca să se joace cu Alexei, în speranța că va trezi ceva în el. Mă tem că-i doar o speranță deșartă. Fiul meu trăiește aici, în acest șopron. îl preferă casei, așa că îl ținem aici, ca să evităm rușinea. Așa credem noi că e cel mai bine. Alexei Cerkasov le zâmbi tâmp. Arăta ca un adolescent de șaisprezece ani, mare și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
odată cu Republica, presupun că spre bine, și tot ce-a mai rămas din ea sînt numele de pe antetul unor Întreprinderi, bănci și consorții fără chip. Asemeni tuturor orașelor vechi, Barcelona e o sumă de ruine. Marile glorii care alcătuiau mîndria deșartă a multora, palate, fabrici și monumente, Însemne cu care ne identificam, nu mai sînt decît niște cadavre, relicve ale unei civilizații stinse. Ajuns În acest punct, părintele Fernando făcu o pauză solemnă În care păru că așteaptă răspunsul congregației, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fi dorit Penélope. Nimeni nu observase, nimeni nu acordase atenție, Însă, ca Întotdeauna, esențialul chestiunii fusese hotărît Înainte ca povestea să Înceapă și, la vremea aceea, era deja prea tîrziu. Aveau să treacă multe luni de priviri și de dorințe deșarte pînă cînd Julián Carax și Penélope să poată rămînă Între patru ochi. Trăiau de pe urma hazardului. Se Întîlneau pe coridoare, se priveau de la capetele opuse ale mesei, se atingeau În tăcere, se simțeau În absență. Primele cuvinte le-au schimbat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tatălui meu, rugîndu-l să ți le predea dacă se Întîmplă ceva. Mă rog acelui Dumnezeu cu care nu m-am Întîlnit niciodată să nu ajungi să le citești, Însă presimt că destinul meu, În ciuda voinței mele și a speranțelor mele deșarte, e să-ți Încredințez această poveste. Al tău, În ciuda tinereții și inocenței tale, e să o eliberezi. Dacă vei citi aceste cuvinte, această temniță de amintiri, Înseamnă că nu-mi voi mai putea lua rămas-bun de la tine așa cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
unor viziuni și gânduri greu de stăpânit. „Și euforice șoapte, foșniri șușotite, năluciri de cuvinte mi se năzăriră, mătăsuri ușoare cu șerpi de ispite și buzele, frunzele care deliră... Dar dinții, dar dinții, gândeam eu, există, năluciri sunt cuvintele, visuri deșarte privirea naivă și dulce și tristă, dar dinții, oh dinții, rămân după moarte..” De ce mereu Îi reveneau În minte lui Noimann aceste versuri ale unui poet trecut dincolo de Styx, care aveau În ele ceva mortuar? De ce era atras, În ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fi curmată. O, Iisuse veșnic, tron însângerat, Nu cu moartea sfântă pe moarte ai călcat? N-ai lăsat tu lumii lege ce nu piere? După orice moarte naște înviere! Frate, om vremelnic, aruncat în moarte, Nu mai cânta morții cântece deșarte! Lasă tânguirea, nu mai suspina, Căci numai prin moarte iar te vei afla! (autorul, Inimi zăvorâte) Suntem pe linia Bisericii și am cântat moartea cea nemuritoare, moartea întru Hristos pentru Cruce și Neam. Călăii noștri, ucigându-ne, au crezut că
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
acestor lucruri nu este lege. 24. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, și-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile și poftele ei. 25. Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul. 26. Să nu umblăm după o slavă deșartă, întărîtîndu-ne unii pe alții, și pizmuindu-ne unii pe alții. $6 1. Fraților, chiar dacă un om ar cade deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blîndeții. Și ia seama la tine însuți, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
a exersat ani Îndelungați În Țara Soarelui Răsare. Căpitanul nu știuse ce să răspundă. Simțise din nou acea durere ascuțită În stomac, ca Întotdeauna când cineva Îi amintea de Ștefănel. Dar refuzase, din nou, să se lase În voia speranțelor deșarte care Îl obsedaseră vreme de optsprezece ani. - Unde? Întrebase, cu gâtlejul uscat, ca și cum ar fi traversat un deșert de Întrebări fără răspunsuri. - În adâncul munților, mai sus de Valea Albă, pe malul râului Moldova. - Când? - În primele zile ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dacă chemați ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtați-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; 18. căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire, pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri, 19. ci cu sîngele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană. 20. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, și a fost arătat la sfîrșitul vremurilor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
7. fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care v-au fost date, și sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu. 8. Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos. 9. Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. 10. Voi aveți totul deplin în El care este Capul oricărei domnii și stăpîniri. 11. În El ați fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. 18. Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcîndu-și voia lui însuși printr-o smerenie și închinare la îngeri, amestecîndu-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mîndrie deșartă, prin gîndurile firii lui pămîntești, 19. și nu se ține strîns de Capul din care tot trupul, hrănit și bine închegat, cu ajutorul încheieturilor și legăturilor, își primește creșterea pe care i-o dă Dumnezeu. 20. Dacă ați murit împreună cu Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, 2. făceți-mi bucuria deplină și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gînd. 3. Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. 4. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. 5. Să aveți în voi gîndul acesta, care era și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
5. Căci știți bine că nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere care este un închinător la idoli, n-are parte de moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu. 6. Nimeni să nu vă înșele cu vorbe deșarte, căci din pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. 7. Să nu vă întovărășiți dar deloc cu ei. 8. Odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii. 9. Căci roada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu. 7. Cînd îmi tînjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea a ajuns pînă la Tine în Templul Tău cel sfînt. 8. Cei ce se lipesc de idoli deșerți îndepărtează îndurarea de la ei. 9. Eu însă, Îți voi aduce jertfe cu un strigăt de mulțumire, voi împlini juruințele pe care le-am făcut. Mîntuirea vine de la Domnul." 10. Domnul a vorbit peștelui, și peștele a vărsat pe Iona pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
Ce bizare fixații pot avea chiar muritorii cei mai rari! exclamă Zeul Concentrării: Totuși, ce eveniment splendid! Fasciculele luminoase, care palpaseră până atunci corpul lui Homer, se retrăgeau cu ezitări repulsive. - Ți-am mai spus că ești viciat de sentimentul deșert al frumuseții, rosti fără patimă Zeul Neantului. [Originally published in "Almanahul literar" 1970] Altarul zeilor stohastici Adrian Rogoz 2 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
cu cel ce este mai tare decît el. 11. Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulțește deșertăciunea, ce folos are omul din ea? 12. Căci cine știe ce este bine pentru om în viață, în toate zilele vieții lui de viețuire deșartă, pe care le petrece ca o umbră? Și cine poate să spună omului ce va fi după el sub soare? $7 1. Mai mult face un nume bun decît untdelemnul mirositor, și ziua morții decît ziua nașterii. 2. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
himera nopții ce-n brațe o strâng, Buzele-mi ard, de dor parcă-s strivite, Dar rămâne-o urmă pe umărul meu stâng E vis sau ai fost lângă mine iubite? Mireasma prelinsă pe trup răscolind Parfumul ascuns în gânduri deșarte, Tăcerea curmată de buze șoptind S a stins târziu în albastrul de noapte... în dragostea vie, pe-un trecut consumat Un saxofon ne cânta în surdină, Vălul de iubire peste timp aruncat Am crezut că-i vis dar erai tu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]