13,360 matches
-
biciul și-i Înlocuiește lui Indiana Jones pălăria ba cu o cipilică, ba cu o pălărie de damă cu voaletă. Lui Columbo Îi râde În nas când acesta nu reușește să-l demaște ca asasin, determinându-l să-și dea demisia din poliție. Îi pune piedică lui Al Pacino În scena tangoului din Parfum de femeie și Împrăștie gaz ilariant În studio tocmai când Sir Laurence Olivier se pregătea să rostească monologul din Hamlet. Pe când bea liniștit un whisky Într-un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Înghesuială veșnică În holul blocului. Noaptea se lungește și se lărgește considerabil, temperatura coboară sensibil. Costurile la lumină, Încălzire și Întreținere cresc amețitor. Cum domnul Pandele este angajat ca paznic de noapte, viața lui e dată peste cap. Își prezintă demisia. Fenomene paranormale. Superbe aurore boreale reflectate pe peretele mallului din localitate. Ceasurile nu merg. Câinii husky latră, urșii polari se trezesc când ți-e lumea mai dragă din hibernare și sperie lumea. Nea Pandele nu poate dormi. Are amețeli permanente
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rolanzii sunt cel mai fericit popor de pe planetă și au cea mai mare Încredere În viitor. Totuși, În discuțiile sale cu colonelul, Împăratul se arăta destul de Îngrijorat și, la un moment dat, Își manifestă chiar disponibilitatea de a-și prezenta demisia, În cazul unui eșec. — Domnule colonel, nimic nu se obține fără sacrificii, nu-i așa? Întotdeauna marii conducători au știut că se sacrifice pe altarul istoriei. Iată, și eu sunt dispus să mă sacrific spre binele poporului roland. — Majestate, să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nimic nu se obține fără sacrificii, nu-i așa? Întotdeauna marii conducători au știut că se sacrifice pe altarul istoriei. Iată, și eu sunt dispus să mă sacrific spre binele poporului roland. — Majestate, să nu exagerăm. La ce ar folosi demisia Majestății voastre? — Stați puțin. Să nu mă Înțelegeți greșit. Eu Îmi exprim această disponibilitate numai În eventualitatea că eșecul referendumului ar putea fi astfel evitat. Adică, sper ca poporul roland să merite acest sacrificiu și să-și dea seama că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a femeii aceleia, despre care scriau ziarele și se spuneau vrute și nevrute la televizor, avea o legătură subtilă cu MSAMDR. La capătul unui șir de raționamente viguroase, de o geometrie exemplară, maiorul Smith hotărî să-și prezinte chiar În ziua aceea demisia din funcțiile pe care le avea În armata americană și În serviciile secrete. O idee nouă și Întrucîtva ciudată, care Îi venise pe neașteptate, s-ar putea spune, Într-un moment de inspirație, totuși nu-l găsise complet nepregătit. Exista
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
le avea În armata americană și În serviciile secrete. O idee nouă și Întrucîtva ciudată, care Îi venise pe neașteptate, s-ar putea spune, Într-un moment de inspirație, totuși nu-l găsise complet nepregătit. Exista desigur riscul ca nici măcar demisia să nu-i fie luată În seamă, dar pentru maior asta deja nu mai avea nici o importanță. Începînd din dimineața aceea, după ce ascultase pînă la sfîrșit discul lui Compay Segundo, stimulat poate și de melodiile acestuia, maiorul Smith devenise oricum
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care „rădașca“ Încetase să emită, maiorul Smith nu mai știa ce se Întîmplase. Era seară, iar el Întîrziase În biroul de lucru de la comandament, Încercînd să-și adune gîndurile și să le concentreze Într-o direcție convenabilă. Terminase de scris demisia, dar stilul ei și mai ales conținutul de idei Încă nu-l mulțumeau. Pe alocuri spuneau prea mult, alteori nu spuneau mai nimic. De fapt, demisia, cele cîteva foi simple de hîrtie pe care o scrisese, ar fi trebuit să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-și adune gîndurile și să le concentreze Într-o direcție convenabilă. Terminase de scris demisia, dar stilul ei și mai ales conținutul de idei Încă nu-l mulțumeau. Pe alocuri spuneau prea mult, alteori nu spuneau mai nimic. De fapt, demisia, cele cîteva foi simple de hîrtie pe care o scrisese, ar fi trebuit să constituie nu doar un veritabil testament profesional, ci și verdictul său definitiv la adresa trecutului. De la viitor nu mai pretindea nimic, căci, după prea mulți ani de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și-ar putea-o lua. Îi venea să deschidă fereastra și să urle către lumea Întreagă tot ce avea pe suflet, adică: TÎMPIȚILOR, MI-AȚI DISTRUS VIAȚA! Un gest desigur pueril. Or, tocmai despre asta nu se spunea nimic În demisia sa, ceea ce-i procura un sentiment de amară frustrare. Stilul ei cursiv, reținut, politicos, fără nici o nuanță de patetism Îi făcuse mai Întîi o bună impresie despre sine. Dacă ar fi fost șeful vreunui departament al CIA și ar fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un sentiment de amară frustrare. Stilul ei cursiv, reținut, politicos, fără nici o nuanță de patetism Îi făcuse mai Întîi o bună impresie despre sine. Dacă ar fi fost șeful vreunui departament al CIA și ar fi primit o astfel de demisie de la unul din subordonații săi, ar fi apreciat În mod deosebit onestitatea acelui om, civilitatea lui, și-ar fi dat seama imediat că e un om deosebit, pe a cărui loialitate se poate conta - și ar fi făcut tot ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
refuzat, căci astfel de oameni nu se lasă cumpărați cu una cu două, l-ar fi avansat Într-o funcție importantă. Din păcate, În acel moment șeful departamentului era cu totul altcineva. Iar la o judecată mai riguroasă, propria sa demisie Îi păru maiorului Smith prezumțioasă și ridicolă, Într-adevăr, un gest copilăresc. Frămîntat de felurite gînduri, umbla de-a lungul și de-a latul biroului, nu agitat, ci mai degrabă nehotărît, În sensul că era hotărît să-și schimbe Într-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
atît de dură. — Pe unde naiba umblă doctorul ăsta? Mă doare capul de-mi vine să vomit! se plînse maiorului. I-ar fi putut răspunde că nu știe și nici nu-l mai interesează, deoarece hotărîse oricum să-și depună demisia chiar În acea zi. Tocmai În acest scop venise; o avea În buzunarul interior al hainei. Dar starea lui jalnică Îl Înduioșă. — Știu unde se află și sunt pregătit să vă spun, Însă nu știu dacă sunteți pregătit să mă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
veste și mai proastă! exclamă colonelul. Asta Înseamnă că va trebui să facem anchetă. — Am Însă și o veste bună, cel puțin În ceea ce mă privește. Nu voi participa la anchetarea cazului, deoarece am hotărît să-mi depun chiar astăzi demisia. — De ce? Întrebă colonelul, prefăcîndu-se nedumerit. — E mai bine așa. Colonelul tăcu cîteva clipe, de parcă și-ar fi luat un mic concediu, pentru a evalua odihnit situația. — Tare prost mai ești! Mai bine așteptai să-ți spun și eu ce vești
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Smith. Făcuse remarca aproape Întîmplător, fiindcă văzuse ancorat, la o distanță de vreo cincisprezece mile de portul Moyntown, un vas de mărfuri care probabil aștepta intrarea În radă; semăna oarecum cu un petrolier. — Ce-ți pasă, tu ți-ai dat demisia! Ești pe jumătate un rezervist! Își aminti colonelul. Rezerviștii mi-au purtat Întotdeauna ghinion, data viitoare am să te las pe țărm. Maiorul nu răspunse acestui reproș, poate din motivul că nici n-ar fi avut ce. În acel moment
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un rezervist! Își aminti colonelul. Rezerviștii mi-au purtat Întotdeauna ghinion, data viitoare am să te las pe țărm. Maiorul nu răspunse acestui reproș, poate din motivul că nici n-ar fi avut ce. În acel moment Își regreta sincer demisia; cuvîntul „rezervist“ suna foarte neplăcut, mai ales atunci cînd Îl pronunța colonelul, pentru care cuvîntul „rezervist“ echivala cu „civil“, iar față de civili nutrise dintotdeauna un blînd și Îngăduitor dispreț. Deși cererea nu-i fusese Încă aprobată de comandamentul zonal, era
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și cisternele. Traseul lor ocolea capitala pe șoseaua de centură și se Îndrepta apoi spre vest, pe drumul către zona montană medie. Ținta finală era situată probabil tot În munți, dar undeva mai la sud. Împrejurarea că Își depusese recent demisia constituia mai degrabă un avantaj. Putea părăsi oricînd Baakho, fără să trebuiască să raporteze În ce direcție pleacă și cu ce fel de probleme. De această dată, nu mai era nevoie să urmărească cisternele, și-ar fi putut permite chiar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fel de probleme. De această dată, nu mai era nevoie să urmărească cisternele, și-ar fi putut permite chiar luxul să se lase el urmărit de ele, dacă ar fi avut la dispoziție o mașină. Cum Însă, după ce Își prezentase demisia, ar fi fost de prost gust să solicite colonelului Pruritanal o mașină pentru plimbări nocturne, plecă de seara cu o cursă locală pînă În satul din apropiere, de unde porni mai departe pe jos făcînd, chipurile, autostopul. Căderea nopții Îl găsi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Însuși faptul de a fi interesante era, la rîndul său, cît se poate util. Îl ajuta, de exemplu, să mediteze la o definiție cît mai completă a destinului, care Începuse a l preocupa din momentul cînd hotărîse să-și depună demisia. Sau poate de mai Înainte, din momentul cînd Începuse să joace singur biliard. Căci, În primă instanță, nu destinul În general Îl preocupase, ci destinul În cazul concret și aproape meschin al unei bile aflate pe masa de biliard. Chestiunea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
avu astfel confirmarea celei de-a doua premoniții și, În același timp, Își dădu seama că superiorul său era pe un drum greșit. N-ar fi Îndrăznit totuși să-și exprime opiniile, Întrucît venise cu intenția de a-și retrage demisia, situație care nu-i permitea să facă observații critice, nici măcar sub forma unor vagi aluzii. Dar colonelul i-o luă Înainte, Întrebîndu-l Într-un mod lipsit de orice precauție. — Ce zici de rahatul ăsta de pe capul meu? Nu-i așa că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Stimulatorului Neuromagnetic. După această scurtă paranteză, pentru a readuce discuția pe făgașul ei normal, adăugă pe un ton mai puțin confesiv, ca și cum și-ar fi amintit abia atunci: Cu alte cuvinte, dacă-mi dai voie, Înțeleg că ai renunțat la demisie. Din delicatețe, sau numai din prudență, maiorul evită orice fel de comentariu. Spuse: — Propriu zis, nu am renunțat, ci am amînat, deoarece a apărut o problemă urgentă. Am nevoie de o șalupă. În plicul adus de Pablo, se afla jumătate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ambele mîini, În semn de capitulare. Îi era doar un pic ciudă; ar fi preferat să-i ofere el Însuși victoria. — Okey, okey! se grăbi să adauge. Cred că voi pleca să-ți fac rost de șalupa aceea. Pretextul retragerii demisiei funcționase perfect. Nu-i spusese colonelului Pruritanal pentru ce Îi trebuie șalupa și nu-i vorbise despre Pablo. De altfel, nici colonelul nu insistase. Orice s-ar zice, era un om delicat. Îi mărturisi abia acum că nu-i Înaintase
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
funcționase perfect. Nu-i spusese colonelului Pruritanal pentru ce Îi trebuie șalupa și nu-i vorbise despre Pablo. De altfel, nici colonelul nu insistase. Orice s-ar zice, era un om delicat. Îi mărturisi abia acum că nu-i Înaintase demisia pe linie ierarhică și nici măcar nu intenționase să o facă - cu alte cuvinte, nu-l luase În serios, ceea ce pe maior Îl dezamăgi un pic. CÎt despre avansarea În grad, nici vorbă de vreun ordin primit de la Comandamentul Diviziei, fusese
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ales după ce constatase că, de mai multe luni, nici la rapoartele cifrate trimise către superiorii săi de la CIA nu primise vreun răspuns. Uitaseră cu totul de el, Îl lăsaseră În adormire, nu le păsa nici dacă și depune sau nu demisia, nici dacă trăiește sau crapă. În aceste condiții, apariția bătrînului ciudat care-și spunea Pablo i se părea cu atît mai neverosimilă, iar mesajul lui imperativ, de-a dreptul suspect. Ceruse o șalupă, fără să spună pentru ce Îi trebuie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nici în ruptul capului. De aceea ai încercat în atîtea rînduri să semeni diversiune în jurul acestui subiect, să dai speranțe șacalilor care așteaptă să-ți ia locul că ar fi o șansă. Ba că ai fi dispus să-ți dai demisia, ba că ai fi de acord cu organizarea unor alegeri netrucate. Erau doar manevre politice, cheia succesiunii nu o avea nimeni, și din păcate lucrurile nu s-au schimbat nici pînă în momentul de față. Cinci, șase, șapte, e ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
servitoare, fusese cum s-ar spune ,,beton,, și deci, era cu neputință atacarea lui. Antoniu a părăsit casa Într-o dimineață de septembrie, cu tot avutul Îngrămădit Într-o geantă de voiaj, și, cu ultimul salariu Încasat după cererea de demisie, Îndesat bine Într-un buzunar al pantalonilor. Se simțea dintr-odată liber, atât de liber Încât, dacă ar fi fost cu putință, ar fi plutit ca un vultur sătul, imperial, deasupra munților, contopindu-se cu aerul Înălțimilor, cu cerul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]