3,536 matches
-
ceva de genul suferințelor metafizice. Cu ani În urmă, când am rămas, o bună bucată de timp, Împotmolit În Porto Rico, am Încercat aceeași senzație de disconfort creată de mediul tropical - miasme de apă coclită și de vegetație marină descompusă, degajate de lagună - izul Înțepător al vieții vegetale din junglă și al materiei animale În putrefacție. În Porto Rico, mangustele sunt la fel de comune ca și câinii vagabonzi prin alte părți. Nu te‑ai fi gândit că animalele astea circulă În voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
groapă, plutesc prin sală și se aează pe umerii spectatorilor; două se așează pe umerii spectatorilor; două se eșază pe umerii celor doi bărbați.) VOCEA LUI GRUBI: Gata. (Ușurat.) Am scăpat. VOCEA LUI BRUNO: Uah! Am terminat. (Din groapă se degajă o atmosferă de calm și liniște; groapa se înseninează dintr-o dată.) VOCEA LUI BRUNO: Nu știu dacă am făcut bine. Poate că nu trebuia să le dăm drumu’. VOCEA LUI GRUBI: Dă-le-ncolo! Bine că s-au dus. (Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Cele patru sedanuri argintii se învârtesc și se răsucesc prin toate hârtoapele din centru și după multe manevre, opresc în fața sediului Ministerului de Externe. Thoughtful ca întotdeauna, ministrul a pus trei aurolaci din zonă să dea la lopată și să degajeze curtea de omătul și noroiul depuse peste tot încă de la Intrarea Maicii Domnului, când a căzut prima zăpadă din iarna asta. Pe la prânz, nemulțumit de rezultat, a mai pus și trei femei de serviciu să măture și să dea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dat naștere luminii, acea lumină trufașă care își dispută acum cu Mama Noapte străvechiul ei rang și spațiu și totuși nu poate ieși biruitoare; oricum s-ar lupta nu se desprinde de materie și nu se poate elibera. Lumina se degajă din substanță, o înfrumusețează; corpurile solide îi pot controla calea, de aceea sper că nu va mai fi mult până ce lumina și materia din care e făcută lumina vor fi laolaltă distruse. Și dedicația cărții tot lui Campbell îi aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
parcul Ateneului, citind Bruckner pe o bancă, iar potențialele mele comentarii au fost descurajate imediat după „Bună” - n-am mai apucat să zic nimic. „Nu te uita așa că citesc Bruckner, mi-a dat-o cineva, nu-mi place neapărat, dar degajă un feeling mișto, are o frazare interesantă. Ție nu-ți place? Mai scrii? Bineînțeles că scrii. Tu scriai mereu. De ce nu-mi dai niciodată să citesc ce scrii?” Am ajuns devreme, soarele arunca o lumină portocalie. În Lăptărie încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
privea situația cu scepticism. Din fericire, conducătorul operației era cunoscutul și experimentatul neurochirurg Karl Baum. El a înțeles într-o clipă că viața tânărului nu putea fi salvată decât printr-o procedură de mare precizie, numită intruziunea Malcom-Greed. Pentru a degaja o porțiune critică a creierului de sânge și fragmente de os, doctorul Baum trebuia să curețe suprafața encefalului cu o pensă specială. Orice mișcare greșită însemna leziunea permanentă a unor centri vitali. Echipa s-a pus pe treabă. Doctorul Baum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
eu. În afară de momentele când este pe scenă, Hazel nu e nici femeie, nici bărbat. Ca și cum ar fi un hermafrodit, înțelegeți? Are tot ce-i trebuie și e perfect mulțumită. Să știi că așa e, sări Fisher. Când joci cu ea, degajă o tensiune sexuală imensă, dar, imediat ce ai terminat scena, bum! Se oprește pur și simplu și ea revine la starea de șoricel. Cu majoritatea oamenilor se întâmplă exact invers - se concentrează foarte mult pentru o scenă și pleznesc de energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
plasează rezolvarea cazului în viitor, adică în vara anului 2014, ca și când s-a petrecut deja. Ca o speranță nestinsă. De asemenea, întâlnirea lui Tinu cu fetița de trei ani despre care nu știuse nimic până atunci. Optimismul, armonia care se degajă dintre paginile cărții, îl fac și pe cititor mai încrezător și mai plin de speranță. Până la urmă, toate se vor sfârși în chip minunat. Cu adevărat, tainicele cărări ale iubirii îi vor conduce pe protagoniști la un final fericit. Era
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fi mai palpitantă. Dar nu, oamenii continuau să iasă în același ritm, să se plimbe în același ritm, să se vadă spunîndu-și probabil exact aceleași cuvinte. Cînd m-am ridicat de pe bancă, oarecum hipnotizat de monotonia securizantă pe care o degaja scuarul, Cafeneaua timizilor reapăru în spatele meu. sau mai bine spus, cînd m-am întors am văzut-o. era acolo, acolo unde o știam, unde nu se lăsase văzută cînd fusesem împreună cu Paul, dar unde o vedeam acum fiind singur. am
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
undeva pe la mijlocul unei scurtături. — Și de ce a trebuit s-o luăm pe o scurtătură, Ken ? — Pentru că venea noaptea. Betty tăcu o vreme încercînd să analizeze toate acele informații pe care Ken i le dădea cu o voce extrem de calmă. Ken degaja o enormă cantitate de căldură, aproape tot atîta ca atunci cînd se iubiseră în motelul acela de la marginea drumului. într-un fel, își spuse Betty, am avut noroc. am dat de un om tandru. Pentru acel first time totul fusese
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un timbru reținut și cu autoritate disimulată. Un ușor tremur se resimte la pronunțarea vocalelor. multă melodicitate, aș spune că aveți o voce arpe gială cu un sîmbure de ludicitate. Ingredientele vocii spun multe și despre temperamentul dumneavoastră. — De exemplu... — Degajați o impresie de femeie care nu este stresată, interesată de trăirea intensă a fiecărui moment, curioasă și chiar indiscretă, deschisă și pasională. — sunteți foarte amabil. Și foarte guraliv. așa ați fost programat ? să fiți guraliv ? — nu, dar ați apăsat din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Bordaz. Bineînțeles că nu. majoritatea trandafirilor sunt niște monstruozități vegetale care au formă, impresionează prin volum și culoare, dar nu au fond, adică nu au miros, altfel spus rămîn seci și fără suflet. — Un trandafir există cu adevărat numai dacă degajă o aromă a lui. Parfumul este adevărata semnătură a unui trandafir, nu forma. Doamna Bordaz mă privi îndelung, și pentru prima dată de cînd locuiam în acel imobil mi-am dat seama că din ființa ei emana și ceva uman
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ne(nscrise (n regulamente. De asemenea, acesta din urm( constat( c( organizarea lumii medicale nu se opre(te numai la medici (i infirmiere: pacien(îi, personalul de servici (i administrativ joac( un rol (n acest sistem de interac(iune. Se degaj(, astfel, dou( elemente ale observa(iei directe: studiul modalit((ilor efective de (n(elegere a actelor persoanelor în acest caz muncă (i al sistemului complet de interac(iune (ntre toate categoriile de agen(i lucrători sau clien(i implică(i
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
i un sfîr(it; dar nimic nu ne asigur( c( realitatea observat( nu va fi total diferit( dup( plecarea observatorului. Observa(ia are deci o dubl( dimensiune: ea se confrunt( cu o succesiune cronologic( a evenimentelor (i prin ea se degaj( tr(s(turile permanente ale acestora. Observa(ia (i anchetă jurnalistic( Observa(ia nu este monopolul crecet(torului (n (tiin(e sociale; jurnalistul o practic( (n unele anchete, atunci cînd nu se mul(ume(te doar cu cîteva interviuri. Mul
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
prezent în mediu decît pentru un timp: lumea socială pe care el o examinează a existat înaintea să și va continua să existe și după plecarea să. În fine, este drept să judecăm observația după rezultatele pe care ea le degajă. Utilizarea să se bazează pe un anume număr de principii rezultate, în primul rînd, dintr-un bun simț sociologic. Cel mai evident este acela că persoanele nu fac în mod necesar ceea ce spun, nici nu spun ceea ce fac [La Piere
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
draperiilor. 20 DANIEL BĂNULESCU dați într-una dintre controversele lor. Stropiți, pe coastele înecate în grosime, de stropi ascuțiți de noroi. - ...Scîrț! Dacă bagă naiba coada să pretinzi alceva, te pleznesc!... Sănătății mele - aerul de vulgaritate nesfârșită pe care-l degajă poezia Generației '80 - îi pune piedică. Nu-i pică bine la stomac. Îi mută nările. Îi dăunează. Nu apleacă oarecine capul să citească un singur vers, de un singur Optzecist, că nu mai are încotro, trebuie să se repeadă în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
poemul cu care o trombonise până atunci pe necunoscută și alege un alt poem, înaintea căruia sala nărăvașă se oprește amețită și își ține respirația. Simțim cu toții cum noului poem i se ondulează marginile din pricina energiei pe care o degajă. Terchea-berchea, pornind să-l citească, alunecă într-o combinație vrăjită de diftongi, vocale, accente, sunete mute ce se dovedesc, de la primele silabe, formula salvatoare ce oprește expulzarea noastră în stratosferă. Terchea-berchea rostește prima parte a formulei, cu o voce răspicată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mințile... Has-Satan mai scurse o ocheadă spre ornic. Cadran mare, vișiniu, douăzeci și patru de rubine, trei limbi. Într-adevăr, toată viața în România era timp berechet. - Deci îți cam polizai mințile. Ce nenorocit!... - ...în care îmi polizam mințile - imediat ce-o degajam din șantierul ăla, despre care îți spuneam, din Mozambic... Deci acolo stîrmocea... șontăcăia de la masă la masă, scurgea băutura din pahar în pahar, un celebru talmudist iudeu... ce dezvăluia și dânsul, orișicui, că într-o poezie perfectă șed zidite 99
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se înțeleagă dacă doar alunecase prin afumătorile unui simțământ patriotic ori, pur și simplu, așa era el, ca de obicei, provocator. Mustăciosul, cât era de ocnit, dacă o dădeai pe politica de sistematizare a Partidului, o loba evaziv. - Marele arhitect, degajă el în doi peri. - A belit, în doi ani, o fâșie lungă de cinci kilometri. Și lată cam de doi... tot kilometri... anunță Guzganul, zdrăngănindu-și sextantul. Cele mai țepene și zdravene pe picioare căsoaie ale Bucureștiului... Dar de traseul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
într-un cearceaf, îl coborî scările verandei, îl potrivi pe scaunul șoferului și conduse în locul lui, ținând, totuși degetul său dolofan apăsat pe volan, până spre Foișorul de Foc. Acolo, pe-o străduță lăuntrică, așteptară, până la 5,30 dimineața, să degajeze către serviciu o puștoaică și urcară, tot unul pe umărul celuilalt, într-un apartament, unde un mucos pletos dormea într-un fotoliu. I se strecură în suflet. Știi, viața e scurtă. Scurtă. Dan Scraba care a spart o ușă, deși
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Iacovachi, să-i scoată din Mociornița, cu spumiera mântuirii lui Dumnezeu, să-și facă din dânșii gașcă nouă, să-i călăuzească și să-i cărăbănească prin ascunzișurile nepătrunse ale muntelui, până năpăstuiții or să se întremeze și or să se degaje de brațul lipicios al Securității, azvârlit după ei. După ce, la sfârșitul lui ianuarie '88, se îndurase, probabil, Dumnezeu și de tinerețile lui, ale Ierbii Fiarelor și iscusitul, nu mai el știa cum, crăcise, într-o noapte, toate cătușele și broaștele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ale lui Arvinte. Și, din bârfă în bârfă, până la mijirea zorilor, sorbiră și pisoiul de juma' coniac, pe care-l descoperi Regele, inspectând boxele de placaj ale locatarilor. Când pântecele de fierătanii ale primelor tramvaie scăpate din depou hâțânară străduța, degajară și ei locul și o tuliră, pe lumină, în Calomfirescu... Din noaptea aceea, se gândi, se răsuci din nou, în planurile sale, IF-ul, și hotărî de-acum că, dacă doreau într-adevăr să haiducească și chiar să ridice viața
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chiloți?! Fermecătoarea, într-adevăr, îi dăruise o splendidă piesă de lenjerie, de atlaz, cu găitane de mătase, prinse în față printr-o pafta de aur, lăcuită în nestemate, ce aparținuse, pe vremuri, rafinatului domnitor Matei Basarab. Paftaua doar. Borțosul își degajă cureaua din cataramă. Își lăsă nădragii să alunece armonică pe ciment. Meșteri cu briciul cu care bărbierise și urechea Ierbii Fiarelor, la găitanele ce aveau un sistem complicat de petrecere pe sub bijuterie. Retezând legăturile, Genel își trase înapoi pantalonii peste
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
supuși unii oameni și care îi obligă să se rezeme de arbori sau de ziduri în plină stradă au un sens mai adânc decât sânt înclinați a crede filozofii și chiar poeții. A nu mai putea sta vertical - a te degaja de poziția naturală a omului - nu-și are sursa într-o tulburare nervoasă sau într-o compoziție a sângelui, ci în istovirea fenomenului uman, care implică abandonarea tuturor caracterelor ce-l însoțesc. Ai uzat omenescul în tine? Atunci părăsești fatal
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce se adâncesc până în esența ființei. Aceste crispări, negații evidente ale frumuseții, dovedesc atâta părăsire și singurătate, încît te întrebi dacă fizionomia tristeții nu este o formă de obiectivare a morții în viață. Profunzimea impresionantă și gravitatea solemnă ce se degajează din această fizionomie a tristeții rezultă din faptul că acele riduri se adâncesc atât de tare, încît creșterea lor în adâncime devine un simbol pentru tulburarea și infinita noastră dramă lăuntrică. Fața omului în tristețe dovedește atâta interioritate, încît exteriorul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]