1,598 matches
-
influențeze deciziile luate de alții (Neumann, 1955: 395-400; Lawson, 1976: 1-26). Această distincție este validă, deși mai mult ca o regulă brută, dar eficientă decât ca un contrast cu adevărat conceptual; se bazează pe un contrast oarecum prea simplificat între decidenți și persoanele care sunt doar influente de exemplu între partidele mici; și este nesatisfăcătoare când se are în vedere schimbarea. Pentru a ajunge la o definiție cu adevărat satisfăcătoare trebuie să urmărim ce sunt partidele și care sunt scopurile lor
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
alcătuite de forțele armate și menținute într-o serie de țări din Africa Subsahariană, par să fi avut o influență redusă. Așadar, pentru a putea evalua realist puterea partidelor trebuie să examinăm mai atent diferitele aspecte ale rolului acestora. Recrutarea decidenților la nivel național Dintre aceste trei aspecte ale rolului partidelor, recrutarea este cel mai ușor de analizat. Deși niciun studiu clar nu a examinat până în prezent din perspectivă comparativă gradul de selecție a liderilor guvernamentali și a miniștrilor prin intermediul partidelor
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în cele cu mai mult de un partid. Așa s-a întâmplat în țările din regiunea atlantică și în multe țări din lumea a treia. Chiar și partidele care nu au durat neapărat mult timp au contribuit semnificativ la recrutarea decidenților la nivel național este valabil pentru America Latină în perioadele de conducere militară. Există totuși trei tipuri de excepții la această concluzie generală. Întâi, unele partide sunt "de fațadă" este cazul celor alcătuite de lideri militari în dorința de a conferi
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fie implicate în recrutarea membrilor legislativului și executivului național acolo unde șeful acelui executiv a obținut legitimitate prin intermediul alegerilor populare. Acesta este motivul pentru care, în anumite sisteme prezidențiale și în special în Statele Unite, rolul jucat de partid în recrutarea decidenților la nivel național este mai puțin important decât în sistemele parlamentare din Europa Occidentală, deși chiar și acolo există diferențe care provin din faptul că liderul și guvernul ca întreg se pot distanța într-o anumită măsură de legislativ (Blondel
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
iar liderii acestui grup dețin în continuare controlul asupra procesului de luare a deciziilor, partidul fiind în esență o organizație de fațadă. Se poate întâmpla și fiindcă partidul este o creație recentă a liderului, în special a liderului militar principalii decidenți la nivel național sunt în acest caz liderul, anturajul său și birocrația. Astfel, în Africa Subsahariană, Orientul Mijlociu și nordul Africii, ca și, într-o măsură mai mică, în Asia (în Coreea de Sud și Taiwan, de exemplu), rolul partidului ca atare în
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
comitetelor pentru educație. 4. Luarea deciziilor în fiecare domeniu poate fi acordată în întregime unui nivel de guvernare sau poate exista o împărțire a puterii între guvernări de niveluri diferite. 5. Fiecare autoritate poate fi complet liberă să își numească decidenții (de exemplu, să-și aleagă toți conducătorii), sau alte autorități pot interveni în aceste procese. 6. Fiecare autoritate poate fi liberă să își alcătuiască propria administrație sau pot exista servicii comune între autorități la diferite niveluri. Administrația centrală poate, de
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
toate autoritățile trebuie să aibă toată puterea sau deloc, în fiecare sferă. Nu există împărțire a puterii între guvernarea centrală și organele componente; 5. Modelul afirmă că fiecare din aceste două niveluri ar trebui să fie complet independent în numirea decidenților săi; 6. Modelul afirmă că agențiile administrative ale celor două niveluri ar trebui să fie în întregime distincte; 7. În sfârșit, modelul nu oferă nicio indicație clară privind cine ar trebui să dețină puterea "constitutivă" de a decide cum să
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în unele state federale din America Latină, centrul are drept de veto în numirea atât a guvernatorilor sau a altor agenți executivi ai federațiilor. În Marea Britanie, Franța și țările scandinave, pe de altă parte, organele locale au autonomie completă în privința numirii decidenților; guvernul central nu are niciun control asupra numirii personalului. În sfârșit, autoritățile administrative sunt mai curând combinate decât separate într-un număr de federații, în timp ce acest lucru nu se întâmplă în toate statele unitare. Exemplul cel mai cunoscut este acela
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
contextul serviciului public britanic, rolul generaliștilor în luarea deciziilor poate fi destul de formal, din moment ce atunci când trebuie luate decizii tehnice, generaliștii vor trebui în mod inevitabil să se bazeze pe "consilierii" lor specializați. Prin urmare aceștia din urmă pot fi adevărații decidenți. Există încă diferențe la nivel internațional în această privință. În unele cazuri, statul ca atare, într-o manieră oarecum impersonală, este privit ca având funcția de a asigura dezvoltarea societății. Aceasta a fost tradiția multor țări din Europa continentală și
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
poate concurente, sunt astfel îndemnați să treacă peste diviziuni și să urmărească politici similare. Caracteristicile instituțiilor politice și ale societății în general pot reduce întru câtva orice dorință a consilierilor de vârf, a managerilor sau specialiștilor de a contesta deschis decidenții politici; chiar și intervențiile ascunse devin mai rare. Totuși există exemple binecunoscute de țări în care funcționarii publici și mai cu seamă specialiștii par să se bucure de mare influență. În Franța, înainte de instituirea celei de-a Cincea Republici în
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
funcționarilor publici. De asemenea, aceste state administrative sunt într-o anumită măsură și state tehnocratice, deși trebuie făcută o distincție: un stat administrativ este unul în care generaliștii dețin controlul, în timp ce un stat tehnocratic este acela în care specialiștii sunt decidenții cheie. Totuși, ambele tipuri pot fi analizate împreună, din moment ce multe dintre condițiile care le determină sunt similare, iar o serie de dificultăți cu care se confruntă sunt identice. În ambele cazuri, guvernele trebuie să accepte faptul că deciziile lor sunt
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
statele comuniste. În Statele Unite sau în fosta Uniune Sovietică, de exemplu, forțele armate au exercitat diverse forme de presiune, fie spre a împiedica guvernul să aplice politici pe care forțele armate nu le doreau, fie spre a-i determina pe decidenți să urmărească anumite politici mai energic decât și-ar fi dorit civilii. Astfel, în anumite privințe, rolul forțelor armate în politică pare să fie larg răspândit, în timp ce în altele el tinde să se limiteze la anumite țări. Valorile naționale și
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
după alții, raționalitatea este "mărginită" de limite substanțiale. Reflecția timpurie în domeniul analizei politicilor era centrată pe o concepție idealistă a consecințelor proceselor birocratice. Această concepție izvora direct sau indirect din abordarea lui Weber. Procesele birocratice însemnau un comportament rațional: decidenții examinau atât cele mai oportune scopuri, cât și cele mai potrivite mijloace de a atinge aceste scopuri (Weber, 1968: 66-77). O asemenea concepție a comportamentului birocratic a părut curând să corespundă doar parțial realității; un proces decizional complet rațional nu
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
nu pot fi determinate cu precizie. Ce se consideră a fi rațional poate varia în mod substanțial. Un model în întregime rațional nu este nici el realizabil din cauza complicațiilor pe care le atrage după sine, în special în timp, dacă decidenții analizează sistematic alternativele înainte să aleagă una dintre ele. Astfel, putem spune că H. Simon, fondatorul științei administrative moderne, a susținut atât teza conform căreia comportamentul administrativ se baza pe principii de raționalitate, cât și pe aceea că procesul politicilor
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de raționalitate, cât și pe aceea că procesul politicilor publice se caracterizează printr-o raționalitate mărginită (Simon, 1957: 241; Ham și Hill, 1933: 80). Ideea de raționalitate mărginită se bazează pe recunoașterea faptului că examinarea tuturor alternativelor posibile înainte ca decidenții și implementatorii să ia o decizie este prea costisitoare, atât din punct de vedere al timpului, cât și al resurselor financiare. Raționalitatea este "mărginită" deoarece se consideră că este de ajuns să se analizeze alternativele care sunt "satisfăcătoare sau suficient
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
procesul politicilor publice nu poate fi înțeles cu adevărat independent de tiparele comportamentale, și prin urmare nici independent de tradițiile culturale, de organizațiile în care au loc aceste procese. În plus, și criteriile personale sunt în joc: în toate organizațiile, decidenții și implementatorii sunt motivați atât de criterii de statut și carieră, cât și de caracteristicile specifice ale cazului avut în vedere. Tipul de putere pe care îl pot exercita unii poate avea așadar un impact substanțial asupra naturii deciziilor și
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sau poate fi "rațional". Este greu, dacă nu chiar imposibil de răspuns la întrebarea: ce înseamnă raționalitatea în situații particulare? Odată adoptată ideea de raționalitate mărginită, se poate merge cu ușurință mai departe evidențiindu-se că ceea ce îi ghidează pe decidenți și pe implementatori este, mai mult decât raționalitatea, faptul că inovația este dificilă și costisitoare în ceea ce privește eforturile de a-i convinge pe alții sau de a schimba procedurile. Este mai ușor "să o scoți la capăt" sau să acționezi pe
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
la alta (sau chiar în interiorul acestora) utilizează conceptul de stil de politică publică. Stilurile de politică publică ne ajută să sesizăm în manieră sintetică idiosincraziile practicilor din diverse țări cu privire la procesele întreprinse odată cu dezvoltarea politicilor. Conceptul de stil presupune că "decidenții (...) încearcă adesea să dezvolte proceduri de operare standard pentru a se ocupa de problemele care apar pe agenda politică" (Richardson, 1982: 2-3). De aici se deduce că există stiluri de politică publică specifice, în ciuda faptului că procesele politicilor publice pot
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a lungul timpului, să fie reactivă; dar există și excepții. "Conducerea transformativă" în sensul descris de Burns și la care ne-am referit în capitolul 17 este în esență anticipativă, deși nu trebuie neapărat să se bazeze pe impunere. Dimpotrivă, decidenții și implementatorii autoritari pot să nu anticipeze cererile; ei se pot mulțumi "să nu facă nimic" și cel mult să reacționeze doar dacă presiunea devine puternică. Analiza stilurilor de politică publică a fost întreprinsă cu precădere în privința țărilor occidentale, în
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
principiu, stilul procesului politicilor publice era anticipativ și impus în multe sisteme autoritare: așa stăteau lucrurile oficial atât în țările comuniste, cât și în cele din lumea a treia în care ideologia era "progresistă" sau populistă. Pe de altă parte, decidenții din țările conservatoare tradiționale adoptau mai curând un stil de politică publică reactiv, deși aceste politici erau și ele mai frecvent impuse decât negociate. Nu este foarte clar cât de mult corespundeau aceste principii realității. În statele comuniste, caracterul anticipativ
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
A., 80, 82, 88, 98, 99, 105 radio, 129-134 Rae, D.W., 99, 105, 193, 201, 202, 207, 394 Ragin, C., 22, 28 Randall, V., 147, 161, 182, 188, 216 Ranney, A., 388 Reagan, Ronald, 158, 298, 304 recrutare, a decidenților, 214-215 a liderilor, 303-304 a legislatorilor, 265-267 referendumuri, 203-205, 264, 378, 383 regula celei mai mari medii, 195 vezi și sisteme electorale relații de clasă, și grupuri, 117-118 și partide politice, 145-146, 156 Rejai, M., 305, 309 religioase, partide, 144-145
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
eveniment, fenomen, proces (pe linia lui Waltz). Înțelese ca semnificând entități de studiat, nivelurile de analiză luate în considerare de marea majoritate a autorilor sunt în număr de trei, în ordinea relației de incluziune: individual (în special, dar nu exclusiv, decidenții politici), statal (intern, național) și sistemic (internațional, global). Alternativ, unii autori iau în considerare un nivel birocratic situat între individual și statal, alții includ un nivel proces între statal și sistemic, pentru a completa dimensiunea structurală a clasificării; iar alții
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
a explica războiul și pacea preponderent în baza viciilor/virtuților firii umane. Cât privește analiza indivizilor, principalul ei inconvenient rezidă în dificultatea empirică a colectării de date suficiente și corecte pentru conturarea unei imagini clare, complete și veridice referitoare la decidenții politici individuali, în condițiile în care majoritatea unor astfel de informații din culise devine accesibilă doar la mult timp după consumarea evenimentelor, de unde și utilitatea ei mai mult istorică decât predictivă. Mai mult, contextul instituțional și social al adoptării deciziilor
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
este adevărată în particular în lumea dezvoltată, unde posibilitatea apariției unui conflict armat pare destul de îndepărtată. Dincolo de interesul academic pe care îl suscită în rândul cercetătorilor, securitatea este, într-o dimensiune sau alta, o problemă de permanentă actualitate și pentru decidenții politici, și pentru oricare cetățean al lumii.
Extinderea conceptului de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
mai sofisticate de management, bazate pe anticiparea nevoilor viitoare (Metcalfe, 2001). Cu alte cuvinte, dezvoltarea organizațională a Comisiei a fost pasivă, a intervenit ca răspuns la probleme urgente care necesitau rezolvare și foarte rar a fost capabilă să anticipeze. Preocuparea decidenților și a actorilor de la nivel european a fost stabilirea de scopuri și, foarte rar, aceea de a construi mijloace instituționale pentru atingerea scopurilor. Acest lucru se datorează În mare parte și faptului că multă vreme s-a crezut că integrarea
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]