3,056 matches
-
dintre femeie și bărbat este mai adâncă, cu cât pelerinul sideral ajunge mai repede la sursele belșugului,cu cât frumusețea și atrația dintre cele două poluri magnetizează mai eficient investigația imaginară realizată în carte,cu atât negativismul morții se va destrăma lent într-o miraculoasă feerie nocturnă,într-o contemplație vrăjită de muzici(cu referiri laVerdi, Beethoven, Bach, Strauss, etc) și culoare, de mersul stelelor,de illuminate profunzimi (Dante, Shakespeare).Toate acestea devin o formă de histrionism metafizic. Traducerea critică a
VASILE DORIN GHILENCEA ÎN SPATELE ICOANEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375128_a_376457]
-
el. Dependența de valorile umane ne va omorî în cet ul cu în cet ul și spiritul și sufletul. Când căsătoria este bazată numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi îndelungată. Când sentimentele slăbesc intervine înșelarea, iar căsnicia se destramă. Familiile care sunt întemeiate în primul rând pe prietenie și respect sunt fericite și durează mult. Un soț trebuie să evite să o transforme pe soție într-o copie fidelă a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie și astfel
SFATURI PENTRU SĂNĂTATEA SUFLETULUI de VALERIU POPA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375093_a_376422]
-
pentru îngrijiri la Predeal. N-o slăbesc din ochi de-atunci, îndrăgostit nebunește de dânsa de la prima vedere... Și-mi răspunde, acceptând în scurtă vreme să-mi fie pereche... trăind, așa cred, o frumoasă poveste în doi. Totuși minunea se destramă ca ceața de peste crestele brazilor... Cantonamentele sale, gărzile mele și nu mai știu ce se duelează întâmplător. Din tăcuta și neașteptata confruntare, doi învinși apăruți se-nstrăinează irevocabil și pentru mereu, căci după divorț drumurile noastre nu se mai întretaie
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
am adăuga noi); aici se naște ființa Poetului, cu intersectări de anamneze, se situează în aspațial și atemporal și se relevă sub aura misterului: „... în care-ncerc, de veacuri, să pătrund./ De veacuri, luna picură pe prund/ și Râul se destramă în pustiu,/ ca o spirală-n vid, ca un crochiu./ Crochiuri suntem. Singuri, înotând/ într-un ocean de beznă, larg și blând,/ într-un ocean matern, primordial.../ Întoarce-te spre mine, ești un val” (p. 466). Tot aici, cealaltă parte
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
vieți succesive. Această iubire configurează o treaptă a fericirii. Adevărata fericire nu se poate trăi în Samsara. O arhi-amintire este însă o stare de întrezărire a Nirvanei: „Era o zi senină, ca și azi/ (Tu, chintesență-a zilelor senine!)/ Se destrămau păduri de sumbri brazi/ În urmă, pe cețoasele coline.// Călătoream, de mult, către apus,/ Când drumul m-a adus într-o câmpie/ Greu adâncită-n umbra viorie/ A codrilor ce-o străjuiau de sus.// Și te-am zărit. Departe, în
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
ZORI Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului LACRIMA DIN ZORI Muguri de smochin se dezvelesc, Flori de mai văzduhul parfumează, Umbra serii se-ntinde și privesc La visul meu cum se destrămează. Iubitul meu e doar crinul verii, Grădina-ncuiat-a vieții mele, Arzătoare lacrimă a durerii, Norocul iubirii să mi-l spele. Cât de greu mă picură iubirea! Spune-mi: sunt eu împlinită oare? Chipul tău și brațul și privirea, Când nu mă
LACRIMA DIN ZORI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373081_a_374410]
-
Versuri > Visare > AȘ VREA SĂ PLÂNG Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Aș vrea să plâng,dar din dureri nu pot măcar un geamăt sau oftat să scot, acum când mă destram și-n risipire alunec neștiind unde și cum se va sfârși frumosul nostru drum plin de-mplinire și de fericire. Aș vrea să plâng spre a putea s-alin ale tristeții ploi,ce din destin ne biciuie cu ură și
AŞ VREA SĂ PLÂNG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373084_a_374413]
-
13 august 2011 Toate Articolele Autorului In numele iubirii Nu stă-n puterea noastră să-i aruncăm tăcerii Cuvinte temătoare... pe rostul ei divin. Se-așterne fără margini, când vine timpul serii Și-ascunde-n ea trecutul, puțin câte puțin. Puterea ei destramă, căci totu-i trecător. Purtând chemări tăcute prin spații siderale Din nemișcata geană mai pică câte-un dor, Și tot ce mai rămâne se scutură-n petale. Prin vise ne mai umblă speranțe rătăcite. Frânturi de timp adună ce-a
ACOLO UNDE TIMPUL ÎNGROAPĂ AMINTIRI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373130_a_374459]
-
-n zadar, Împăratul nostru doarme Pe o prispă de brutar. Peste groapa cu lumină, Unde odat' o să mă mut, Numai fluierul suspină Într-un cântec tot mai mut; Iancule slăvit, Avrame, Mântuie-ne dacă poți, Veci de veci nu se destrame Veșnicia dintre moți! Sfânt e Dorul tău din nume! Să mă vindece de plâns În Zarand și-oriunde-n lume, N-am cuvinte îndeajuns... Referință Bibliografică: Veșnicia dintre moți... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1715, Anul V, 11
VEȘNICIA DINTRE MOȚI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372196_a_373525]
-
un flux novator... XII. ÎN TOAMNA ASTA..., de George Pena , publicat în Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016. În toamna asta, de taină și răcoare, Câmpia țipă sub lamele de plug, Aromele de struguri au același beteșug Și se destramă-n asfințit de soare, În toamna asta, de taină și răcoare. Câmpia țipă sub lamele de plug, Pe cerul vast, trec cârduri de cocori, De-atâta feerie, uiți ca să mai mori, Pe dealuri, visează podgoriile-n belșug, Câmpia țipă sub
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
Frunzele cad din ramuri cătinel, Când trec, sporadic, ultimii nori Pe cerul vast, cu cârduri de cocori. Citește mai mult În toamna asta, de taină și răcoare,Câmpia țipă sub lamele de plug,Aromele de struguri au același beteșugși se destramă-n asfințit de soare,În toamna asta, de taină și răcoare.Câmpia țipă sub lamele de plug,Pe cerul vast, trec cârduri de cocori,De-atâta feerie, uiți ca să mai mori, Pe dealuri, visează podgoriile-n belșug,Câmpia țipă sub
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
aură regeasca... zbori către infinit ... Atunci... în toate universurile clipesc stele , Cu prima , unica, poveste de iubire... Doar o privire și-un surâs mă ridicau la ele, Iar curcubeele pe fată-mi veneau spre arcuire... Senzația iubirii doar cioclii o destrăma, Cănd roșul se închide, un negru-ajunge-n vena. O altfel de iubire te urca, te aclamă, Și tot ce-ai fost , de fapt, ți se coboara-n berna. O altfel de iubire-ti conferă înălțimea, Cresc aripe de înger pe-un
CE E IUBIREA ?... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376213_a_377542]
-
sting niciodată! De-ar scăpa de durere! Unde au dispărut stelele? Când reuși în sfârșit să deschidă ochii, nu recunoscu locul în care se afla. Era întuneric, iar aerul îmbâcsit o făcu să tușească sec, de câteva ori. Umbrele se destrămau în apropierea unei perdele dantelate, cu imprimeuri florale pufoase. Își aminti: chiria, vila, paharul cu șampanie. Trupul îi era adunat covrig sub cuvertura brodată cu trandafiri mărunți roșii și galbeni. Gol. Hainele îi erau aruncate într-un morman diform la
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
împleticindu-se și știind exact ceea ce se întâmplase. Trecu prin toate încăperile vilei, căutându-l pe cel care, iubind florile, ar fi trebuit să știe aprecia puritatea. Poate că, explicațiile pe care avea să le primească de la el, ar fi destrămat o parte din disperarea pe care o simți dându-i târcoale, flămândă. Parfumul trandafirilor o învăluia puternic, la fiecare pas, provocându-i o greață acută. Convingându-se că nu îl va găsi acolo, își căută geanta și scoase cu degetele
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
cerne în esență ... Te absoarbe Te împresoară În declarații mărețe și oarbe Cu iubirea te doboară Scripcarul te vinde Oricărui trecător Te face cadou că pe un decor De cantul și farmecul tău Lumi întregi Cu zei și regi Se destramă încet și mor! Scripcarul te cântă pe câmpii, Printre munți, În suburbii, Pe buze reci, pe inimi vii Atât în soare cât și în luna Ca un delir ... Citește mai mult Iubita ScripcaruluiScripcarul te învăluieși te înaltă,Din corziTe cerne
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
mai mult Iubita ScripcaruluiScripcarul te învăluieși te înaltă,Din corziTe cerne în esență ...Te absoarbeTe împresoarăîn declarații mărețe și oarbeCu iubirea te doboarăScripcarul te vindeOricărui trecătorTe face cadou că pe un decorDe cantul și farmecul tăuLumi întregiCu zei și regiSe destrăma încet și mor! Scripcarul te cântă pe câmpii,Printre munți,În suburbii,Pe buze reci, pe inimi viiAtât în soare cât și în lunăCa un delir... VI. ZÂNĂ, de Maria Teodorescu Băhnăreanu , publicat în Ediția nr. 1960 din 13 mai
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
sihastruDorim învierea în stropi de albastru.Pseudonim literar - Bonnie Mihali... III. FĂRÂME DE NIMICNICIE, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017. În amintirile-mi nevinovate Se zbate marea-n jucăușe valuri, Întinderea-i albastră se destramă În ochii mei, ca într-o ramă, Și-n urmele ce se-adâncesc pe maluri. Iar pescărușii țipă-nsingurarea Din suflete ce suferă-n tăcere; Cu alge verzi îmi înfășor ființa, Să crească-n inimă dorința De-a adăsta pe azurii
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
aurie, dă-mi puțin din a ta forță,Ca să mă aprind ca tine în a versului meu torță!Pseudonim - Bonnie Mihali... XI. RUGINIUL TOAMNEI, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016. Când crengile durerii se destramă, Încovoiate-n toamna aurie, Copacii goi sunt răstigniți în ramă De-o pană iscusită, plumburie. Pădurea-și plânge frunzele căzute, Pictate cu aramă și cu aur, Când sufletul umil, pe nevăzute, Ar vrea să se înalțe-n glas de graur
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
lună... Lumina gândului mereu pătrunde În rime și în fraze-ntortocheate Și în al toamnei arămiu lințoliu, Întins, ușor, pe versuri deocheate Ce suferă, fiind mereu în doliu. Durerile crescute-n suflet - arse ... Citește mai mult Când crengile durerii se destramă,Încovoiate-n toamna aurie,Copacii goi sunt răstigniți în ramăDe-o pană iscusită, plumburie.Pădurea-și plânge frunzele căzute,Pictate cu aramă și cu aur, Când sufletul umil, pe nevăzute, Ar vrea să se înalțe-n glas de graur.Misterioasă
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
nr. 1386 din 17 octombrie 2014. Cât de departe sunt, Doamne, de Tine, Cât de aproape aș vrea ca să fiu? Sufletu-mi urcă pe mari serpentine, Când se îndreaptă spre Tine, zglobiu. Cât de departe e pânza iertării, Cum se destramă prin faldurii moi, Ce se întind pân’ la marginea mării Și ne conduc înspre zorii cei noi? Eu sunt o scamă ce zboară prin gânduri, Ori, poate,-un spin pe tăpșanul durerii... Vreau să mai scriu încă două-trei rânduri Azi
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
11 octombrie 2014 ... Citește mai mult Cât de departe sunt, Doamne, de Tine,Cât de aproape aș vrea ca să fiu?Sufletu-mi urcă pe mari serpentine, Când se îndreaptă spre Tine, zglobiu.Cât de departe e pânza iertării,Cum se destramă prin faldurii moi,Ce se întind pân’ la marginea măriiși ne conduc înspre zorii cei noi?Eu sunt o scamă ce zboară prin gânduri,Ori, poate,-un spin pe tăpșanul durerii...Vreau să mai scriu încă două-trei rânduriAzi, când cuprinsă
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
spune.//„. Din larga diversitate a temelor, amintesc câteva poeme: „Minunea clipei pe care autoarea o vede ca pe un Miracolul de-l vei putea străbate/ Ajungi s-atingi minunea la-ntâmplare/ i-nțelepciunea pare-a fi eroare -/ Când fericirea se destramă-n clipă.//” (Minunea clipei). În poezia Horoscop, vorbește despre miracolul vieții. Portret - este o dedicație făcută poetei Ligya Diaconescu în viziunea căreia este „Ca o sfântă, care se roagă pentru lumea întreagă”... iar Oaza de tristeți, este închinată Doinei și
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
și sacerdot, iar singurătatea e doar chilia de ‘binecuvântare’” (ibidem). Este interesant de remarcat că, deși destructurată, inconsistentă, redusă la adieri, culori, umbre, siluete, deși fragmentată și generatoare de însingurare și deznădejde (“...ca într-un bazar de poeme ad-hoc, se destrămau combinațiile și permutările, unele într-altele, confuz, migrator...”; “Umbra e ecoul trupului meu de carne și sânge, de minte, inimă și simțire”), lumea evocată de Maria Nițu nu e despiritualizată. Nu i s-a retras harul. Nu e atinsă de
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
se lase umiliți și îngenuncheați de puteri străine. În această poezie glasul poetului este mâhnit peste măsură: „Cu teorii despre democrație / Ne-au fost impuse legi umilitoare / Îngenuncheați sub jug și silnicie / Ne-au sufocat ginte minoritare // Secătuită țara se destramă / Finanțele-s pe mână de borfași / Președinția - permanentă dramă / Senatul țării - pentru arendași // Se construiesc secrete catacombe / Atacă corbii cerul României / Și croncănesc ca Țara să sucombe / Plătim cu viața drumul sărăciei // Ne înjosesc minorități păgâne / Modificând versete din scriptură
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
trage un foc de armă. “...mâine în zori vom fi executați, viața mea până aici a fost, viață nenorocită de copil sărman; de ce trebuie să ne mai naștem dacă trebuie să murim? De ce trebuie să mai iubim dacă iubirile se destramă? De ce trebuie să mai cunoaștem fericirea dacă pleacă repede din viața noastră? De ce ai mai răsărit tu, Agneto, în fața mea, cine mi te-a adus și cine mi te-a luat? Mâine, deci, în zori vom fi executați și eu
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]