1,919 matches
-
și disperarea din care provine. Absurditatea "lumii-lume" expusă de autorul Scrisorii pierdute este, în schimb, una lipsită de angoasă. "Grija" și "trăirea autentică" sunt incompatibile cu această umanitate care se pierde în stereotipii de conduită și de limbaj, în preocupări derizorii și în verbiaj. Un caz singular și derutant este cel al personajului Anghelache. Dacă resimțirea stării de angoasă ar fi un criteriu de recunoaștere a eroului absurd, enigmaticul casier ar avea statut de precursor al acestuia. El nu s-a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sustrage frământărilor metafizice. Lucid și extrem de abil în manevrele ironice de adaptare la absurdul terorii prin sluj verbal și plecăciune sfidătoare, eroul sfârșește prin a întrevedea mai-răul dintr-un univers fără speranță, în care omul este condamnat la un statut derizoriu: "Sandwich, ăsta sunt eu! Sandwich! Rană pe sare și sare pe rană. Stau cu capul sub streașina morții"92. Este imaginea care face tranziția spre viziunile revelatoare ale condiției umane din trilogia Setea muntelui de sare. Deja estompate în Există
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
moarte, se redă neantului, crezând că "drumul spre lumină" i-l asigură sinuciderea și nu acceptarea vieții ca sisifică luptă de spintecare de noi orizonturi care mărginesc la nesfârșit condiția umană. Însă nu se poate ignora sugestia deșertăciunii și a derizoriului speranței, prezentă în text în mod repetat, sugestie care ar transfera și acest gest final nu într-unul salvator, ci într-un nou eșec. În plus, deși vede în sinucidere dezlegarea, Iona întruchipează chiar eroul absurd camusian prin meditația asupra
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
date problematicii legate de absurdul metafizic, încă actuală în dramaturgia din deceniul al șaptelea al veacului trecut. Prezența unui personaj arhetipal pus într-o situație cu valoare simbolică, abstractă, de mare generalitate, conflictul redus la așteptarea inutilă sau la efortul derizoriu de evadare din viața văzută ca anticameră a morții, deriziunea provenită din scindarea eului care își autopersiflează condiția tragică, sunt elemente ale morfologiei dramatice specifice teatrului absurdului, regăsibile în Iona și în cea de-a doua piesă a trilogiei soresciene
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cer edificiul pustiu al Domnului, Paracliserul își dedică viața transformării noii catedrale într-un veritabil lăcaș al credinței, prin patina dată de fumul lumânărilor sale, care suplinesc prezența rugăciunilor dintr-o biserică obișnuită. Absurdul se întrevede în autoasumarea unei sarcini derizorii, simbolică, totuși, pentru destinul fiecăruia dintre noi, și în metamorfozarea inexplicabilă a Paracliserului, pe măsură ce se înalță spre cupola catedralei, dintr-un credincios umil, dispus la sacrificiu, într-un titan blasfemiator: (Pe un ton de rugăciune): Ce trebuie să facem noi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ventilator de stat", într-un mod care amintește de absurdul situației lui Mitică, promovat să dea "muștele afară din Cișmigiu". Din această poziție, care i-a facilitat întâlnirea crucială cu Ismail, Turnavitu ajunge asistentul personal al binefăcătorului său, îndeplinind sarcini derizorii precum aservirea cultului personal al superiorului, prin ritualul care consta în măgulirea zilnică "pe rochie cu un pămătuf muiat în ulei de rapiță, urându-i prosperitate și fericire"63 sau îndeplinirea unor funcții echivalabile cu cele de ambasador sau de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
indirect, de inițiere gnoseologică și de îndreptare morală. Reperând și definind original meteahna noastră națională, moftul, nenea Iancu a intuit eficiența homeopatică a vindecării prin doze ale aceleiași bacterii. Ca urmare, parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le144. Și la Urmuz efectul corector este unul secundar, însă derivă dintr-o acută intuiție a absurdului. Literatura, știința, cultura, civilizația umană, limbajul, "autocosmosul", devin obiecte ale parodierii sale pentru că sunt mai mult decât "mofturi", sunt chiar percepute drept "inutile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
faptul că pictura de șevalet și-a pierdut "incidența" asupra vieții contemporane (afară de cazul în care devine imagine cu difuziune largă, prin alte canale: filme, spectacole, televiziune, cărți poștale, ziare), formulând chiar o sentință drastică: marea artă a devenit "imagine derizorie". Le véritable domaine de la bande dessinée, p. 56. 555 Ibid., p. 125, nota 35. 556 Dez Skinn, op. cit., pp. 238-240. Ca o curiozitate, la vârsta morții sale (97 de ani), Lichtenstein era unul dintre cei mai populari artiști ai lumii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
manșeta de la mâna-i osoasă, unde cu siguranță se afla o sumă de treizeci de ori mai mare. Bărbatul În vârstă de la care cumpăra nu era decis dacă să accepte sau nu ceea ce mai mult ca sigur era o ofertă derizorie, și arătă cu o mână tremurândă spre brățara care zăcea pe bucata de țesătură În care o Înfășurase. — Dar priviți aici, zise bătrânul, aveți În vitrină una exact ca asta a mea, la un preț de trei ori mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de limpede e lecția pe care o oferă acum aceste piramide din mijlocul junglei! Palenque nu face decât să simplifice lucrurile pentru cei grăbiți. Lumea e plină de urmele celor care au crezut în ceva. Nicăieri nu există cea mai derizorie mărturie lăsată de cei care n-au făcut decât să spună "nu". Statuile sunt dintr-o piatră moale, cretoasă, care se găsește și azi din abundență în această regiune. Piatră ușor de lucrat, amănunt important pentru niște sculptori ce foloseau
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
precise macerate În plasma câtorva generații. (Aristocrația culturii are sens Înțeleasă mai ales ca o conservare a corpului.) (vineri) Orice maculare mă poate distruge; trebuie să nu mă cobor, să mă păstrez pur, să nu mă Împrăștii În carnal și derizoriu, să rămân de gheață, un bol de cristal rostogolit În țărână de copiii jucăuși. Ca să nu decad, va trebui să mă prefac. Ca să mă salvez, va trebui să-mi umilesc trupul. (marți) Călinescu spune undeva că muzica trezește gândurile grave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fetele de vârsta mea. Totdeauna ele sunt mai Îndrăznețe, au o perioadă când se maturizează mai rapid, devenind femei la 13 ani; te privesc cu deșănțată dorință, te posedă prin priviri, te epuizează, te transformă Într-o materie flască, moale, derizorie... De obicei, rezistam destul, câteva minute lungi cât Întregi secole; trebuie să-ți menții ochii ficși, larg deschiși, să nu clipești o singură dată, altfel ești Învins. În acea Încleștare liminară a privirilor se petrec arderi planetare, au loc războaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
explică situația contului de la bancă. Inițial m-a aruncat într-o stare de panică, dar odată ce mă obișnuisem cu ideea că economiile noastre dispăruseră, mi se părea o chestie aproape eliberatoare. O viață nouă trebuie fundamentată pe bani noi - suma derizorie rămasă în contul cel vechi este o parte a vechii mele vieți și n-am să mai iau din ea. Fusese surprinzător de ușor să iau bani cu împrumut: date fiind referințele mele personale și profesionale aparent impecabile, noua bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sarcini de coordonare de îndeplinit, trebuia să-și ia în serios conducerea Holding-ului, că doar nu-l plătea ca să umble creanga. Dar tocmai în aceste sectoare de muncă Hackler nu era dispus să lase din mână nici cea mai derizorie sarcină, se simțea asaltat de orice propunere, de orice impuls către ceva nou. Tata privea și asta drept un dat care nu putea fi schimbat, se fixase în ceea ce corespundea firii lui, „să-i facă pe plac“ lui Hackler, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
metaforă - În stradă. Licitația organizată În justiție abia de-a ajuns pentru plata datoriilor. Nu vă contrazic că situația lui Requena este de invidiat și că oratoriul Hamburghez și perechea de tapiri pe care am cumpărat-o la un preț derizoriu cu ocazia acelor enchères mi-au adus profituri serioase. Nici Prințesa nu se poate plânge: a cumpărat de la flenderii de peste mări un șarpe din lut ars, o fouille din Peru, pe care domnul Commendatore o tezauriza pe vremuri Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un impromptu care ni-l revelează de sus până jos, Paladión a ales, după câte se pare, traducerea lui Scio de San Miguel (n.a.). În spaniola argentiniană, oriental are și sensul de „uruguayan“, ceea ce adaugă frazei pretențioase conotația ironică a derizoriului. Două din lecturile favorite ale lui J.L.Borges. Creionul cu două capete, unul albastru și altul roșu, apare și pe coperta ediției J.L. Borges. Opere În colaborare, vol. I., Cu Adolfo Bioy Casares, apărut la Editura Emecé. * Nimeni nu ignoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
salvarea ursulețului koala. Căci să dublezi fals pînă-n suflet de femeie kilometri de bandă de-o falsitate situată dincolo de orizontul cunoașterii, iată steaua strălucitoare a psihiatriei pentru mase. Singurul lucru rămas neîmpins pînă la refuz, spre deosebire de toate celelalte pedale ale derizoriului absolut, este titlul: Cafea cu parfum de femeie, ceva mai mult ca perfect, din cauza delirantei trimiteri la o ceașcă cu cafea, În care tocmai a picat ceva intim, un tampax, de femeie. Sau o muscă, Musca fiind numele unui film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dac-a fost dumnezeiască sau medicală sau și una și alta, izbucnește focul, aprins din Întîmplare. Cum nu mai contează nici dacă un miracol se răscumpără sau nu prin suferință și moarte pe lîngă care miracolul În cauză poate părea derizoriu , ori dacă o minune se rușinează de propria-i insignifianță și se pierde singură printr-un accident. În final, mai importantă chiar decît religia pare Încrederea (pe care Elmer o insuflă celor din jur cu toată puterea necredinței), credința În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
are de toate, iar maică-sa o Înnebunește. Așa că amîndouă se-ndrăgostesc de Johnny și Johnny se-ndrăgostește de amîndouă pe rînd, În ordinea inversă a vîrstei. Tema, prăfuită de două mii de ani, e abordată cu un cadențat simț al derizoriului, mixat cu sunete de flaut și gingășie de imigrant, rezultatul fiind acela că privitorul nu adoarme. Ba, dimpotrivă, aproape că participă, mai ales la scena antologică de la masă. Cei patru stau la masă, Încearcă să mănînce, broscuțele țestoase ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
imaginat, este aici atît de verosimilă prin harul regizorului, Încît se transformă În speranța de care-am amintit, temperată, e drept, dar nu mai contează, miracolul s-a produs, de finalul filmului, care readuce lucrurile la locul lor, În brațele derizoriului, cu litere albe pe fond negru: după două discuri scoase În America, Sașa e internat Într-un ospiciu, iar taximetristul Își cumpără o mașină nouă. Cum s-a văzut, nimic asemănător la Eastwood sau Stone, mai bine rămîneau la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
copiilor lipiți de televizoare, este asasinul internațional care luptă pentru dreptate pînă la ultima suflare de pe glob. Poate c-ar trebui să fie Îngrijorător dar nu e, judecînd după aceste ultime luni cînd a devenit limpede că personajul din ficțiuni derizorii a căpătat viață, și Încă una de elită, aeriană, top gun, astfel Încît filmele după care se vor da În vînt În curînd amatorii de acțiune vor fi, cum am scris și la Începutul acestui text, cele făcute din cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de amănunte dintre cele mai Înfiorător banale, din ele nu se ridică nimic, deoarece extrasele din realitate nu sînt emblematice, nu există o alternare a mareei de detalii realiste cu nici măcar o singură proiecție În imaginar, și, În sfîrșit, amănuntul derizoriu apare cu atîta insistență, Încît se substituie ansamblului fără Însă să se Încarce de semnificații. Un film În care mi-a plăcut Mihăiță clarinetistul. E fals În chip cu totul natural. În ajunul morții sale, Socrate, aflat În Închisoare, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gloria este insuportabilă. Sau deziluzionantă. Poate că după ce ai scris o carte mare te iluminează gîndul Întunecat că nu vei mai scrie alta la fel. Și umbra acelei cărți te va preceda. Poate că, Încă o dată, vezi că totul este derizoriu, chiar și o carte excepțională. Originea conflictului interior al scriitorului modern e atitudinea morală În fața cunoașterii, iar soluția menită a Înveli estetic acest conflict este strălucirea. Însă, pentru a străluci, trebuie să fii galben. Un galben de cadavru. Ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Mundy rigid. Ziua mea nu e ca a voastră, care se termină la cinci. — O, dar dați-ne ceva ca lumea de făcut, Îi zise Fraser pe un ton exagerat. Învățați-ne diverse meserii. Plătiți-ne salarii omenești În loc de sumele derizorii pe care le primim acum. SÎnt sigur c-am munci cu mult avînt atunci! Sfinte Dumnezeule, poate o să vă dați seama că ne-ați transformat În oameni decenți. Imaginați-vă o Închisoare care să facă așa ceva! Domnul Mundy dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ceva nespus de moale se rupea În timp ce roata se Învârtea. Familia Jones locuia la două uși mai jos de noi. Carol Jones era singura mamă cu serviciu pe care o știam. A Început lucrând la un bar pentru o sumă derizorie și curând după aceea s-a angajat cu normă Întreagă la departamentul contabilitate al unei fabrici de metale. Analizându-și vecinii În timpul pauzei de cafea, mama și doamna Frieda Davies au hotărât că Carol Își cheltuia banii ducându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]