1,473 matches
-
semnalate organului local de partid care a hotărît că nu pot să apară”. Concluzia care se desprinde din această năucitoare justificare este că tinerii de atunci nu aveau voie să citească decât scurgerile printre degetele neculane, nicidecum „noxele” unei literaturi „decadente”. Oare cenzorul nu auzise niciodată de marii poeți simboliști străini sau autohtoni din categoria cărora făcea parte și autorul?! d.d. Campanie anti-fumat timpurie În documentul din care cităm, am găsit și o referire la „iarba dracului” cu care nu putem
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Oasele ca oasele, și-o fi zis rigidul, dar crucea aia ce caută acolo, tov. autor?! Organul de partid căruia i se adresase cu propunerea de poemectomie, ca să zicem așa, a fost de acord cu „extirparea” acestor putregaiuri reacționare și decadente din conținutul revistei. d.i. „Duhuri rătăcite ale străbunilor”?! Nu sunteți sănătoși, tovilor...! La refec venise rândul și unei „...culegeri literar-artistice” editată de Însuși „Comitetul județean pentru cultură și educație socialistă” care, vorba ceea, avea specialiști unul și unul, peste
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sape pe târfele noii republici populare. Tot atunci, au fost rășluite și pensiile invalizilor de război (mai ales ale celor care au luptat Împotriva noilor amici, rușii), acestora sugerându-li-se munca În cooperative specializate. Chiar dacă În putredul și decadentul occident capitalist meseria de fufă Încă se mai practica și cu destul de mare succes la publicul masculin, totuși tovarășii noștri interziseseră orice aluzie sau prezentare explicită a realității. Poate, de frica reapariției unor tovărășele dispuse a-și etala nurii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
vreun lucru care să-l emoționeze prin el însuși și nu prin reflexia lui într-un film vechi ? După Australia, nu s-ar zice. O cinematografie care îi pune la dispoziție atîția bani, ca să exprime asemenea emoții, e o cinematografie decadentă. Dilema Veche, ianuarie 2009 Fals clasicism Schimbul/The Changeling (SUA, 2008), de Clint Eastwood în noul film al lui Clint Eastwood, Schimbul, Angelina Jolie joacă rolul unei mame singure din Los Angeles-ul anilor 20, al cărei copil dispare. Poliția care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Școala ardeleană - Maiorescu - Eugen Lovinescu. În Surâsul abundenței. Cunoaștere lirică și modele ideologice la Ștefan Augustin‑Doinaș , Virgil Nemoianu observa și el calitatea specială a estetismului cerchist care tinde către edificarea unui model social posibil, diferit de estetismul radical al decadenților, refractar oricărei derivări eticiste. În cazul lui Radu Stanca, raportul său cu comedia lui Caragiale este unul definitoriu, am putea spune exemplar și pentru faptul că relevă propriul profil ca dramaturg. Altfel, el devine regizorul piesei de mare succes, O
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un puternic efect al înstrăinării ei.” Aș înclina mai degrabă către a doua moti- vație, adăugând că fascinația pe care Caragiale o are față de monstruos, și care reiese din nuvelele naturaliste, fas- cinație nu foarte departe însă de cea a decadenților și simboliștilor execrați de autor, își are corespondentul în această fascinație pe care o încearcă față de „monstruozi- tatea” limbajului, și anume, față de acel principiu de exorbitare care este și motorul tuturor deformărilor în contextul unei retorici scăpate de sub control. Și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mă simțeam atras de efectele facile obișnuite În reprezentațiile de operetă. Într-o primă versiune, la Cardiff, am fost influențat de filmul cu același titlu al lui Stroheim, care și azi mi se pare cea mai Îndrăzneață interpretare a lumii decadente, dezorientate a acestei operete, În care naționalismul artificial și retoric ascunde o lăcomie aproape animalică pentru tot ce e material. Imagini destul de deșucheate din film apăreau adaptate și În versiunea mea scenică. Nu țin să le descriu, pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
petrecerile de pe plajă, ba cu petreceri cu pături pe noi, cu artificii, cu o mare scăldată În lumina lunii și o cantitate frumușică de Muscat Lunel din Crimeea, hârjoneala amoroasă era În toi; și Între timp, pe acest fundal frivol, decadent și Întrucâtva ireal (care - Îmi făcea plăcere să cred - reconstituia atmosfera vizitei lui Pușkin În Crimeea, cu un secol În urmă), Lidia și cu mine practicam un joc de oază născocit de noi. Ideea care stătea la baza lui era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Sirin făceau poate mult prea mult caz de stilul lui neobișnuit, de precizia lui sclipitoare, de figurile lui de stil funcționale și alte asemenea lucruri. Cititorii ruși care fuseseră educați În franchețea robustă a realismului rus și taxaseră cacealmalele impostorilor decadenți, au fost impresionați de unghiurile pe care propozițiile lui clare, dar bizar de Înșelătoare, le așezau ca pe niște oglinzi În fața noastră și de faptul că realitatea din cărțile lui se revărsa În figurile lui de stil, pe care un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și broșuri. Asta în primul rând, probabil, din cauza piesei Les mains sales. Dar nu numai. Mai era și filozofia. Nimeni probabil nu citise L’être et le néant, dar ce putea să fie decât o filozofie dușmănoasă, idealistă, burgheză și decadentă ? Mai ales că, așa se auzise, era inspirată dintr-o filozofie nemțească numită „existențialism” a unuia Heidegger, hitlerist notoriu. Așa că în lunga perioadă a realismului socialist Sartre era făcut albie de porci și prin urmare noi, elementele nesănătoase, îl priveam
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-l recupereze pe Blaga, dar nu cerându-i scuze pentru felul cum îl înjurase și îl tratase atâtea zeci de ani). Or, Wald ce făcea ? Zicea că greșise în tinerețe când îl atacase pe Blaga ca idealist, mistic, obscurantist și decadent și că, din contră, acum descoperă în opera lui o filozofie stimulatoare, o înțelegere cosmică și mai cu seamă, cum zicea, o „mitosofie”. Mi-a plăcut. Am ieșit pe sală să fumez o țigară, dar am constatat că-mi pierdusem
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
marilor descoperiri geografice se umpluse încă de la James Cook de locuri cunoscute, închizând, treptat, unul după altul, misterele insulare și oceanice. În secolul al XX-lea, odată cu ivirea altor și altor tipuri de epic (psihologic, rea list, naturalist, eseistic, expresionist, decadent etc.) și odată cu închiderea evazionismului romantic, sub presiunea determinismului și a cunoașterii experimentale, literatura marină și-a pierdut din importanță și s-a exilat pe rafturi estetice inferioare. Totuși, pradă unui hedonism generalizat, omul postmodern caută și el o evadare
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
nobil, mediteranean ; cei mai vechi străbuni ce-mi cunosc erau, în suta a șaisprezecea, tâlhari de apă, oameni liberi și cutezători, vânturând după pradă mările în lung și-n larg, de la Iaffa la Baleare, de la Ragusa la Tripoli. Profilul urban decadent al poveștii nu a lăsat loc vreunei prelungiri a sugestiei marine, atât de promi țătoare, așa cum nici haiducii din romanele lui Panait Istrati (Cosma, Codin), deși exponenți ai umanității mar ginale emanate de prin bălțile Brăilei, nu au atins vreodată
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
o teocrație dedicată lui și o lume nouă. Constantinopolul, străbătut de multiplele crize care, în cele din urmă, i-au decantat identitatea politică și rolul de sediu central al "unicului" imperiu creștin, ajunge, după secolul VIII, la o "regalitate sacerdotală" decadentă. Treptat, înspre marea schismă din 1054 (așa cum am subliniat deja), Roma reia, în cadrul teologiei catolice și al politicilor papalității, prin opoziție față de orientul ortodox, teoria vetero-testamentară a "sacerdoțiului regal" (o veche preocupare, încă de la Sfântul Augustin). Practic, cauzele majore ale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
suflete și totuși le trâmbițează vestea plăgilor ce vor veni. De ce? De ce se adresează îngerul unei adunări umane pe care o știe ca fiind total ignorantă și necunoscătoare de repere divine? Dar poate că ființa angelică nu se adresează omului decadent. Și când Mielul a deschis pecetea a șaptea, s-a făcut tăcere în cer, ca la o jumătate de ceas. Sunetele trâmbițelor angelice survin pe fundalul acestei tăceri din cer. Spațiile interplanetare și intergalatice sunt guvernate de o astfel de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pământului și apoi, în această liniște sosită din abisurile cosmice, răsună trâmbițele printre nori incendiați de pașii îngerilor. Îngerii trâmbițează în liniștea cosmică, coborâtă în jurul pământului, spre a deplânge eșuarea spirituală a acestuia. Ei trâmbițează și totul tace cu excepția omului decadent care vociferează și palpită întru viciu pe suprafața terestră privită acum cu mânia ochiului divin. Și această trâmbițare apelează, spre a le descătușa, energiile devastatoare ce stau să coboare peste mundanul omului viciat și se adresează cosmosului, celorlalți îngeri, aleșilor
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
auzi, privi și resimți doar efectele teribile ale celor șapte trâmbițări. Abia la final, cum indică atenționarea cristică, alături de întregul ființării reunite prin erupția transcendenței și stoparea istoriei, abia în marginea viziunii finale a Divinității sosite pe norii aprinși, mulțimile decadente vor auzi cea din urmă trâmbiță, mai puternică decât celelalte șapte, trâmbița Judecății de Apoi: "Și va trimite pe îngerii Săi, cu răsunet de trâmbiță, și vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
vieții peste omenirea defunctă întru beznele spiritului. Mai întâi, suflarea lor străbate trâmbițele nenorocirilor cathartice pentru ca apoi să-și reverse afluxul de viață divină prin trâmbița reînnoirii, resurecției universale. Această viața este suflată peste întinderile sterpe, secătuite ale spiței umane decadente generând, după spusa Apocalipsei, un pâmânt nou și un cer nou. Așezat în mijlocul cotidianității captive iluziilor ce slăbesc constant potențialitățile spirituale ale omului, poate că și eu voi fi izbit de nenorocirile inaugurate prin sunetul celor șapte trâmbițe, ne-auzite
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
autoritate primară, eu doar imit afirmația lor, doar o reflectez, precum o oglindă redă imaginea reală, încercând să fiu deplin solidar cu suferința lor. Se pare că în cazul acelui vai! angelic este vorba despre o solidaritate cu ființa umană decadentă, dar și de o delimitare netă în raport cu opțiunile negativ-morale ale sale. Mai precis, se împletește aici regrettul pentru suferințele ce le vor îndura oamenii cu regretul pentru incapacitatea acestora de a-și trezi conștiința chiar și în ultimul ceas al
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de interogarea Creatorului din Paradis: Adam, unde te-ai ascuns? Îngerul postulează, astfel, diferența dintre ce ar fi trebuie să fie omenirea în raport cu Divinitatea și ce a ajuns în marea ei parte. Mesager și executant, el de-plânge soarta omenirii decadente, omenire asupra căreia planează acel vai! prevestitor. Poate că și eu, fiind ancorat în mijlocul acestei lumi condamnate de tribunale siderale, voi fi așezat sub necruțătoarea zodie a angelicului vai! urmând a-l rosti paroxistic cu vocea fragmentată de terori nebănuite
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ale omului de la dramele individualității sale până la tragediile Pompeiului și ale atlanților. Textul Apocalipsei interferează printre damnările enunțate și justificări ale apariței acestor plăgi precum și ale amplificării lor, justificări, care, de asemenea, dau seama de atitudinea Divinității în raport cu ființa umană decadentă, atitudine ce, în mod constant, acordă o nouă șansă spre reașezare morală, șansă refuzată însă de fermitatea inconștient-negativă a acestei ființe: "Dar ceilalți oameni care nu au murit de plăgile acestea, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble" (Apocalipsa 9.20). Idolul reprezintă aici un nou termen-simbol menit să indice modul în care vede și acționează Divinul pedepsitor. Astfel, ceea ce pentru omul decadent reprezintă, în mare parte, reperele progresului vieții sale, idealitățile spre care trebuie să tindă și modelele care și le asumă intensiv, se arată a fi, la nivelul atotcunoașterii divine, idoli ce captează și închid conștiința umană în marasma unei false
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și le asumă intensiv, se arată a fi, la nivelul atotcunoașterii divine, idoli ce captează și închid conștiința umană în marasma unei false împliniri de sine. Acești idoli sunt catalizatorii spre care se îndreaptă impulsiunile negative și instinctuale ale omului decadent, polii ce stimulează obsesiv necesitatea unui mai mult cumulat prin sacrificarea compasiunii și a liniștii așezării în sine, prin jertfirea capabilității de ascultare și tolerare a celuilalt, indiferent de superioritatea sau inferioritatea sa definitorie. Idolul reprezintă aici masca în care
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
obsesiv necesitatea unui mai mult cumulat prin sacrificarea compasiunii și a liniștii așezării în sine, prin jertfirea capabilității de ascultare și tolerare a celuilalt, indiferent de superioritatea sau inferioritatea sa definitorie. Idolul reprezintă aici masca în care se investește omul decadent, o mască-capcană dincolo de care zeul privește și surpinde același surâs demonic ce tentează, spre a pierde, spița umană în aluncările unei maleficități ucigătoare. După evocarea viziunilor ce relevă conflictul dintre forțele divine reprezentate simbolic de înger, cei doi martori profetici
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
altor nume invocate, reprezintă desigur un simbol ce trimite, indică, conduce semantic. Astfel, plecându-se de la evocarea anticei cetăți caldeene de pe Eufrat în care iudeii biblici au fost aduși ca robi, se intenționează aducerea în prim-plan a mundanului omenirii decadente, a cotidianității profane în care omenii cetăților au uitat Divinitatea și s-au dăruit deschiderilor demonice. Despre acest mundan decadent rostește vocea angelică, în continuarea textului Apocalipsei: "A căzut Babilonul!" (Apocalipsa 14.8) Și eul meu, cu rădăcinile coborâte în
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]