2,754 matches
-
așteptând ce va urma. — Și cu drogurile cum a fost ? Ați găsit multe ? — Multe, încuviință Pavel Avădanei, fără să înțeleagă tonul adevărat al întrebării. Am găsit în sticle peste tot, și la Universitate, și acolo pe unde trece lumea pe dedesubt, ascunse în niște camere. — Bine, măi, omule, dar drogurile sunt prafuri, nu se țin în sticle. Așa v-or fi zis oamenii ăia care vă asmuțeau, dar alea nu erau droguri. Cine știe ce-or fi fost... — Ba erau sticle
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cele mai rele presimțiri ale lui Jenică. Așa că, oricum ar fi, le-am luat-o înainte. Hai, repede, până nu le uit. Nu le-ați scris pe ceva ? Femeia închise ochii, concentrându-se. Un fel de gândaci îi mișcau pe dedesubt pleoapele. — Nu le-am scris, șușoti repede. Mi-era frică să nu le vadă careva. Tu ! strigă dintr-odată, dându-se un pas înapoi. Tu abia aștepți să le vezi, ca să mi le furi ! — Cum să vi le fur, dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oraș, al betoanelor și asfalturilor care nu aveau anotimpuri, căci nu lăstăreau și, de aceea, nici nu se desfrunzeau. De această dată, Magul frunzelor rămase în urmă, târându-se ca un paing. Jocul se încheie mult prea devreme, rădăcinile rămăseseră dedesubt, ținând pe umeri blocurile noi, acele suprafețe plane ori verticale ce tăiau lumina, ca niște lame de sticlă. Castanii se trăseseră în pământ. Orașul cel nou era un Erehteion al castanilor. Jocul se terminase. Fusese mai scurt ca altădată, iar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lână, să împletesc cât ține publicitatea. Jenică se ridică fără chef. — Sunt în hol, spuse maică-sa. Vezi să nu deschizi ușa de la biroul lui taică- tu. Știi că n-ai voie acolo... Jenică încuviință fără o vorbă. Simți, pe dedesubt, hainele tricotate de maică-sa, ciorapii, flanelul, furnicându-l de la câlcâie până la șira spinării și strângându-l la subsuori. Pipăi pereții acestei cuști nezăbrelite și, tocmai de aceea, mai rea decât o cușcă adevărată. Se opri pentru o clipă în fața
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ea, închizând ușa. Maca oftă, mai trase o dușcă, apoi luă una din sandale și începu s-o arunce în sus. Își aminti, deschise ușa de la intrare cu băgare de seamă și privi în jos, spre etajul al doilea. De dedesubt, din crăpătura ușii, ochii lucioși și uscați ai bătrânului scânteiară, atât cât Maca să-i poată observa, înainte de a se trage îndărăt. — Bâțâitule ! Moș Coprol ! strigă, înainte de a trânti ușa. Fata se oprise în pragul băii. Avea un prosop în jurul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
clipe îmbrățișați, mărind cercurile și lăsând ca între ei să coboare un fel de liniște. Care era parcă a lumii întregi, căci lumea întreagă își ținea răsuflarea. Și, poate tocmai de aceea, revenirea la viață fu asurzitoare. La etajul de dedesubt, abajururi, scaune trântite și aruncate de peste tot. La etajul unu, tingiri lovite unele de altele, cu un tămbălău de șatră țigănească. Apoi un fel de explozie care se risipi în stropi de ulei încins, împroșcând pereții. La parter se auzi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iar floarea se deschisese cu petale suprapuse, asemenea unui ciucure sângeriu. Jenică o privi și se rușină. Viața nouă care țâșnea în fața lui îi dădu un imbold ce-l copleși. Se întoarse îndărătul tejghelei și înhăță mapa cu lozuri. Scotoci dedesubt după săculețul cu celelalte, îi rupse sigiliul și răsturnă lozurile pe podea. Se gândi o clipă, înșfăcă și castronul cu numerele de loterie, privi spre pancarta Sfântului Ioan Teologul și izbucni într-un râs căruia numai veselia îi lipsea, de parcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și luă un loz, pe care îl simți răcoros și viu, zbătându-i-se ca un oblete între degete. Pesemne că unde sunt capsele trebuie să fie capul. Jenică îl rupse cu un gest hotărât. Scoase la iveală tâlcul ascuns dedesubt. Când lucrurile deveniră limpezi, se strâmbă cu dezgust, rupse hârtia fărâme, pe care le azvârli în sus. Bucățelele dansară în aer și nu apucară să ajungă jos până când Jenică își înfipse mâinile în grămăjoara de lozuri, răscolindu-le. „Care ești
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și aprinseră câte o țigară. — Cum altfel ai putea ști că ești viu dacă nu vorbești ? Te pomenești că, tot tăcând, am uita să mai plecăm... Acum socoteala e mai ușor de ținut, constată Maca. Doi suntem deasupra și doi dedesubt. Mai rămâne să vedem care sunt unii și care ceilalți. Depinde de unde privești. — Te pomenești că și ei ne căinează pe noi. Ar avea și de ce, dacă stai să te gândești... Un tren șuieră pe lângă gardul cimitirului. Maca numără vagoanele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rămas umbra, ce zic, umbrele ei multiplicate. Această femeie era geniul negrului și al jeurilor, fustele păreau că-i creșteau din carne ca niște solzi. Cred că nu le scotea niciodată, trebuie să fi avut cel puțin douăsprezece, iar pe dedesupt - pantaIoni lungi de dantelă, ca pe vremea Franțuzitelor. Săraca mirosea a vechi. Sunt convins că fustele ei revin în casă ca strigoi. - Cât ești de nedrept! obiectă timid Gaittany. Era o femeie extrem de inteligentă (și subliniind), te prețuia într-un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fugitiv și rămase deodată foarte încordat asupra uneia din ele, pe care o și scoase din cutie, scrutînd-o atent pe o parte și alta. Era o medalie reprezentând templul și statuia Junonei din insula Samos, al cărei nume se citea dedesubt (Samion). În fond, nu era medalia originală, ci o copie modernă de aur. Ioanide o scutură îngîndurat în mână, o jucă în palmă, apoi zise cu ton indiferent: - Dă-mi mie medalia asta, spune-mi cât ai dat pe ea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fusese invitat, dar care, fiind informat de masă, se făcuse a intra întîmplător în grădina restaurantului și ceruse învoire a-și muta tacâmul. Inedit era doar un tânăr inexpresiv, cu obrajii foarte drepți, ca și când mușchii ar fi fost extirpați pe dedesubt, G. Călinescu și căruia Gaittany părea a-i da o foarte mare importanță. Era poate dintre inexplicabilele relații obscure ale lui Gaittany (socoti Ioanide), foarte utile pentru afacerile sale, niciodată însă destăinuite. Ioanide înțelese numaidecât că festinul se dădea în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dacă refuză gratis, cincizci de mii de lei cel mult. Eu am dat cinci lei pe el. . Lui Pomponescu nu-i plăceau vechiturile în casă, voia mobilă nouă, folosită de el întîia oară. Oglinda veche i se părea înțesată pe dedesubt cu fantome, pe canapelele vetuste vedea numai mortăciuni. Ideea că stătuse pe ele ființe care acum erau la cimitir îl înfiora. Nu mărturisea pe față totuși aceste mici slăbiciuni. Dimpotrivă, Saferian nu putea suferi lucrul nou și ar fi dormit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și necomplicat și cumpăra veselă de la Galeries Lafayette. Un singur fapt îl contrarie. În dormitorul luminos, cu pat și noptiere vernisate, Sultana plasase pe peretele de la răsărit o enormă icoană bătută în argint din colecția lui Saferian, cu o candelă dedesubt, în permanență alimentată cu untdelemn și aprinsă. Pâlpâiala nocturnă a candelei stânjenea somnul lui Demirgian. Mai mult, Sultana pusese icoane cu candele aprinse în toate prăvăliile, chiar și la acelea de cafea comanditate (cauză, în treacăt fie zis, de sporire
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu, o fotografie făcută la Parispe când eram student. Mereu o rătăcesc și o regăsesc. E mai bine s-o dau cuiva. Fiindcă arăți oarecare interes pentru mine, îngăduie-mi să ți-o ofer. Și Pomponescu, după ce făcu o dedicație dedesubt, o înmînă lui Smărăndache. Subretei îi dădu cinci napoleoni de aur, așa ca din întîmplare, zicîndu-i: . - Am găsit prin cutiile mele cinci napoleoni de aur pecare îi am de mult. A-i schimba e păcat. Din ei, dacă le pui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
formal, aparent și superficial, la o privire mai atentă "ceva" palpabil denunțând apartenența de fond la altă specie: fie ochii care încep să "clignoteze", fie o mână care devine gheară, fie o bucată de craniu detașabilă, care lasă să apară dedesubt cipuri, rotițe, membrane și scanere. Or, adevărul este că acest camuflaj este un dat al speciei umane, că ea conține în ea omul și anti-omul în indistincția lor aproape ca un secret de construcție. Abel și Cain sânt "frați" prin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Până când lucrurile poeziei au loc se vâră în sacul de puroi Ca să poată fi odată un ghid interior unui unic Care nu se uită decât în jos Dar firește că nu la sine însuși unde carnea sălbatică e acasă și dedesubt, ha La frizura fiecăruia Și nici unul nu mai trebuie să fie ca atunci când a ieșit din gaura maternă Și un Conducător pentru fiecare frizură Un președinte, ha Un președinte mondial Un președinte federal Un președinte care s-a gândit, dintre
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cea dintâi zi a lumii, unicul fiu va împușca mormântul tatălui său. Își va da jos de pe el, ca pe niște pantaloni, furia lui fără margini și mâncarea bine putrezită de la mama o s-o facă movilă peste mormântul tatei. Și dedesubt, viermilor li se apleacă de la tatăl gata înfeliat, și sus lumina lunii scotocește locul de îngrășat al fiului trupesc. Și în fiecare duminică o iau pe mama cu mine, și pot să am și eu o baftă la fund pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mereu întorci spatele tău murdar odăii celei primitoare Bineînțeles că ai dat cu piciorul vieții bune de o sută de ani Unde moartea ascunde viața putredă acolo te simți tu liber de orice chestii mari ale vieții Mereu mori acolo, dedesubt, cu mustul fugind de lumină. SEPP BOTDEJIGODIE: Niciodată nu m-aș fi poticnit eu într-o așa prostie Ca să îmi lipesc ochii de un singur om Ochii mei s-au rupt de mine de capul lor Un om care mângâie
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să spună cu toate astea, dar de avut dreptate, are dreptate în sine. CÂNTĂREAȚA: Dacă el vrea (arată spre compozitor) atunci avem noi toți dreptate. PIANISTA: Nici un om mai de sus nu are dreptate. Dreptate nu are decât ce-i dedesubt, ce tot timpul se bate pe burtă cu toți. COMPOZITORUL: Artiștii cu vocea întinsă pe ață sunt prin natura lor medială persoane deosebite care sunt înscrise dinainte să se strice. Ca și compozitor sau interpret genial te înfigi în grătarul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
grătarul plin cu gogoși al vinerei mari. Restul profeților încep să cânte melodia lor abia din lunea Paștelui și dovedesc o erotică stranie în sus și în jos tot anul în care în legătura șoldurilor planturoase și-o trag de dedesupt. Și lichidul este mereu aur curat: Ura, petrol... MECENA: Trebuie să vă sperii înapoi în această viață naturală. Viața decurge normal ca un anotimp. Voi sunteți cei mari, sunteți încoronarea antrenamentelor mele, dar avem nevoie și de buruieni, care pot
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sus și se agită de jur împrejur): Tonomat, tonomat, foarte nostim, mult deznostimat, tonomatul... (Pianista îl pune râzând la loc în scaunul lui) PIANISTA: Putina de presat Strigătul apăsării Putina morții Conotația durerii Mereu sincron în afirmații Durerea se eliberează dedesubt Nici o spumă moștenită la lene de la buzele aventuroase Pumnul gata lovit din nou în stomacul făcut țăndări Strada se întinde peste noi Pupă burta de grăsime Muzica interpretează Interpretarea Interpretăm conținutul lipsei de conținut Interpretăm cu pasiune lipsa pasiunii A
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vulcanului este bun. Din fericire nu m-a zărit nimeni, când am pornit. COMPOZITORUL: Da, suntem dintr-o dată mult prea în verde îmbrăcați... un material așa de mlăștinos. PIANISTA: Asta-i treaba, unul stă în picioare, altul jos, restul sunt dedesubt. COMPOZITORUL: Bine... Finalul ambelor jumătăți împărătești. IMPRESARUL (se întoarce scurt): Un singur om vorbește din voi, un coșciug negru întunecat vă zidește împreună pentru trecerea voastră pe lumea asta. Dar lumea adevărata nu va mai permite nici un fel de munte
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ușă, o deschide și rămâne locului. Mecena vine cu pași mari după ea, o împinge de la spate înăuntru și închide ușa în urma lui) Doi polițiști intră uitându-se peste tot în cameră. Primul polițist merge la fereastră și se uită dedesubt. PRIMUL POLIȚIST: De aici trebuie să se fi întâmplat căderea, așa cum trebuie că s-a întâmplat. AL DOILEA POLIȚIST: Dar aici nu-i nici un om și nimic altceva. PRIMUL POLIȚIST: Nu, nici un om. AL DOILEA POLIȚIST: Atunci trebuie să fi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de aluat devine aproape transparentă; eventualele mici găuri nu vor compromite rezultatul final. Se ung marginile foii cu restul de ou bătut, se pune în mijloc umplutura de legume rece și se presară deasupra brânza tăiată feliuțe. Cu ajutorul tifonului de dedesubt se rulează foaia de aluat și se răstoarnă în tava unsă cu unt, în așa fel încât îmbinarea să rămână dedesubt. Se unge ștrudelul cu ou și se coace 30 de minute în cuptorul încins la 200°C. Se servește
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]