27,663 matches
-
funcțiile de conducere ale acestora; termenii folosiți de cei implicați în acțiune și de comentatorii din presă au fost de o destul de mare varietate. Poate că actul evocă încă, pentru unii cititori, tema emfatizată sau sugerată eufemistic de romanele obsedantului deceniu. Excluderea poate fi indicată metonimic prin formula "pierderea carnetului" ("fapt ce i-a adus pierderea carnetului de membru al PSD Gorj", Adevărul 19.06.2004) sau e subliniată și agravată de echivalarea cu "eliminarea din partid" (EZ 21.08.2006
Excluderi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10103_a_11428]
-
găzduit cu o amabilitate fără seamăn. Gazda noastră ne-a făcut un istoric al filarmonicii vâlcene, ne-a vor bit în termeni „de aur” despre fonda torul Corului Academic Euphonia și bijuteriile sale corale de-a lungul a peste trei decenii de existență, ca și al Filarmonicii „Ion Dumitrescu” și al orchestrei simfonice, profesorul, com pozitorul și dirijorul Mihail Ștefănescu, despre concertele și recitalurile unor mari artiști ai lumii pe scena vâlceană, despre colaborarea strânsă dintre filarmonica vâlceană și cotidianul „Curierul
Printr-un hazard, în vizită la Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/100_a_125]
-
Stat Ion Dumitrescu din Râmnicu Vâlcea. Mihail Ștefănescu este, de asemenea, și dirijorul corului Carmina Coziae, parte a Filarmonicii de stat. Ceea ce a întemeiat el - și ce s-a făcut sub bagheta lui și ceea ce face și astăzi vor dăinui decenii, secole, chiar.” ... Nu puteam scăpa concertul de a doua zi: 30 septembrie, ora 19:00. O colaborare între Filarmonica din Râm nic și Orchestra Simfonică a Filarmo nicii „Mihai Jora” din Bacău. Concert Bicentenar Verdi Wagner, cu o suită din
Printr-un hazard, în vizită la Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/100_a_125]
-
bagă și ce riscă. Nu e plătit pentru ceea ce face. Și atunci la ce i-a trebuit să se lege la cap cu un raport de evaluare a comunismului? Presupun că din același motiv care l-a împins cu două decenii în urmă să li se adreseze compatrioților din țară de la microfonul "Europei libere", în loc să-și vadă liniștit de cariera lui universitară americană.
Jos Tismăneanu! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10110_a_11435]
-
dus-o vreme de 10-20-30-40 de ani. Ne vin în minte întâmplări disparate, comice sau oribile, frânturi de sentimente, chipuri aproape uitate, dar lipsește elementul de legătură, cel care să ofere coerență gândirii noastre de acum mai bine de două decenii și să ne facă să înțelegem liniștea noastră cotidiană din epocă, acceptarea fără vreo tentație de problematizare a absurdului dens în care viețuiam. O pagină bună de literatură poate face uneori pentru cunoașterea specificului unei epoci mai mult decât studiile
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
și începutul secolului al XX-lea. Schițele Adrianei Bittel din volumul Cum încărunțește o blondă. Povestiri din secolul trecut (o antologie cuprinzând texte publicate în cărțile de povestiri Somnul după naștere și Iulia în iulie) au, mutatis mutandi, pentru România deceniului nouă al secolului trecut, rolul pe care l-au avut schițele lui Caragiale pentru România de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Adriana Bittel realizează o cronică vie a anilor '80 din care nu lipsesc "simțul enorm și văzul monstruos" ale
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
că o asemenea imagine să ridice o multitudine de întrebări, așa cum le formulează Valentina Sandu-Dediu: "... postmodernismul se constituie oare în calitate de noutate radicală sau reprezintă mai degrabă o expresie radicalizata a modernului? Răspunsurile oferite au marcat multitudinea tipologica a gândirii ultimilor decenii. Conform unor opinii divergențe, postmodernul semnifică astfel fie o pierdere a subecitivității, fie o revenire la această; sfțrșitul noului sau mai noul; retragerea avangardei sau o avangardă contemporană: fie o antiestetica, fie o nouă estetică; o concepție regionalista sau globală
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
stările de lucruri înainte și după aceste determinante mutative devine cu atât mai vizibilă, dat fiind și cumulul evenimentelor social-politice care au co-determinat producerea unei transformări radicale în primul rând în imaginarul colectiv. Imaginea câmpului activităților artistice-muzicale în al șaselea deceniu al secolului XX este una prin definitie eterogena (a) atât prin multitudinea curentelor și orientărilor care grupează în jurul lor mai mulți compozitori (spre exemplu, pan-serialismul, experimentalismul, minimalismul) sau concepții care înglobează "genomurile" mai multor imagini stilistice (Stravinski, Ligeti sau
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
un mod clar de filoanele majore ale muzicii moderniste (Xenakis, Kagel sau Kurtag). Iar aceasta eterogenitate, la rându-i, reprezintă consecință acumulărilor realizate pe traiectoria evolutivă a mai multor filoane conceptuale-estetice ale gândirii și practicilor muzicale pe durata celor șase decenii ale ideologiei și esteticii avangardiste și nu doar. Ne referim aici la continuitatea celor două tradiții - tonala și atonala, amândouă fiind subdivizate în mai multe filoane majore: (1) tradiția tonala - filonul neo-tonal (Serghei Prokofiev-Dmitrii Șostakovici, Paul Hindemith, Benjamin Britten) și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
catifea" în Cehoslovacia (1968), revoluția rock (implicând o multitudine de orientări și curente constitutive, precum revoluția hippy sau revoluția sexuală) și multiplicarea curentelor și orientărilor muzicii populare de masă (sfârșitul anilor '60 - începutul anilor '70), debarcarea americană pe Lună (1969). Deceniul emergent, ale cărui limite le reprezintă anul în care este scrisă Sinfonia (1968-1969) și Opera (1970), ambele de Luciano Berio - 1968 (-1969), Alfred Schnittke începe scrierea Simfoniei nr. 1 (1969-1972), iar Jean-François Lyotard finalizează Raportul său în 1979. Perioadă incipientă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în Einstein on the Beach (1976) de Philip Glass. Etapă 2 (1980-1991+). Sfârșitul războiului rece (a doua jumătate a anilor '80), încheierea războiului în Afganistan (1989), căderea zidului Berlinului (1989) și prăbușirea Uniunii Sovietice (1991). Compromiterea definitivă a metanarațiunilor colective. Deceniul clasicizant. Constatarea sfârșitului perioadei moderniste și împreună cu ea, trecerea în istorie a ultimei avangarde occidentale (europene și americane). Perioadă cristalizării și consacrării muzicii postmoderne. Relevarea post-minimalismului că metisaj între moștenirea minimalistă propriu-zisă și resuscitarea elementelor tonale în creația lui John
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
1987) de John Cage. Etapă 3 (1991-2000+). Începutul războaielor de secesiune națională (Transnistria, fostă Republică Iugoslavă), precum și a războaielor "petroliere" (cele două războaie ale Alianței Nord-Atlantice cu Iracul și războaiele Rusiei cu Cecenia), proliferarea terorismului internațional. Emergentă noii ordini mondiale. Deceniul "Anything goes". Formularea ideii de ieșire din istoria stilistica a muzicii occidentale (Leonard Meyer, John Adams, Michael Nyman, Kyle Gann, Rhys Chatham, Robert Fink), aceasta fiind văzută că succesiune de concepții stilistice organizate în imaginea unei progresii liniare. Iminentă unor
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
of Versailles (1991) de John Corigliano, The Death of Klinghoffer (1991) de John Adams, genul de operă multimedia - The Fatal Fall (1992) de Terry Riley, King of Hearts de Michael Torke (difuzată în Marea Britanie în februarie 1995) etc. Evenimentele primului deceniu al secolului XXI reprezintă în opinia noastră o tematizare de maxim interes analitic, deoarece însăși natură spațiului cultural - elementele acestuia, dar în special relațiile de interdeterminare directă sau cu diverse grade de mediere, presupun, propun și, în același timp, permit
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
propun și, în același timp, permit și îndeamnă înspre incursiuni tot mai îndrăznețe și incitante deopotrivă în teritorii muzicale comparabile, poate, cu Indiile lui Columb sau Teatrul Magic al lui Harry Haller (Lupul de stepa, Hermann Hesse). Iar acest ultim deceniu se confruntă cu o dublă provocare identitara - clasicizarea tot mai pronunțată a postmodernității că atitudine creativă și emergentă altor imagini, teorii și propuneri pentru alte identități estetice, noi și diferite, pentru deceniul deja consumat, dar și vizând, retroversiv, deceniile anterioare
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Lupul de stepa, Hermann Hesse). Iar acest ultim deceniu se confruntă cu o dublă provocare identitara - clasicizarea tot mai pronunțată a postmodernității că atitudine creativă și emergentă altor imagini, teorii și propuneri pentru alte identități estetice, noi și diferite, pentru deceniul deja consumat, dar și vizând, retroversiv, deceniile anterioare ale postmodernismului muzical. Ideea lui Klaus-Steffen Mahnkopf, deja citat în text cu cele două liste ale principiilor și tipologiilor muzicale postmoderne, despre modernitatea secundă vine să completeze, să salveze sensurile tipologice, încadrabile
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
ultim deceniu se confruntă cu o dublă provocare identitara - clasicizarea tot mai pronunțată a postmodernității că atitudine creativă și emergentă altor imagini, teorii și propuneri pentru alte identități estetice, noi și diferite, pentru deceniul deja consumat, dar și vizând, retroversiv, deceniile anterioare ale postmodernismului muzical. Ideea lui Klaus-Steffen Mahnkopf, deja citat în text cu cele două liste ale principiilor și tipologiilor muzicale postmoderne, despre modernitatea secundă vine să completeze, să salveze sensurile tipologice, încadrabile într-o succesiune temporală coerentă, si sa
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
falsitatea, ipocrizia, bășcălia - în toate aceste cazuri excluderea adevărului rămânând un criteriu decisiv în situarea înafara avangardei"<footnote Mahnkopf, Idem., pp. 4-5. footnote> (pp. 4-5). Modernitatea secundă neagă negația adevărului în postmodernitate, astfel relevându-se tendința de de-postmodernizare în primul deceniu al secolului XXI. Astfel, termenul "modernitatea secundă" se referă, în orice caz provizoriu, la ceea ce urmează postmodernității atât într-un sens temporal, cât și în sensul formulării unor concluzii în plan estetic. "În muzică, modernitatea secundă reprezintă o abordare care
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
planul mai multor paradigme - de la teo- la antropocentrism, de la geo- la heliocentrism, articularea valorilor umanismului și raționalismului, relevarea tot mai puternică a laicității etc.), la 1600 ar trebui să plasăm începutul Barocului (ce-i drept, cu un decalaj de câteva decenii), la 1750 - începutul clasicismului (incluzând perioadă Preclasica și activitatea timpurie a lui Haydn, nașterea lui Mozart la 1561 și a lui Beethoven la 1770, după Clasicismul vienez urmând Romantismul), iar la 1900 - începutul Modernismului (incluzând Postmodernismul și, iată, Modernitatea secundă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
-ul Monicăi Lovinescu. Începută în anii sumbri ai războiului rece, această cronică politică și culturală a sfârșitului de secol XX se încheie în plină postmodernitate, cu doar câteva ore (minute) înainte de intrarea într-un nou mileniu. Privind retrospectiv cele două decenii radiografiate în jurnalele Monicăi Lovinescu, primul lucru care îmi vine în minte, în virtutea unui reflex cvasi-pavlovian, este un cântec al lui Bob Dylan, pe care cei care au trăit ultimii ani ai comunismului este imposibil să îl fi uitat: The
Sfârșit de mileniu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10095_a_11420]
-
reluînd comparația lui Dodin însuși, de ce un asemenea spectacol - care, în rigoare, atinge și astăzi ,cruzimea" cerută de Artaud - n-ar avea dreptul să fie viu ani de-a rîndul, așa cum rămâne vie o carte citită și abia după un deceniu de la apariție? Nu e nimic ,muzeal", ci ceva miraculos: cu asemenea spectacole se întîmplă, mai spune Dodin, ce se întîmplă ,cu cărțile bune, le recitești / le revezi, pentru că mai ai cîte ceva de descoperit în ele". Mărturisesc, cu jenă ,muzeală
Chéreau, Dodin și ,teatragiul" român by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/10051_a_11376]
-
a volumului, singurul mod prin care poți rezona măcar empatic cu drama arbăreșilor sau sorbilor este să-ți spui că, într-o zi, s-ar putea să ajungi și tu ca ei. Nu chiar peste noapte, dar oricum în cîteva decenii. Iar una din cauze e handicapul politic și biologic al românilor. Cum însuși Karl-Markus Gauss mărturisește: "A fi est-european reprezintă, fără îndoială, o condamnare prealabilă, iar faptul de a te fi născut în acea parte greșită a Europei, un delict
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
care scrie despre "Tranziția energetică în UE". Articolul ne contrariază și totodată ne amuză. E vorba de restricțiile de consum energetic la care țările Uniunii Europene, lipsite fiind de surse proprii de energie convențională, vor fi silite să recurgă în deceniile următoare. Ca oameni cărora amintirea raționalizării consumului energetic din anii comunismului ne este încă proaspătă, articolul lui Horia Barna ne sună nefiresc de comic: "Unul din punctele principale ale planului Comisiei are în vedere reducerea consumului casnic, responsabil de 16
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10128_a_11453]
-
poartă numele. Și mai ales, în 1906, profesorul Nicolae Minovici devine întemeietorul primei structuri de salvare din București și, prin extensie, din România care, în epocă, se oprea la Carpați - Societatea Salvarea. După cum se observă, timișorenii preced cu exact două decenii inițiativa din Regat, completând lista și așa destul de numeroasă a premierelor românești ce s-au înregistrat pe Bega. Se poate afirma însă, fără teama de a greși, că de data aceasta este vorba de ceva mai special, deoarece „Salvarea“ timișoreană
Agenda2003-32-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281352_a_282681]
-
În afara problemelor legate de exercitarea profesiei, apărute în lupta cu focul, Grupul de Pompieri Banat al județului Timiș se confruntă și cu cele de natură tehnică, înzestrarea materială, în special cea auto, lăsând mult de dorit. Astfel, dacă în ultimul deceniu au fost recepționate doar două vehicule noi, în ultimii cinci ani nici o autospecială nu a îmbogățit numeric parcul auto. În total, acesta cuprinde 60 de unități, numai 23 dintre acestea fiind mașini de stins incendii. Să menționăm în plus că
Agenda2003-34-03-10 () [Corola-journal/Journalistic/281367_a_282696]
-
perioada 29-31 august, la Colegiul Național „I. Vidu“. Coorganizatori sunt C.J.T. , Primăria Municipiului Timișoara, colegiul-gazdă și Facultatea de Muzică a Universității de Vest. Juriul va fi prezidat chiar de maestrul Cannata, care a adus enorme beneficii Timișoarei muzicale a ultimului deceniu. Premiile sunt consistente și tentante: conform tradiției, Marele Premiu va fi un flaut de argint marca Pearl oferit de firma Daminello Pietro din Bergamo/Italia, precum și 200 de euro din partea cofetăriei „Preferitta“ și o invitație pentru laureat să concerteze ca
Agenda2003-34-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281370_a_282699]