1,412 matches
-
a învăluit, e chiar atît de normal să discutăm despre... literatură, despre coordonatele existenței umane... într-un birou ca acesta, înțesat pînă la refuz cu cifre de plan? În birou la mine, doamnă, îi spun surîzînd, dîndu-mi seama cum mă destind, e prea frig. Găsești că aici e prea cald? Nu, dar măcar sîntem sub lumina caldă a florilor de magnolie din tabloul de pe perete, arăt eu cu privirea. Un astfel de tablou, îmi spune doamna Teona fără să mă slăbească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
inspectoratul [din] Str. Romei, apoi cu ea și pentru ea la Minister. Mici neajunsuri gospodărești cu proviziile C[urti], apoi la același film colorat „Henri V“, care rulează aici la Luxor și Trianon, cu Chirana, apoi acasă, în casa încălzită, destinsă de închircirea frigului crâncen de azi. Noroc că ziarele ne asigură că iarna nu va fi grea, dar frig ca azi nu am văzut de mult. Am pierdut obiceiul să vorbesc deschis de ceea ce e preocuparea obsedantă acum: situația de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
marți Când m’am întors de la școală, am găsit casa încălzită; mi-a venit să țip de bucurie; zilele acestea din urmă am suferit cumplit de frig: seara, când mă culcam și puneam alături de mine bouillota, simțeam că mușchii se destindeau și pârâiau ca apa care se desgheață. Parcă tot spectrul mizeriei și al iernii cumplite s’a îndepărtat azi. Mă simt mai optimistă, deși nu sunt cu nimic mai îndreptățită să o fiu. [...] Ca să parez oarecum un eventual îngheț, vreau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din când în când: nivea nu știu cum, cactus grassulus. Era atât de plăcut, era cu totul altceva; și apoi, el desprindea rădăcinile cu atâta delicatețe, cu grijă și cu dragoste, le curăța și le replanta, încât aproape că am văzut florile destinzându-se, respirând, trăind sub ochii mei. [...] Spune-i lui Georges că mai trăiește cactusul lui, că l-am transplantat azi într-un vas mare, suficient de larg. Nu mai știu nimic de Rodica de aproape două luni și scriu la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cum îl aruncă iar, îl răsucește în aer și îl plimbă de-a lungul brațului. Nu-mi vine să cred. Stau în aceeași casă cu Tom Cruise. Am lucrat într-o vară ca barman, zice Luke, și chipul i se destinde într-un surâs larg. — Învață-mă și pe mine să fac asta! țip surescitată. Vreau să fac și eu asta! — Și eu! zice Danny. Ridică celălalt shaker, îl răsucește stângaci, apoi îl aruncă spre mine. Eu încerc să-l prind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
apropie de mine, cu o expresie extrem de hotărâtă. În timp ce mă sărută, picăturile de apă cad pe pe părul lui pe buzele mele și se amestecă cu gustul sărat și cu căldura lui. Închid ochii și îmi las corpul să se destindă încet, și las plăcerea să crească. Îl simt din ce în ce mai tare și mai hotărât, simt cum îmi pune mâna pe șolduri, cum mă dorește chiar acum, chiar în clipa asta, pentru a-mi spune că îi pare rău, că mă iubește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
el. Arăți foarte bine. Ce bine, arată supersenzațional! În smochingul imaculat și cămașa albă elegantă, arată de vis. Părul negru îi strălucește în lumină și îi simt mirosul familiar al aftershave-ului. În clipa în care îmi întâlnește privirea, ceva se destinde brusc în sufletul meu - ca atunci când un covor se rostogolește în fața ta, invitându-te să pășești. Indiferent de ce se întâmplă astăzi - indiferent dacă planul îmi reușește sau nu - suntem împreună. Și o să rămânem împreună. Nu e bine să vorbim, știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să fumeze și Eric ne oferă câte un mapacho mie și lui Udita. Acceptăm și rămânem câteva minute fumând în liniște, ascultând freamătul pădurii și cântecul greierilor. Simt cum Udita a intrat deja în stare de meditație iar ceilalți se destind progresiv. Eric ne cheamă lângă el pe rând. Merg, spune ceva pe o limbă necunoscută (Quechua, bănuiesc), îmi pune niște Agua florida pe cap apoi ia sticla cu ayahuasca și toarnă cu grijă câteva degete într-un pahar de sticlă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
se urca din nou în mașină și de a sări cu ea într-o prăpastie, nimerind într-un copac care crescuse din peretele de stîncă și care acum se apleacă grațios, depunînd mașina în rîul de pe fundul prăpastiei, pentru ca apoi, destinzîndu se, să-i lovească pe sovieticii care coborau pe frînghii ? Criticii au dreptate să deplîngă regresul cinematografului american (cel puțin pe perioada verii) la funcția sa primitivă de spectacol de bîlci, fără mare însemnătate, și nu sînt complet nedrepți nici
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
coborâm străbătând aproape 20 de tuneluri, cu aceleași livezi de măslini ori struguri din soiuri excelente și oprim la un popas pentru masa de prânz și eventuală odihnă - după caz. Aceleași aspecte de bun simț și de civilizație reală ne destind, ne odihnesc. Mi-a fost rușine să notez, dar am păstrat destul în memoria mea afectivă și caut să mă folosesc acum la o scară oarecum redusă de cele văzute. Atunci nu mă gândeam că voi spune și altora despre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dar și Naționalul. Am cerut să fie organizat un concurs pentru douăzeci de posturi și am aflat că mulți actori tineri din toată țara s-au Înscris cu entuziasm. Am ales Sala Atelier, mai intimă, astfel ca atmosfera să fie destinsă și firească. Îmi făcea plăcere să-l salut pe fiecare actor În parte, știind că mulți călătoriseră toată noaptea cu trenul, făcând sacrificii pentru a putea fi aici. Era esențial să avem o comunicare directă, fără microfon, fără intenții dominatoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
multe ocazii să-i apreciez diplomația și calmul cu care a știut să aplaneze tensiunile inerente din colectiv și să mențină teatrul În activitate În condiții destul de grele, atunci când nu eram În țară. După intensitatea trilogiei, aveam nevoie să ne destindem și noi, și publicul. Spectacolul Audiția, un colaj improvizat din diversele monologuri, cântece și scheciuri care fuseseră prezentate de tinerii actori la concursul de intrare În Teatrul Național, a fost una dintre cele mai spontane Încercări de a sparge formalitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
doarme buștean pe canapea? Nu, cred că el Încă Îmi aparține. Botul lui sur, cu un neg În colțul Încrețit al gurii, stă cuibărit În curbura alcătuită de picioarele din spate și din când În când un oftat adânc Îi destinde coastele. Este atât de bătrân și somnul lui este atât de bine capitonat cu vise (visează niște papuci buni de ronțăit și ultimele mirosuri adulmecate), Încât nici nu tresare când de afară se aud vag zurgălăii. Apoi o ușă pneumatică
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
birou spațios și elegant, cu fotolii îmbrăcate în pluș roșu, de un bărbat tânăr, înalt, corpolent, cu fața luminoasă, neînchipuit de prietenos. Era Tiberiu Utan. M-a invitat să iau loc lângă el pe o canapea și a stat afabil, destins câteva minute de vorbă cu mine. Orice umbră de teamă mi s-a risipit. Spațiul primei mele întâlniri cu Tiberiu Utan mi-a rămas în amintire inundat de lumina zâmbetului său. Așa a înțeles el să întâmpine un debutant. Fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de gunoi nu subminează acele urme și nici timpul, căci nu sunt biodegradabile. În rest, Sinaia geme de demonstrații de prosperitate privată. Brașovul e burg. Sau măcar amintirea unuia. Te tolănești într-un scaun pe o terasă așteptând comanda. Te destinzi. Piața se umple de porumbei. O imagine fugară de Piață San-Marco. Zâmbești oaspeților a egalitate civilizatorie. Două-trei minute. Apoi nici o conversație nu mai e coerentă. Interlocutorii tăi devin alți 10-11 oameni care îți cer ceva. Sunt intenționat în zdrențe. Te
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Zburătorul lui Eliade: Sătulă e cireada toată. A-ngenuncheat lângă fântână, Boi mari, în freamătul de iarbă, clipesc din ochii fumurii, Izbind cu cozile în muște. Tălăncile domol se-ngînă, Cât graurii, scântei de soare, s-au fugărit pe bălării. Fântâna cumpăna destinde ca o lăcustă. Ziua moare... Un taur se ridică negru, în seara galbenă mugind, Și-și roade coarnele de crucea ce tremură scârțâitoare, Cu un Hristos, ce-n zugrăveală stă slab, uscat și suferind. G. TOPÎRCEANU Autor de "parodii originale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Călătorește în trecut doar atât timp cât simți că îți aduce plăcere și relaxare. Repetă exercițiul în fiecare zi sau cât poți de des. Durata lui poate fi de la trei la treizeci minute. Sindromul jeleului Tehnica „Sindromul jeleului” te ajută să-ți destinzi corpul relaxând fiecare mușchi, pe rând, începând de la degetele picioarelor până în creștetul capului. Așează-te în poziție culcată. Alungă toate gândurile negative, chiar dacă în acea zi ai acumulat destule neplăceri. Închide ochii, respiră adânc și încearcă să fii relaxat. Închipuiește-ți
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
pajiști bogate. Gândește-te că poți să pui toate grijile în coșul balonului. Când acesta este plin, imaginează-ți cum balonul cu aer cald este eliberat și se depărtează până dispare complet. După ce ai scăpat de griji, încearcă să îți destinzi fiecare mușchi, pe rând, fără a depune prea mult efort conștient. Destinde-te puțin câte puțin, relaxând rând pe rând: mușchii picioarelor, brațele, mușchii abdomenului, mușchii spatelui și ai pieptului, mușchii gâtului, ai feței, etc. Dacă ai dificultăți să relaxezi
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
balonului. Când acesta este plin, imaginează-ți cum balonul cu aer cald este eliberat și se depărtează până dispare complet. După ce ai scăpat de griji, încearcă să îți destinzi fiecare mușchi, pe rând, fără a depune prea mult efort conștient. Destinde-te puțin câte puțin, relaxând rând pe rând: mușchii picioarelor, brațele, mușchii abdomenului, mușchii spatelui și ai pieptului, mușchii gâtului, ai feței, etc. Dacă ai dificultăți să relaxezi mușchii în etape, imaginează-ți că trupul tău este asemeni unor baloane
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
dreptaci mâna stângă (sediul unei chakre de recepție energetică) va fi orientată cu palma în sus, iar mâna dreaptă (sediul unei chakre de emisie energetică) va fi lipită de corp. Pentru stângaci situația se inversează. Individul închide ochii și își destinde toate grupele musculare ale corpului pornind de la cap până la picioare, prin contractări și decontractări succesive. Își imaginează o scenă agreabilă, liniștită, pentru introducerea unei relaxări profunde. Cu pleoapele închise își poziționează ochii deasupra, la un unghi de 20o, în porțiunea
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
la grupul din care faci parte. 39. În general, îmi apăr cu înverșunare opinia personală. 40. Lucrurile simple mă plictisesc; prefer lucrurile și persoanele care dau posibilitatea manifestării inteligenței și le exersez (frecventez) cu intensitate. 41. Îmi place să mă destind cu o mare varietate de jocuri și activități. 42. Nu las o problemă din mână până nu o rezolv. 43. În general, mă aștept să reușesc la ceea ce întreprind. 44. Mă angajez singur în acțiuni a căror reușită nu este
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
acestei prețioase relicve. Esplanada pre care s-ar înălța monumentul lui Mihai Viteazul ar fi, totodată, și o mică piață de arme situată la intrarea cartierului militar al Capitalei; ea ar fi ca Propyleele acelui șir de cazarme ce se destind pre Dealul Spirei, și ostașii români, intrând și ieșind din acel cartier, ar avea pururea dinaintea lor monumentul care le-ar aminti despre gloriile militare ale patriei. Nici un loc, credem, n-ar fi mai nemerit din punctul de vedere al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cont propriu adevărul despre epoca noastră. I-am dat exemplul tinerilor istorici și prozatori francezi de azi (Patrick Modiano e unul) care anchetează și încearcă să înțeleagă momentul 1940 (Pétain și Laval), cînd ei nici nu erau născuți. Apoi, ca să destind atmosfera, l-am întrebat în ce raporturi se află cu prototipurile personajelor sale. A glisat, după care, încet-încet, discuția a ieșit din perimetrul literaturii și a intrat în cel al „vieții literare” cu luptele și farsele ei. În felul său
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a spus să aștepți, ai acum o datorie față de tine. În sufletul tău zace un zeu care nu s-a trezit încă; nu-l grăbi, căci o picătură de untdelemn fierbinte din lampa ta nerăbdătoare îl va face să-și destindă aripile și să fugă pentru totdeauna. Cetește mult, călătorește mult. Adună cunoștinți despre lucruri și oameni și, mai ales, adună cunoștinți despre tine. Lucrează la desăvîrșirea ta însăți, ceea ce e opera de artă cea mai înaltă la care se poate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prezentarea turistului, cred că acesta vrea să locuiască și să consume ce a plătit. Se poartă scârbos, chiar brutal, uneori înjurându-te, neștiind că poate cunoști limba română mai bine ca ei, scuzându-se, devenind brusc de o amabilitate amuzantă, destinzându-se când pricep că turistul nu va folosi serviciile lor și că le lasă gratuit o cameră cu meniu complet pe care aceștia îl cedează altei persoane ce nu va fi înregistrată oficial. Pentru cine este făcută legea și de ce
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]