1,369 matches
-
susținut că originea zoolatriei provine din mitul în care zeii, simțindu-se amenințați de titani, s-au deghizat sub forma unor animale. Apoi oamenii, în mod natural, au început să se închine la animalele în care zeii lor s-au deghizat și au continuat acest ritual chiar și după ce zeii au revenit la starea lor normală. În 1906, Weissenborn a sugerat că închinarea la animale este un efect al curiozității naturale a omului. Omul primitiv ar fi observat un animal care
Zoolatrie () [Corola-website/Science/326168_a_327497]
-
după romanele lui Grisham, cred, și a fost regizat cu abilitate de Joel Schumacher". Filmul a avut parte și de detractori. Anthony Puccinelli a dat filmului o stea, numindu-l "fără valoare" și afirmând: ""Vremea răzbunării" susține vigilantismul, dar își deghizează mesajul său prin a face un justițiar negru, permițând spectatorilor să creadă că pofta lor de sânge și setea de răzbunare este, de fapt, o empatie pentru oprimați". Peter Travers a simțit că "ei [Schumacher și scenaristul Akiva Goldsman] se
Vremea răzbunării (film) () [Corola-website/Science/326242_a_327571]
-
poteră. Răspopitul a anunțat un rămășag că cine îi va fura din grajd un cal pur-sânge arab va primi de la el o pungă cu galbeni, iar celui care va fi prins i se va tăia nasul și limba. Păcală se deghizează într-o babă cocoșată și îi îmbată pe paznici, reușind astfel să fure calul și să câștige punga cu bani. El intră ca argat la răspopit, urmând să primească ca simbrie șapte capre și un țap și să lucreze până
Păcală se întoarce () [Corola-website/Science/322644_a_323973]
-
să fie trimiși în Turcia, însă, la Galați, Pulcheria Cantacuzino (soția lui Basile) și cu Elena Cuza au reușit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea pe revoluționari. Basile Cantacuzino a urcat pe un vapor austriac, deghizat în hamal, unde îl aștepta deja soția sa. Va reveni în Moldova abia în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica (1849-1856). S-a implicat în viața politică, îndeplinind diferite dregătorii, printre care și cea de prefect de Roman. În ultimii ani
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
vorbește mulțimii cu elocință, dar lipsit de eficiență, despre necesitatea reformei. Înflăcărat de cuvintele sale. Feric preia controlul mulțimii ascultătorilor, pe care o conduce către locul de intrare în Helder, omorându-l pe Dominatorul (sau 'Domul') de acolo, care era deghizat într-un funcționar ce influența deciziile de imigrare în favoarea mutanților. La invitația lui Bogel, Feric preia conducerea Partidului, pe care îl redenumește 'Fiii Svasticii', pornind împreună spre Walder - al doilea oraș al Helderului - pentru a-i întâlni pe reprezentanții partidului
Visul de fier () [Corola-website/Science/322180_a_323509]
-
secol XVIII, palatul propriu-zis nu este. Mare parte din aparentă lui este rezultatul unei lungi evoluții datând din secolul XII, trecută în umbră de mari renovări și remobilări în timpul secolelor IXX - XX. Legenda spune că în ianuarie 1297 François Grimaldi, deghizat în călugăr, a căutat adăpost la castel. Când i s-a interzis intrarea, el l-a omorât pe gardian, după care au apărut oamenii lui și au pus stăpânire pe castel. După aceea, fortăreața a devenit castelul familiei Grimaldi. Acest
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
în februarie 1942. Au rămas liberi doar un nucleu restrâns de luptători. La 2 septembrie 1942 Eliyahu Giladi și Itzhak Shamir au izbutit să fugă din arest. Ei au ajuns în casa lui Yerahmiel Aharonson (zis Elisha), unde s-au deghizat în straie noi și s-au ascuns în centrul țării. Împreună cu membrii organizației aflați în libertate, în frunte cu Yehoshua Cohen, Shamir și Giladi au trecut la munca de reorganizare a rețelei. După mărturia lui Nathan Yalin Mor și a
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
familia Pârțag. Americanul era însă înțeles cu Ival să pună mâna pe piatră și împartă câștigul între ei, dar nu-și poate pune planul în aplicare pentru că Garcea îl accidentează cu mașina. Dându-și seama de prostia făcută, polițistul se deghizează în agent secret și își continuă drumul spre Sadova. Văzând atâta aflux de străini, țăranii din Sadova încep între ei o competiție care să-i înșele mai mult. Costel și Leana se hotărăsc să-și mărite fata și să fure
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
nevastă pe Lila, ei îi propun lui Axinte să se dea drept ginere. Nici așa nu se arată nimeni interesat de nuntă, iar soții Pârțag anunță că vor fi invitați membrii grupului "Vacanța Mare". Între timp, văzându-l pe Garcea deghizat în agentul David, spioana rusoaică Angelica (Alexandra Dinu) se îndrăgostește de el. Rusul Volonea (Nicodim Ungureanu) află unde ascundea piatra magică familia Pârțag și trimite un soldat s-o fure, dar acesta cade victimă capcanelor scornite de Axinte. La nunta
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
local. În acest sens, căpitanul Valentin este detașat ca șofer pe autobuz, iar securista Amalia pe post de casieriță. Printre călători sunt detașați securiști neînarmați în haine civile printre care și colonelul. Singurele persoane înarmate sunt securistele Olimpia și Tanța, deghizate în călugărițe. Bandiții discută între ei cu privire la drumul pe care să plece. Gândindu-se că nu vor putea ajunge până seara la Valea Ursului, un loc singur unde ar putea să înnopteze, Antenă le propune să plece cu autobuzul local
Acțiunea „Autobuzul” (film) () [Corola-website/Science/327030_a_328359]
-
în călugărițe. Bandiții discută între ei cu privire la drumul pe care să plece. Gândindu-se că nu vor putea ajunge până seara la Valea Ursului, un loc singur unde ar putea să înnopteze, Antenă le propune să plece cu autobuzul local deghizați în țărani. Baronul concepe un plan de călătorie la Valea Ursului cu autobuzul, fiecare dintre bandiți primind câte o grenadă cu care să amenințe că vor arunca autobuzul în aer dacă vor fi atacați de securitate. Cei opt urcă în mijlocul
Acțiunea „Autobuzul” (film) () [Corola-website/Science/327030_a_328359]
-
separat atacurilor. Între garnizoana din Maraș și cartierul general al diviziei comandat de generalul Dufieux nu existau linii telefonice sau telegrafice, iar generalul a fost informat despre lupte de abia pe 31 ianuarie, când mai mulți armeni din Legiunea franco-armeană deghizați în musulmani au reușit să se strecoare din orașul asediat. Dufieux i-a ordonat imediat locotenent colonelului Robert Normand să conducă o misiune de eliberare a Marașului - trei batalioane de infanterie și o jumătate de escadron de cavalerie. Pentru obținerea
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
fără carul de luptă și fără arme și a fost ucis. Amintindu-și de soarta fiului său, Arjuna trage o săgeată prin care decapitează pe Karna. Înainte de bătălia acestei zile, armura și podoabele lui Karna fuseseră luate ca ofrandă de către deghizat în Brahmin, ceea ce a dus la moartea lui Karna prin săgeata lui Arjuna. În a optsprezecea zi, Yudhishthira îl ucide pe regele , Sahadeva ucide pe Shakuni, iar Bhima ucide pe ceilalți frati ai lui Duryodhana rămași în viața. Realizând că
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
istoric sudcoreean . Bazat pe românul istoric al lui Lee Jung Myung-, care a avut licență artistică , cu premisa că, probabil, pictor Shin Yun-bok a fost într-adevăr o femeie, se centrează pe Yun-bok, un pictorița talentata și tânăra care se deghizează în băiat pentru a căuta criminalul tatălui ei. Ea se întâlnește cu Kim Hong-do, un pictor maestru care o călăuzește în a deveni un mare artist, iar ei dezvolta o prietenie puternică de mentor și discipol. Dramă a câștigat numeroase
Legendele palatului: Pictorul de la curte () [Corola-website/Science/327308_a_328637]
-
civil pe 24 iunie 1141. În noiembrie Ștefan a fost eliberat (în schimbul prizonierului Robert de Gloucester) și un an mai târziu, Matilda a fost asediată la Oxford însă a scăpat fugind la Wallingford. În 1141, ea a scăpat de la Devizes deghizându-se. În 1148, Matilda și fiul ei Henric s-au întors în Normandia, după decesul lui Robert de Gloucester și recucerirea Normandiei de Geoffrey. La sosirea lor, Geoffrey s-a retras la Anjou. Primul fiu al Matildei, Henric, a dat
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
(deasemenea Papa Ioan al VIII-lea și Ioan Anglicus (Ioan Englezul) = nume ce-l purta în timp ce se deghiza ca bărbat; potrivit altor versiuni Jutta, Jutte, Gilberta, Agnes și Glancia) a fost o femeie-Papă legendară care ar fi domnit pe scaunul pontifical vreme de doi ani, în secolul al IX-lea. Povestea sa a apărut pentru prima dată în
Papesa Ioana () [Corola-website/Science/330819_a_332148]
-
fiind preluată ulterior de alți istorici. Totuși cea mai populară și influentă versiune a fost interpolată în "Chronicon Pontificum et Imperatorum" de Martin de Opava. Cele mai multe versiuni ale istoriei sale o descriu drept o femeie talentată și învățată care se deghiza ca un bărbat, de multe ori la cererea unui amant. În cele mai frecvente istoriografii, din cauza abilităților ei, ea se ridică în ierarhia bisericii, și în cele din urmă este aleasă Papă, cu toate acestea, în timp ce efectua o călătorie prin
Papesa Ioana () [Corola-website/Science/330819_a_332148]
-
trebuit să se predea în 1425 și a fost închisă la Gent. Situația ei s-a schimbat când unchiul ei Johann al III-lea de Bavaria a murit la 6 ianuarie 1425, victimă a otrăvirii. Jacqueline a evadat din închisoare deghizată în haine bărbătești și a fugit la Schoonhoven și mai târziu la Gouda, unde a stat cu liderii fracțiunii Hook. Acum își disputa moștenirea cu fostul ei soț, Johann de Brabant. În acest sens, Humphrey a intervenit, deși cu forță
Jacqueline, Contesă de Hainaut () [Corola-website/Science/330812_a_332141]
-
din1929, ratificată de Germania, definea cine putea fi considerat prizonier de război în momentul capturării și modul în care trebuia tratat. În acele vremuri, atât Convenția de la Haga cât și cea de la Geneva acceptau ca legală executarea „spionilor și sabotorilor” deghizați în haine civile sau în uniforme ale inamicului. Aplicarea Ordinului comandoului soldaților care purtau uniformele armatelor proprii era o violare directă și deliberată a legilor de război și a obligațiilor asumate de Germania prin tratatele la care era semnatară. Executarea
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
militarilor capturați în spatele liniilor inamice echipați altfel decât în uniformele lor naționale. Soldații în uniformă corespunzătoare nu puteau fi pedepsiți pentru actele lor de război și trebuiau tratați ca prizonieri de război în cazul în care erau capturați, cu excepția celor deghizați în haine civile sau uniformele inamicilor. Însuși faptul că apropiații lui Hitler au luat măsuri speciale pentru menținerea secretului Ordinului comandoului, inclusiv prin limitarea tipăririi acestuia la doar 12 copii, este o dovadă a faptului că ei erau conștienți că
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
Hitler a fost la rândul lui conștient că ordinul urma să fie foarte nepopular printre militarii de profesie, în special partea care privea membrii comandourilor capturați în luptă, care purtau uniformele naționale. (Convențiile internaționale ale vremii condamnau doar membrii comandourilor deghizați în haine civile sau în uniforme ale inamicului, care trebuiau tratați ca rebeli sau spioni). Ordinul includea măsuri prin care militarii de carieră să fie forțați să se supună unor prevederi ilegale. Unii comandanți (de exemplu Erwin Rommel) au refuzat
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
complici informații exacte și sigure, pe care trupele statale nu le-ar fi putut afla în alt mod. Pe de altă parte, Pallavicini a arestat toate rudele hoților, a ordonat stricta supraveghere a penitenciarelor și a caselor suspecte și a deghizat grupuri de soldați în tâlhari; datorită acestor măsuri a crescut numărul de bătălii în favoarea armatei regale, iar bandele au slăbit treptat. Bandiții prinși, în loc de a fi judecați de către un tribunal militar, au fost împușcați pe loc. Cu plecarea lui Caruso
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
de a afla ce s-a întâmplat cu cele trei nave ale Fundației pierdute în acest sector, precum și de a investiga posibilitatea ca lumea Korell să fi dezvoltat energia nucleară. Mallow evită o capcană (un membru al poliției secrete Korelliene deghizat în preot al Fundației) întinsă de Commdorul Korellului, și încheie o înțelegere comercială profitabilă între Korell și Fundație. Când se întoarce pe Terminus, el este acuzat de trădare deoarece a promis Commdorului că preoții Fundației nu vor călca pe Korell
Hober Mallow () [Corola-website/Science/329165_a_330494]
-
că este parte a unui plan mai larg pentru a-l aduce pe Gendibal acolo. După confruntarea finală din Marginea Fundației, ea șterge amintirile lui Gendibal despre activitățile ei ca agent al Gaiei și se reîntoarce pe Trantor alături de acesta, deghizată din nou, de data aceasta permanent, în femeie Hamish. Stettin Palver a studiat istoria la Universitatea din Langano, but worked at a menial job on Trantor. He was an accomplished student de arte marțiale Heliconiene cunoscute drept „Twisting” și, de
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
de Botticelli, ce înfățișează scene din "Tinerețea lui Moise". Pictura a fost o friză cu inscripția "TEMPTATIO IESU CHRISTI LATORIS EVANGELICAE LEGIS" ("Ispitirea lui Isus, Aducătorul Legii Evanghelice"). Hristos este înfățișat în colțul din stânga sus în timp ce îl întâlnește pe diavol, deghizat în sihastru, care îl invită să prefacă pietrele în pâine. În centru Botticelli i-a pictat pe Isus și pe diavol stând pe frontonul templului, inspirat după spitalul din Santo Spirito in Sassia din Roma: diavolul îl provoacă pe Isus
Ispitirea lui Isus (Botticelli) () [Corola-website/Science/329195_a_330524]