1,309 matches
-
care se deschide patriei noastre (...). În poemul liric Străzile din București, poeta își manifestă dragostea pentru orașul de frunte al Republicii noastre. Dar poezia prezintă o deficiență însemnată. Ultima parte a orașului este aceea a străzilor pline de oamenii muncii, defilând victorios. Bucureștiul apare ca orașul luptelor trecute, în care orice fel de luptă împotriva dușmanului de clasă a încetat. A uitat oare Nina Cassian că pe străzile din București se află încă indivizi care ar dori să vadă orașul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din La scara 1/1 care ne ajută să înțelegem mai bine recrudescența formalismului în recentul volum, Horea nu mai este singur (...). Imaginea patriei noastre apare în volumul Horea nu mai este singur în felul următor: mari mulțimi de oameni defilează cântând, iar poeta - în rochie albă - împarte flori fragede (...). Poezia a dobândit în anul acesta noi succese. Ne mândrim cu versurile acestea. Ne cheamă la luptă, la viață, poeziile lui M. Beniuc, Dan Deșliu, Veronica Porumbacu, E. Frunză și a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
durere constantă (migrene și o tumoare ce duce la un atac fatal), dar respinge ideea de moarte. Nu se gândește decât cum să dezvelească misterul. Ackroyd încearcă și el să ne facă părtași la mister, făcând stafia lui Chatterton să defileze pe alocuri, dar nu simțim niciun fior. Charles moare la fel de autentic ca și Chatterton, lucru pe care îl aflăm într-un sfârșit. Nu există niciun mister. Asistăm la un șir de falsuri care nu duc nicăieri. Romanul se încheie prea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care a refuzat-o ființelor omenești o găsim în isprăvile pisicești. Chiar dacă uneori versurile sunt prea lungi și un pic plicticoase, revelația că Eliot se poate bucura de ceva ne înduioșează. O trupă de pisici încântător de hazlii și șmechere defilează. Unele cu nume sugestiv, altele cu câte un vers care le definește. Avem de-a face poate cu începutul seriei de desene animate în care pisica se înfrățește cu șoriceii. Toate aceste versuri flecare se încheie cu rime ireproșabile, și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
asemănător. Autorul comic, ca și etnologul, trebuie să fie un observator clarvăzător, chiar un fin clinician, care să știe să demonteze cele mai fine mecanisme ale sufletului uman, care i-a scos măștile pentru a le arăta. Molière face să defileze pe scenă întreaga societate a timpului său. Nimeni nu scapă satirei: medici și farmaciști, oameni ai legii necinstiți și cărpănoși, profesori, pedanți și pedante mărginiți, pețitoare, marchizi neînsemnați, libertini și falși cucernici etc. Această constrângere de fidelitate la real căreia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și le trebuie mese; se culcă, se îmbracă, mănâncă, se încălzesc, și le trebuie un mobilier complet. Pe de altă parte, noi studiem toate lumile, piesele noastre ne plimbă în toate locurile imaginabile, tablourile cele mai variate trebuie obligatoriu să defileze pe dinaintea rampei. Aceasta este o necesitate a formulei noastre dramatice actuale." Având drept funcție, ca și costumele, să informeze despre personaje, să le situeze în mediul lor, în obiceiurile lor de viață, decorurile țin loc de "descriere continuă". "Ele au
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
bine remunerată, reforma valutară a declanșat protestul a 20.000 de muncitori de la uzina Șkoda din Plzeò, un centru industrial important din vestul Boemiei, urmat de un marș la primărie pe 1 iunie 1953, la care mii de muncitori au defilat cu portretele lui Beneš și Tomáš Masaryk (președintele dinainte de război). Demonstrația de la Plzeò, un simplu oraș de provincie, s-a stins de la sine. Însă câteva zile mai târziu, mărirea normelor oficiale de lucru din RDG (dar nu și a salariilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ca și alte distracții ale momentului, mersul la cinema era o plăcere colectivă. În micile orașe italiene, filmul săptămânal era văzut și comentat de toată lumea: un divertisment public, dezbătut public. În Anglia, la matineele de sâmbătă pentru copii, pe ecran defilau cântece, iar spectatorii erau Îndemnați să cânte În cor, ghidați de o mingiuță albă care sărea din cuvânt În cuvânt. Evocând anii copilăriei, petrecuți după război În sudul Londrei, un scriitor Își amintește un astfel de cântecel de prin 1946
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să evolueze pe spații mai ample sau să articuleze un discurs epic, se retrage în cele din urmă în aceeași cochilie a bizareriei ca formulă de construcție. În nuvela Frații Euscorpius este conturat parabolic și poematic un univers carceral, unde defilează umbre umane care gândesc sau vorbesc sincopat în metafore. Nu există granițe bine delimitate între monologul interior al personajelor și dialogul dintre ele sau între planul real și cel fantastic, precum într-o secvență ce surprinde (sau imaginează) invazia scorpionilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]