5,982 matches
-
deoarece majoritatea consiliilor regionale au fost într-adevăr câștigate de partidele de dreapta care, în continuare, s-au folosit de această bază de putere. În același timp, intrarea în funcțiune a noilor consilii regionale a reușit să consolideze reformele de descentralizare atâta timp cât, până la această etapă, cei de dreapta au fost blocați în noul sistem descoperindu-i astfel avantajele.9 Principiile fundamentale ale reformelor din 1982-1986 Oare de ce au lansat socialiștii în primul rând reformele de descentralizare? Care era analiza lor rațională
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
reușit să consolideze reformele de descentralizare atâta timp cât, până la această etapă, cei de dreapta au fost blocați în noul sistem descoperindu-i astfel avantajele.9 Principiile fundamentale ale reformelor din 1982-1986 Oare de ce au lansat socialiștii în primul rând reformele de descentralizare? Care era analiza lor rațională fundamentală? Pare a fi o abordare surprinzătoare având în vedere iacobinismul feroce care caracterizase majoritatea aripii stângi franceze încă de la Revoluția Franceză. Pentru a răspunde la această întrebare, ar putea fi înaintate câteva motive. În
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a Cincea Republici, devenise tot mai autocratică având în vedere poziția importantă a președintelui în cadrul acestui sistem.10 Mai ales, Valéry Giscard d'Estaing fusese satirizat fără milă de către reviste satirice precum Le Canard Enchainé pentru presupusele lui revendicări monarhiste. Descentralizarea și regionalismul, așadar, au fost două teme destul de potrivite pentru distincția dintre opoziția de stânga și guvernul de dreapta. Un al treilea factor a fost că, spre sfârșitul anilor 1970, a existat o tendință generală în Europa în favoarea descentralizării 11
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
monarhiste. Descentralizarea și regionalismul, așadar, au fost două teme destul de potrivite pentru distincția dintre opoziția de stânga și guvernul de dreapta. Un al treilea factor a fost că, spre sfârșitul anilor 1970, a existat o tendință generală în Europa în favoarea descentralizării 11 care a fost negreșit preluată de inovatori precum Michel Rocard din Partidul Socialist. Au fost, de asemenea, schimbările petrecute în afara aripii stângi tradiționale pe care deja le-am menționat și, în particular, migrația spre stânga a unei noi generații
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
detașării acestuia față de cetățeni. Răbufnirea din mai '68 a fost un indiciu în acest sens. Socialiștii au interpretat problema ca pe o criză a democrației, pe care au interpretat-o la rândul ei ca fiind participativă și reprezentativă. Reformele de descentralizare au fost, prin urmare, un mijloc de a aduce guvernul mai aproape de cetățeni și de a permite individului să se implice mai mult în deciziile care îi afectau viața. Acest lucru a atras după sine reconsiderarea caracterului noțiunii de cetățenie
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de cetățenie prin care cetățeanul nu deținea niciun fel de caracteristică de tipul gen, culoare sau religie, ci era pur și simplu un individ care își alegea reprezentantul pe care îl trimitea la Paris.12 Printre cei care au promovat descentralizarea au existat câțiva care au argumentat că aceasta nu va discredita percepția iacobină a ideii de cetățenie și nici legătura dintre cetățean și stat. Însuși Mitterrand a comentat că, din contră, reformele au amplificat și au dezvoltat iacobinismul. În loc să se
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de cetățenie și nici legătura dintre cetățean și stat. Însuși Mitterrand a comentat că, din contră, reformele au amplificat și au dezvoltat iacobinismul. În loc să se bazeze pe centralizare, standardizare și uniformizare, "noul" iacobinism va fi de aici înainte caracterizat de descentralizare și pluralism. Al patrulea motiv principal în favoarea reformelor este legat de cel precedent și are în vedere sistemul administrativ francez. S-a argumentat că deciziile luate în cadrul ministerelor centrale din Paris au fost impuse și restului țării fără a se
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
stereotipă. Totuși, chiar și cea mai sofisticată analiză a unui sistem de complicitate, înaintată de autori ca Michel Crozier, în lucrări precum Le Phénomène Bureaucratique și La Société Bloquée accentuaseră faptul că sistemul administrativ și politic era "blocat".13 Apoi, descentralizarea urma să fie un mijloc de "deblocare" a sistemului prin nivelurile îmbunătățite de participare cetățenească dar și prin provocarea modernizării și dezvoltării acestuia. Dar în ce măsură aceste reforme și-au atins scopurile? Se poate argumenta că niciunul dintre aceste scopuri nu
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Sacre des Notables. În urma reformelor, cetățeanul obișnuit nu a simțit o mai mare apropiere de, sau implicare în, guvern și politică. În ceea ce privește scopul de a moderniza și dezvolta sistemul, s-a pus indubitabil problema că, departe de a fi așa, descentralizarea a reușit să devină mai complexă și, prin urmare, mai obscură pentru cetățeanul de rând. Pentru francezi a fost mai ușor să schimbe un regim de exemplu dintr-o monarhie sau imperiu într-o republică decât să abolească un nivel
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
paradigmatică a socialiștilor în momentul în care aceștia au abandonat câteva elemente care aparțineau socialismului lor democratic de "noua-stângă" și au început să adopte abordări mai neoliberale cu privire la politică și la linia politică. De fapt, acest lucru a schimbat sensul descentralizării în sine, care a devenit din ce în ce mai puțin axat pe democrația politică și pe modernizarea administrativă și mai mult pe trecerea câtorva dintre funcțiile central-guvernamentale și a responsabilităților către nivelurile mai joase de guvernare. Cu alte cuvinte, acum se aseamăna cu
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
aseamăna cu sistemul anglo-saxon care se preocupa "mai puțin de stat" măcar la nivel național. Acest lucru a reflectat criza statului bunăstării sociale care s-a resimțit, în acest timp, mai mult în statele vestice, iar, în cazul statului francez, descentralizarea a fost botezată drept "la décentralisation de la pénurié" ("descentralizarea penuriei). În timp ce aceste critici sunt pe deplin justificate, totuși ele nu relatează întreaga poveste și chiar subestimează contribuția reală a reformelor de descentralizare. Ceea ce vom argumenta aici în mod contrar, este
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de stat" măcar la nivel național. Acest lucru a reflectat criza statului bunăstării sociale care s-a resimțit, în acest timp, mai mult în statele vestice, iar, în cazul statului francez, descentralizarea a fost botezată drept "la décentralisation de la pénurié" ("descentralizarea penuriei). În timp ce aceste critici sunt pe deplin justificate, totuși ele nu relatează întreaga poveste și chiar subestimează contribuția reală a reformelor de descentralizare. Ceea ce vom argumenta aici în mod contrar, este că reformele chiar au generat schimbări radicale în sistemul
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în statele vestice, iar, în cazul statului francez, descentralizarea a fost botezată drept "la décentralisation de la pénurié" ("descentralizarea penuriei). În timp ce aceste critici sunt pe deplin justificate, totuși ele nu relatează întreaga poveste și chiar subestimează contribuția reală a reformelor de descentralizare. Ceea ce vom argumenta aici în mod contrar, este că reformele chiar au generat schimbări radicale în sistemul politico-administrativ francez dar că acele schimbări nu au corespuns întotdeauna intențiilor reformatorilor originali și cu siguranță nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dispoziția prin care consiliul regional va fi ales prin sufragiu universal (chiar dacă, practic, efectul acestei dispoziții a fost redus în mod serios de către sistemul electoral adoptat, după cum vom vedea mai departe în această carte în capitolul despre aspectele politice ale descentralizării). Îmbunătățirea și recunoașterea regiunilor ca autorități locale au fost simbolizate în titlul legii prin gruparea celor trei autorități locale într-o singură categorie "communes... départements... régions". De asemenea, regiunea a obținut un nou corp consultativ, Comité (mai târziu redenumit Conseil
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
există îndoieli că aceste măsuri au avut un impact radical asupra felului în care guvernul local și regional a funcționat în Franța și asupra configurației relațiilor dintre stat și autoritățile locale. Totuși, din punctul de vedere al apărătorilor înfocați ai descentralizării și, mai ales, ai unui regionalism mai pronunțat, reformele nu au ajuns destul de departe, ele fiind de fapt numai un pas important în direcția satisfacerii cererilor lor. Legea din 1982 a fost urmată de o serie de schimbări legislative care
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
seviciul de urbanism, bibliotecile și muzeele. Această structură și împărțire a puterilor s-a dovedit a fi în cele din urmă greu de implementat în practică, deoarece multe dintre puteri și funcții se suprapuneau. În plus, criticii acuzau guvernul de descentralizarea responsabilităților grele și costisitoare către autoritățile locale, fără a asigura întotdeauna resursele administrative și financiare necesare care să le permită acestora să-și exercite noile responsabilități în mod efectiv. Aceste transferuri au avut loc de-a lungul unei perioade de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
scaunul de primar "cald" în timp ce el se ocupa de îndeplinirea altor funcții. În realitate, fostul primar încă se ocupa de controlul municipalității. Vom examina această problemă într-un capitol ulterior dedicat dimensiunii politice a guvernării subnaționale. A doua etapă a descentralizării: La décentralisation rénovée (Descentralizarea renovată) Până la sfârșitul anilor 1980 două lucruri erau clare. Primul, descentralizarea în Franța a fost ireversibilă și produsese schimbări importante în sistemul politico-administrativ francez. În plus, chiar dacă aproape orice partid politic francez a fost împărțit între
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în timp ce el se ocupa de îndeplinirea altor funcții. În realitate, fostul primar încă se ocupa de controlul municipalității. Vom examina această problemă într-un capitol ulterior dedicat dimensiunii politice a guvernării subnaționale. A doua etapă a descentralizării: La décentralisation rénovée (Descentralizarea renovată) Până la sfârșitul anilor 1980 două lucruri erau clare. Primul, descentralizarea în Franța a fost ireversibilă și produsese schimbări importante în sistemul politico-administrativ francez. În plus, chiar dacă aproape orice partid politic francez a fost împărțit între cei care erau mai
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
primar încă se ocupa de controlul municipalității. Vom examina această problemă într-un capitol ulterior dedicat dimensiunii politice a guvernării subnaționale. A doua etapă a descentralizării: La décentralisation rénovée (Descentralizarea renovată) Până la sfârșitul anilor 1980 două lucruri erau clare. Primul, descentralizarea în Franța a fost ireversibilă și produsese schimbări importante în sistemul politico-administrativ francez. În plus, chiar dacă aproape orice partid politic francez a fost împărțit între cei care erau mai mult în favoarea descentralizării (pe care ne propunem să-i numim neo-girondini
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sfârșitul anilor 1980 două lucruri erau clare. Primul, descentralizarea în Franța a fost ireversibilă și produsese schimbări importante în sistemul politico-administrativ francez. În plus, chiar dacă aproape orice partid politic francez a fost împărțit între cei care erau mai mult în favoarea descentralizării (pe care ne propunem să-i numim neo-girondini) și cei care erau mai mult în favoarea implicării statului (iacobinii tradiționaliști), niciuna din părți nu a luat în calcul o întoarcere la vechiul sistem uniform și extrem de centralizat. Al doilea, era clar
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fapt a generat redundanță, pierderi și lipsă de transparență. În loc să-i aducă pe cetățeni mai aproape de sistemul de administrație, mai mult i-a înstrăinat. De fapt, uneori se discuta că, de fapt, cetățenii erau cei care lipseau din reformele de descentralizare, reforme care aduseseră beneficii mai mult politicienilor locali precum notables și administratorii locali. Când Jacques Chirac a devenit prim-ministru în 1986, a anunțat că procesul descentralizării ar trebui să încetinească și acest lucru a avut în mod cert un
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
se discuta că, de fapt, cetățenii erau cei care lipseau din reformele de descentralizare, reforme care aduseseră beneficii mai mult politicienilor locali precum notables și administratorii locali. Când Jacques Chirac a devenit prim-ministru în 1986, a anunțat că procesul descentralizării ar trebui să încetinească și acest lucru a avut în mod cert un efect de calmare asupra politicienilor. Chiar înainte de a fi facută această afirmație, le pierise deja entuziasmul. S-a impus o interpretare greșită conform căreia elementele esențiale ale
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
le pierise deja entuziasmul. S-a impus o interpretare greșită conform căreia elementele esențiale ale reformelor erau acum la locul lor și că ar trebui să se pună capăt procesului de reforme. Pe de altă parte, cei care erau pentru descentralizare susțineau că procesul reformei ar trebui mai degrabă să continue decât să fie frânat, pentru că încă era incomplet. Dar, în ciuda dorinței lui Chirac de a încetini pasul reformei, câteva legi mai importante au fost promulgate în anii 1990 sub guvernele
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
locale și să permită consultații locale cu privire la un anumit număr de probleme.27 Această lege a conferit, de asemenea, drepturi și recunoaștere oficială poziției minorităților în cadrul consiliilor locale, și un număr de alte reforme care indică faptul că procesul de descentralizare, deși oprit, nu a regresat totuși. Legea Pasqua din 1995 Chirac a fost ales președinte în 1995 și l-a numit prim-ministru pe Alain Juppé28. În timpul madatului lui Juppé s-a promulgat o lege care chiar dacă nu a constituit
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Chirac a fost ales președinte în 1995 și l-a numit prim-ministru pe Alain Juppé28. În timpul madatului lui Juppé s-a promulgat o lege care chiar dacă nu a constituit un avantaj, cel puțin a menținut în viață procesul de descentralizare. Este vorba de legea din 199529 cu referire la dezvoltarea și planificarea teritorială, elaborată de un ministru de dreapta al afacerilor interne, Charles Pasqua, fiind cunoscută, din acest motiv, sub numele de legea Pasqua. Pasqua era politician de dreapta și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]