4,078 matches
-
Deși moșneag de zile, Abia[-s] la jumătatea menirei mele-n lume Ca să-mpac iară lumea. Dar oare Dumnezeu Nu are drept asupră-mi? Cealaltă jumătate E ca, fiind în viață, pre Dumnezeu să-mpac. Preaînalțate Doamne, cer să mă depărtezi, Căci grea [mie] îmi este și sarcina vieții Și mă dezbrac acuma de-orice deșertăciuni. Iertare-mi cer, boierini, de la voi de la toți, Iertare de la tine, ce-mi ești Domn pre pământ... Căci vreau să intru-n slujba Domnului meu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
am cugetat adeseori... un înger... îngerul de pază al Moldovei... Ce vrei, portare!... Poate că l-am face fericit încă pe acest Domn în care sămânța bunului e așa de bogată, căci răutatea lui nu e decât întîmplătoare. De vom depărta cauza răului, răul ar lipsi. ARB[ORE] Taci, copilul meu! Îmi faci rău. Ce e o femeie pentru-un om desfrânat... o gură mai mult în nopțile lui de veselie... o față mai mult între zecele de fețe pe cari
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui Ștefan care se ating de nașterea și rubedenia adevărată a lui Rareș. Venite aceste hrisoave naintea Direptății, ele ar putea să turbure și să frământe țara. Vodă trebuie să se-ndrepte or să cadă, una din două!...... Iată-l!... Depărtează-te! (MAIO iese încet și uitîndu-se la el cu compătimire) SCENA A II[-A] (ȘTEFĂNIȚĂ intră adâncit în cugetări și visător) ȘT[EFĂNIȚĂ] (pentru sine) Văzut-am rătăcind căprioarele prin codrii Livanului... sprintene și cu ochii lucitori... văzut-am fetele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stele, coboară în poet, Șoptește-i armonia cu glasul tău încet. SILFII DE LUMINĂ (de sus cătră LUMINĂ) Tu, ce din ceriuri pe lume cazi, Lumină sîntă! Precum pe-al mărei amar talaz O rază frântă, Acum la nouri te depărtezi Strălucitoare. Căci de acolo pe lumi veghezi Din sântul soare (de jos cătră MUREȘANU ) A tale gânduri, palide bard, Cu fruntea-n laur Sunt stele-eterne ce-n ceruri ard Cu raze de-aur. Cântă dar, cântă, tânăr poet, Mîn-a ta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e realitate? De-abia pot pricepe... nu visez? Nu, nu! Sunt deștept, sunt deștept. (se pipăie) Ce amar și rău s-a-nceput ziua asta, și acuma... O, îți mulțumesc, îți mulțumesc, Dumnezeul meu, bunul meu, iubitul meu părinte! Ai depărtat așa curând de la mine durerea. (îngenunche) O, Doamne! Privighează faptele mele, ca să nu cază corpul, acest înveliș bătrân și șubred a unui suflet tare încă, să nu cază în păcatele bătrâneței, mândre și seci, ci să țină cu tărie la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-te, eu numai te-am rugat a-mi face loc, Daca nu preferi ca Lais să se ducă. CHALKIDIAS Asta nu. Mă duc eu. (aparte) Dar voi să aflu ce poftești acuma tu, Cămătarule nemernic, de la ea. Voi asculta. (se depărtează prin ușa laterală din dreapta) SCENA A OPTA CHALKIDIAS (după o perdea), LAIS, BOMILKAR BOMILKAR Foarte mândru acest tânăr. LAIS Se și cade-a fi așa, Cum și trebuie să fie un bărbat. Lui [î]i stă bine. BOMILKAR (pentru sine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acelui om curios. - Căutați, don Caldero! începu socru-meu, aici am onoarea a vă prezenta pe ginerele meu, contele Lejonsward... Don Caldero, atașat la ambasadura spaniolă. Îmbrăcatul în negru spuse mai multe cuvinte din datorie cătră socru-meu, care se depărtă de la noi. - Domnia-voastră, domnule conte, sunteți, judecând după aceea ce pot vedea, cel mai fericit consoarte din Suedia rece, îmi pare bine de-a fi făcut cunoștință cu d-voastră, zise don Caldero. V-am observat demult și aveam intențiunea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu amantul tău? " Eu aveam una și o rupsei în două părți. " Dumnezeu e martorul nostru", ziserăm ambii. Orologiul bătu unsprezece în mănăstirea apropiată. "Trebuie să mă duc, zise Maria, etern a ta, etern, etern! " Stătui însă mult după ce se depărtase și căutai după ea în lumina lunei. " Etern! etern! " răsună în urechile mele și, în vise de aur de un viitori plin de fericire și onoare, mersei acasă. Fusesem aproape un an în Viena când mi-aduse într-o seară
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
al iubitului său fiu că această scurtă despărțire nu era alta decât trecerea la o despărțire cu mult mai lungă, mai grozavă, mai posomorâtă, căci atunci va fi vecinică, plecă capul în jos și plânse, saraca mumă!!... Când Pergoleze se depărtă de dânsa, aruncă o căutătură dureroasă către Neapol și zise suspinînd: Ah, Henrietta, când voi putea să te văz? În care zi glasul tău divin va izbi în urechea mea? Scăpatu-ți-am eu oare viața ca să te pierz pentru totdauna? O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ceasuri sunară la biserica parohială a satului. Trebuia să se despărțească. Pergoleze duse pe Henrietta până la locul unde o aștepta Beppo. Adio ce își luară avea un ce solemnel ce le strângea la amândoi inima. Pergoleze pândi momentul când se depărta barca ca să dea lui Beppo punga ce îi dedese Henrietta, pe urmă ardică câtva în aer biletul ce luase de la dânsa, îl acoperi cu sărutări arzătoare și se așeză pe țărm cu ochii ațintați asupra bărcei ce se făcea nevăzută
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prădând provinciile învecinate ale romeilor cu foc și cu sabie. Nu numai cei vii, morții chiar erau amenințați cu pângărirea la asemenea năvăliri. În ajunul unei nouă năvăliri a cumanilor în Macedonia și Tracia, Andronic împărat crezu de cuviință să depărteze de cu vreme din raza năvălitorilor, anume din Allage, localitate chiar în marginea Traciei, cadavrul părintelui său Mihail, căci altfel ușor ar fi putut să încapă pe mînile cumanilor, cari ar fi cerut apoi pentru estrădarea lui o sumă de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înrudit cu simțământul liric al naturei noastre ideale cu atât mai curând va putea să producă acest stadiu primitiv o impresiune poetică reprezentîndu-l; cu cât însă caracterul dramatic va fi mai (bogat) propriu și mai individual, cu cât e mai depărtat patosul său de simțirea nemijlocită a reprezintatorului, cu cât găsește acesta mai puțin în caracter eul său special în obiectiv cu-atît mai nedeajunsă și mai neputincioasă este această treaptă pentru reprezentarea dramatică. Caractere reale, chiar din viața burgeză fie, fără
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Hauch "aspirațiune"), o țîșîire, un ton nazal, atunci claritatea sunetului articulat cade în pericolul de-a fi ștearsă; se naște o pronunție care nu poate reproduce elementele curate și depline. A doua temă esențială merge așadar într-acolo de-a depărta, afară de lipsele ce se dovedesc că aparțin particularităților unui dialect, încă și acele elemente străine care nu lasă ca sunetul articulat să vină la îndreptățirea sa deplină. Căci daca în pronunție se amestecă un sunet netrebuincios întru producțiunea unui element
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ridica ușor prin o pronunțare din început marcată a literelor cerute, lucru care devine apoi obicei și se pune de sine în ecuilibru cu celelalte sunete. O mai fină ureche se cere deja la cel ce învață când e ca să depărtăm un consunet poate ne-nsemnat, Fără ca omul să se audă pe sine însuși cu înțeles nu e de gândit o [... ] Guillom de Humboldt în opera sa nemuritoare: Asupra varietăței structurei limbei umane și influința acestei structuri asupra genului uman, p.
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în care el se mișcă fără de-a fi iritat prin un afect oarecare. Curățenia și claritatea acestui ton fundamental relativ e prima cerință ce se face artistului dramatic. Căci acest ton e purtătorul unui destin de viață natural și depărtat de orce estrem, în genere tonul conversațiunei nobile. Cumcă el în sine însuși are oarecare scăriri nu (face nimica) importă naturei sale, de-a fi cel de mijloc, căci el este esențial numai comparativ cu estremele sale. Tonul mijlociu al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și metrul silesc oarecum vocea la persistență (Verweilen), unde alergarea nimicește la moment caracterul întregului. Nimica nu e mai cu scop în această privință decât traducțiuni nimerite a dialogului tragediei grece. Toată liniștea plastică și sublimă, ținuta cea așa de depărtată de conversațiunea ordinară în care ne transpune îndată elementul antic, spondeele cele grele, die oft verschlungenen Fugungen, în fine chiar compozițiunile de cuvinte silesc vocea, chiar contra voinței ei, la purtarea tonului. Cititorul care ar vrea să alerge și aci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
actori. Pentru că accentul logic e productul minții, el va putea fi nimerit de fiecine prin mijlocul culturei sale, și e un lucru cu totul nedependent de talentul sau netalentul său artistic. Accentul fals și neclar va putea totdeuna să se depărteze și să se înlocuiască prin cel corect, prin o deșteaptă, corectă și clară înțelegere a sensului vorbirei. ACCENTUL SIMBOLIC În privința artistică accentul logic nu e decât o treaptă precursorie la accentul acela care are de-a sensibiliza și prin ton
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
productul înrudirei semnului cu obiectul însemnat, nu va putea fi acasă decât cu deosebire pe treapta aceea a activității limbistice unde aceasta cearcă a reproduce întreaga copiozitate a vieții nemijlocite și viile impresiuni a lumei sensuale. Cu cât limba se depărtează de acest cerc cu-atît se retrage mai mult originala putere formatorie a limbei, care constă în pătrunderea reciprocă a sunetului cu obiectul său; c-un cuvânt limba cedează din ce în ce însemnări {EminescuOpXIV 315} aceleia la care abia ni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
artistul are de-al lăsa să-i pătrunză sunetul rimei, fără însă de-a cădea într-o declamațiune cântătoare. Rienzi (unele locuri) - Viclenie și amor (unele). Misterul acesta se-ntemeiază, ca-n toată arta, pe pătrunderea antitezelor, prin care se depărtează unilaterali[tă]țile și se păstrează ce-i esențial. Prin declamațiune ritmul nu are decât să întindă dinainte-ne puterea sa plastică, și prin alipirea sa la coprinsul vorbirei are să eserciteze acea influință artistică ca, prin recitațiunea versului, să nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de sine că, și în tempo al său, ea trebuie să reproducă repedele și ușorul curs al unei conversațiuni bune, care evitează orce accente tari și grele. În speția aceasta de piese scena nu are deloc permisiunea de-a se depărta de viață. Tragedia, care concentră sufletul nostru mai mult asupra unei singure dispozițiuni psihice și ni-l îngreuează cu ponderozitatea patosului, condiționează așadar un tempo mai mereu decât comedia. Deja pentru că în tragedie părăsim cu totul cercul realității comune și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totuși pătrunde deja elementul dramatic. Așadar: începem cu acele romanțe și balade simple în cari elementul epic al narațiunii e încă subordonat și în care simplitatea simțirei fundamentale cere a fi reprodusă printr-o declamațiune tot așa de ne-mpodobită și depărtată de orce lux retoric, apoi trecem la acele în cari cugetarea fundamentală e cu deosebire de-o natură etică, cugetare care pe de-o parte să pregneze o luptă și o învingere în domeniul spiritului moral, pe de altă să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca absolut între amândoi poeții, pentru că Mireasa din Corint și Zeul și Bajadera ale lui Gothe aparțin fără contestare speției a doua. Declamațiunea va trebui să corespundă și acestei diferințe. Modul de esprimare a sentimentalei romanțe, simplu, mai naiv și depărtat de orce patos retoric, pretinde în reproducerea sa înainte de toate pătrundere[a] acelui element însuflețit care-o caracteriză; romanța va să zică nu pregnează elementul epic prin coloratură de ton; baladele de speția din urmă cer din contra o virtuozitate în declamațiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
altora. Această concepțiune e departe de-a acoperi cumva grozăvia crimei or demonismul cugetărilor, din contra, ea mărește încă grozăvia și ororarea asupra unei perversități atât de radicale a unui spirit dotat în sine cu-atîta bogăție și ea ni va depărta totdeuna de aspectul unui criminal ordinar. O concepțiune ideală chiar în Iago nu va vedea un scelerat ordinar, ci ea puind, parte, greutate pe motivele urei lui, onoarea lui adânc rănită prin deconsiderare și prin prepusul unui adulteriu, parte prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deosebit în reprezentare. În Leonora Sanvitale tonul fundamental, cu toată grația minții ei, va trebui să fie de-un oarecare caracter mai profan, mai lumesc; tonul fundamental al principesei trebuie să ni releveze o direcțiune a sufletului îndreptată înăuntrul ei, depărtată de lume, o direcțiune în care trebuie să simțim o spiritualizare adâncă, deși pătrunsă de durere. Antiteza acestui ton fundamental ar putea să ni-l prezinte Porzia în Neguțitoriul de Veneția. Ș-aicea nu vedem alta decât suflet și inimă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-aceea și scânteie de mult umor. Însă dintr-aceste fulgere a umorului vom trebui să simțim că ele răsar dintr-o natură într-adevăr amabilă și adâncă totodată. Această împregiurare tonul fundamental are s-o sensibilize. El trebuie să fie depărtat atâta de tonul superficial și ușor, care trădează frivolitatea cugetului și a inimei, trebuie să fie însă tot așa de departe de la acea spiritualizare a tonului rănit prin soarte și lume. Tonul fundamental în Goneril și Regan trebuie să ni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]