1,351 matches
-
firi vizionare, Chișinău, 1995; O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, Chișinău, 1996; ed. 2, Chișinău, 1997; ed. 3, București, 2002; Lucian Blaga, paradisiacul, lucifericul, mioriticul, Cluj-Napoca, 1997; Mărul de aur. Valori românești în perspectivă europeană, București, 1998; Plânsul demiurgului, Iași, 1999; Cumpăna cu două ciuturi, Timișoara, 2000; Brâncuși, poet al ne-sfârșirii, Chișinău, 2001; Critice, I-III, Craiova, 2001-2003; La Pomme d’or, Chișinău, 2001; Duiliu Zamfirescu între Natură și Idee, Focșani, 2002; Zeul ascuns, Chișinău, 2002; Esența ființei
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
că ea seamănă cu o simplă bicicletă, de care însă el se slujește pentru a prelungi în imaginarul social ipotezele darwiniene, așa cum le interpreta Spencer, sub forma "darwinismului social". El dezvoltă aceleași ipoteze în mâinile unui doctor care se crede demiurg în Insula doctorului Moreau (1897). Inventează și cea mai faimoasă dintre invadările Terrei de către ET în Războiul lumilor (1895). După 1900, abandonează acest tip de romane în favoarea operelor mai didactice și fundamental politice. Aldous Huxley (1894-1963) este nepotul lui Thomas
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
sale nu sunt numai seria de eforturi pentru salvarea unei lumi a ființelor vii, ele vorbesc și despre o altă salvare, în alt moment temporal și în alt plan spiritual. Gesturile lui Noe sunt semne, ca și cum un creator enigmatic, un demiurg al istoriei, ar zugrăvi prin ele alegoria unui alt scenariu, agitația și acțiunile altor personaje. Cineva a "scris" prin corpul lui o altă istorie și în această mișcare de transportare spre viitor și de dedublare, faptele lui au devenit poetice
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fundamental e acela al deținerii, chiar și atunci când se camuflează sub o operă de ficțiune. De ce "a colecționa" era chiar mai important decât "a crea"? De ce o întreagă generație a preferat umilința posturii de arhivar sau bibliotecar în locul orgoliului de demiurg? Răspunsul e simplu și ține de definirea modurilor de productivitate a noii culturi literare. Averea, tezaurul, comoara - adică ceea ce se poate poseda, ceea ce articulează literatura în funcție de disponibilitățile lui "a avea" - sunt un referent al spontaneității creatoare. Productivitatea prodigioasă e determinată
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
răbdarea cu care au așteptat maturizarea cărții. Și, ca întotdeauna, îi mulțumesc Ligiei, care citește, peste umărul meu, tot ce scriu. În seria LITERE au mai apărut (selectiv): Comicul, Jean-Marc Defays Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake, Cătălin Ghiță Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar, Cristina Sărăcuț Fantasticul în literatură, George Bădărău Genul SF, Roger Bozzetto Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan În căutarea naratorului perfect, Dragoș Varga
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ocupație, claca , în primul rând, transporturile, reparațiile de drumuri și poduri, peșcheșurile, caii de olac, sunt cele care deveneau de nesuportat pentru locuitor, spune M. Ciubotaru în studiul său de istorie socială și onomastică referitor la comuna Vulturești (Casa Editorială Demiurg, Iași, 2003). Mai ales că foarte mulți dintre locuitori, în afară de agricultură, aveau ca îndeletnicire și „facerea cărăușiei, a cherestelei, deși nu aveau pădure, a facerii mangalului, a lucrurilor casnice din lemn''... Venind în întâmpinarea cererilor birnicilor, Constantin Mavrocordat a fracționat
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cel al edificării concrete. Resursele acordate comunei se cer a fi direct proporționale cu eforturile pe care aceasta trebuie să le întreprindă. Ucenicia vieții locale este plasată sub acest semn al limitării capacității de ingerință a unui stat omnipotent, stat demiurg ce modelează, omniscient, întreaga societate. Organizarea atentă a acestui transfer de competență este decisivă. Autoguvernarea este punctul de pornire a descoperirii parcursului civic. Ce este însă descentralizarea? Descentralizarea voiește lăsarea în mâna autorității locale a unei părți din atributele puterii
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
timpurilor cedează întîietatea locurilor. Angajată într-o explicare a modalităților și principiilor acțiunii în perspectivă umană, nu într-o justificare în raport cu valorile absolute, pictura Quattrocento-ului conferă tangibilitate unui univers în care omul nu mai este o creatură aruncată de demiurg într-un cadru imuabil și anticipează doctrina celor două adevăruri formulată de Cusanus abia spre sfârșitul secolului. împărțită între cele două fracțiuni, de orientare genetică și de orientare lingvistică, lectura semiologică structuralistă se vădește a fi, cu 66 67 toate
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
autorului, care e inaccesibilă și pierdută. Hermetismul pornește deci de la presupoziția că limbajul vorbește despre ceva, vorbind în realitate despre opusul acelui ceva - orice poate însemna orice: ceea ce ți se spune poate însemna contrariul. Orice text univoc e rezultatul unui demiurg rău. Cuvintele evocă nespusul pe care îl maschează. Adevăratul sens al unui text este vidul său. *r 14. Etapa psihologico-istorică a hermeneuticii (Schleiermacher, Dilthey) Etapa psihologico-istorică a hermeneuticii aparține contextului religios, istoric și cultural al Reformei. Ruptura care intervine o dată cu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
noastră. Modelul alternativ aristotelic al unei ontologii a individualului, care suprapune, prin cele patru cauze-temeiuri, esențele generale într-o existență individuală mai reală decât ele, nici nu este atât de antagonic pe cât s-ar părea, pentru că a lăsat neatinsă transcendența Demiurgului perfect în raport cu lumea, și a rămas o formulă secundă și recesivă în istoria filosofiei occidentale. Formula succintă a modelului ontologic pentru această epistemă este cea a transcendenței verticale, preluată de creștinism, ca relație între Dumnezeu și om. Tematizarea modernă a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de expoziții fără a fi întîmpinat de valuri de sînge și baloți de spini împletiți în coroane, de păduri de cruci și tone de piroane. Inclusiv aceia care, cu doar cîteva zile în urmă, îi pictaseră în atitudini hieratico-marțiale pe demiurgul din Primăverii și pe îngereasa lui azurie, ca în viziunile celeste ale lui Bălașa, s-au trezit robotind din greu la urcușuri pe Golgota și la răstigniri. În aceste condiții, cel care și-a propus declarat salubrizarea acestei zone de
Arta românească de astăzi (o privire sumară) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11392_a_12717]
-
curentului". Atunci, cuprins de frig, domnul Povondra exclamă că ,a venit sfârșitul lumii", cade bolnav și nu mai speră decât să fie iertat de urmași. Romanul se închide la fel de original cum este în întregime construit, cu un dialog al scriitorului, demiurg al ficțiunii amenințătoare, cu glasul său lăuntric. Exact aici ni se sugerează că am parcurs un roman al ecologiei umane și al nevoii de a apăra rațional mediul natural și moral propice vieții normale a omului. Glasul îi cere scriitorului
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
foarte solid și fidel partener, spectacolul de teatru cu elementele și respirațiile sale. Am și rezerve. De exemplu, interpretarea exagerată și generalizatoare a "spectacolului regizoral", cum îl numește autorul. Definiția dată de domnia sa - "decizia exclusivă și unilaterală transforma regizorul în demiurg", "concepția regizorala modernă este de fapt traducerea ideii de mass-media pe planul spectacolului" - îmi pare că-i vizează doar pe acei regizori ocoliți de talent și îmbrățișați de mediocritate. În opoziție cu regizorul este situat dramaturgul: "Autorul dramatic însă caută
Arta de a trăi prezentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17647_a_18972]
-
cu regizorul este situat dramaturgul: "Autorul dramatic însă caută o situație care să-i permită să-și desfășoare un proces de gîndire început s...ț. Autorul este, de fapt, un spectator ideal al piesei de teatru. El nu este un demiurg." Cred că este o plasare exagerată, dezechilibrată a regizorului față de dramaturg și invers. În fond, depind atît de mult unul de celălalt, precum și noi de afinitățile reale dintre ei. Două părți din Capitolul IV, care dă și titlul volumului, m-
Arta de a trăi prezentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17647_a_18972]
-
I., 2000 - Relieful de cueste din Podișul Moldovei, Editura Corson, Iași. 19. Lupașcu, A., 2004 - Biogeografie cu elemente de ocrotirea și conservarea biodiversității, Editura Terra Nostra, Iași. 20. Minea I., Romanescu Gh., 2007 - Hidrologia mediilor continentale. Aplicații practice, Casa Editorială Demiurg, Iași. 21. Mohan, G., Ardelean, A., 2006 - Parcuri și rezervații naturale din România, Editura Victor B. Victor, București. 22. Nicoară, M., Bomher, E., 2010 - Conservarea biodiversității în județul Iași. Editura Pim, Iași. 23. Nicoară, M., Bomher, E., 2005 - Ghidul ariilor
PLANUL DE MANAGEMENT din 15 februarie 2016 al sitului ROSCI0221 Sărăturile din Valea Ilenei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/280043_a_281372]
-
în înțelesul general al cuvântului. El nu narează, nu reconstituie istoria, nu interpretează evenimente. Totodată, autorul lui „De civitate Dei” nu este un vizionar, nu este un profet. El este mai mult decât un profet. El poate fi considerat un demiurg. Augustin construiește tipare psihice și o mentalitate care vor fi comune câtorva zeci de generații. „De Civitate Dei” este opera care va penetra în subconștientul celor care vor aparține Occidentului catolic, al celor care vor încerca, într-un mod conștient
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
Prima proză, Didactica nova se vrea a fi un catalog imagistic, de senzații, scris la persoana întâi, în care instanța naratorială obiectivă a adultului vede cu ochii subiectivi ai copilului. Totul pare privit cu ochii copilului, dar există conștiința de demiurg a adultului, cea din urma nesfiindu-se a se arăta textual, revenind în planul prezentului, acela al actului scrierii propriu-zise: Mai am în minte parcă umbre neliniștite însă din încâlceala lor nu pot scoate nimic pentru catalogul meu. După cum observa
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
Eul empiric se metamorfozează într-un eu livresc, estet, iar o dată cu el și realitatea empirică se transformă într-una de hârtie, ea fiind supusă viziunii livresc-subiective a autorului. Cea mai lirică formă de epic este tocmai această „specie" a jurnalului. Demiurgul se creează pe sine însuși, se dezvăluie însuși motorul ...creator în chiar inima volumului Proze. În Efes, ultima proză, scrisă de data asta la persoana a treia, pare croită după un tipar realist social și existențial. Aici unghiurile se schimbă
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
importantă a lui Origene este cea conform căreia creația este "ex nihilo", adică „din nimic”. La început Dumnezeu era singur, neexistând o materie primordială din care să creeze ființele. Această concepție se deosebește de doctrina platonică a creației, în care Demiurgul are la dispoziție o materie și Forme. Origene argumentează adevărul acestei teze prin reducerea la absurd. Astfel, dacă ne imaginăm că a existat o materie primordială necreată, aceasta trebuie să fi existat ca un fel de substanță brută, necauzată și
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
a încercat să ofere investigării trecutului un sens: istoria trebuie învățată pentru a putea face din prezent o durată a demnității umane. Metoda de lucru a lui Michelet derivă din concepția sa filosofică asupra istoriei. Istoricul este un fel de demiurg capabil să dea viață epocilor trecute. Reînvierea trecutului înseamnă că istoricul este obligat să se implice în ceea ce scrie aducând în operă atmosfera epocii sale. Concepția sa este sinonimă cu cea a istoriei totale, în care cel ce scrie trebuie
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]
-
sataniștii sunt născuți nu făcuți... au o boală numită independența”. De asemenea, sataniștii se opun religiilor care plasează oamenii într-un raport de subordonare față de zei (iudaismul, creștinismul, islamul etc.). Denumirea curentului satanist modern pornește de la „Satan”, adversarul spiritual al demiurgului din tradiția religioasă iudeo-creștină, nume folosit pentru a simboliză respingerea de către sataniști a principiilor majore ale religiilor iudeo-creștine. Simbolul Satan - în satanismul modern nu este zeu, ci doar un simbol pentru dumnezeu, care la rândul lui este performat și satisfăcut
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
entitate poartă numele „Dao” sau „Mama Universului” și este o totalitate primordială, vie, a genezei, fără formă sau înfățișare. „Dao” înseamnă totodată și transformarea neîntreruptă a lumii printr-o alternanță de energii antagonice: yin și yang. În mitologia mesopotamică, zeul demiurg a fost Marduk, totodată zeu-suprem și stăpân al cerurilor, al furtunii și al fulgerelor. Procesul creației a reprezentat în această mitologie o biruință asupra haosului și o instaurare a ordinii, dar și o jertfă, prin uciderea zeiței-dragon Tiamat. Intrând în
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
zămisliți fiii omului”. Odată cu scindarea poporului uralo-altaic a început să decadă însemnătatea zeului Tangri și au apărut câteva variante ale mitului genezei care recunosc drept creatori pe alți zei. Într-un mit care a circulat printre popoarele turce, rolul de demiurg îi aparține lui Sombol-Burkan. La începuturile lumii el plutește pe apele Oceanului Primordial. Zărind o pasăre acvatică, îi cere să se scufunde în adâncuri și să îi aducă pământ. Din lutul primit de la ea, zeul creează lumea. Un mit al
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
a încerca să-și cunoască Tatăl, a provocat apariția răului și a patimilor, elemente ce vor compune o înțelepciune inferioară. Între timp, Pleroma îl zămislește pe Mântuitor (Iisus), care coborând din lumea superioară compune materia invizibilă și îl creează pe Demiurg, cel ce va fi făuritorul lumii noastre. După ce Demiurg săvârșește geneza, ignoră existența lumii superioare și se consideră pe sine unicul Dumnezeu. Tot el însuflețindu-i cu respirația sa, făurește două categorii de oameni: “hylicii” și “psihicii”. Însă elementele spirituale
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
răului și a patimilor, elemente ce vor compune o înțelepciune inferioară. Între timp, Pleroma îl zămislește pe Mântuitor (Iisus), care coborând din lumea superioară compune materia invizibilă și îl creează pe Demiurg, cel ce va fi făuritorul lumii noastre. După ce Demiurg săvârșește geneza, ignoră existența lumii superioare și se consideră pe sine unicul Dumnezeu. Tot el însuflețindu-i cu respirația sa, făurește două categorii de oameni: “hylicii” și “psihicii”. Însă elementele spirituale răspândite de Sophia în lumea inferioară intră în respirația
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]