6,141 matches
-
și acum lângă tanti Mae. Aș fi vrut să merg pe jos, dar m-am dus cu ei la camion. — Pe aici, David, urcă. Tanti Mae mi-a ținut ușa și eu am urcat în față. — Nu, Mae, nu e destul loc pentru el aici. Du-te în spate, băiete, și ai grijă de vioara mea. Apoi l-am auzit spunându-i lui tanti Mae: Pun pariu că îi e mai bine în spate decât aici în față, cu noi. — Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și m-am uitat în susul scărilor. Nu mișca. Era întins pe jos, cu capul și brațele pe hol, iar corpul pe scări. Partea din spate a capului începuse să i se înroșească, un roșu foarte deschis. Când mi-am strâns destul curaj să mă uit, am urcat pe scări până la el. Îl împușcasem deasupra cefei, unde începea gâtul. Sângele țâșnea în răbufniri scurte și curgea de pe hol până pe treapta de sus, unde făcea o băltoacă nouă într-una dintre zonele adâncite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să spună vorbele care se cuvin, să se lase copleșită de amintiri cu Lee pentru o vreme și să îi pară rău că nu mă poate ajuta în timp ce mă conduce spre ușă. Dar poate că Shelley era o jucătoare. Avea destul nerv și încredere de sine, mai mult decât de ajuns. Și era evident că, într-un fel sau altul, a văzut totul ca pe un joc. 7tc "7" Cineva mă urmărea. Și o făcea al naibii de evident. Pașii din spatele meu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
amăgește. Claire a făcut un gest în semn de negare. — Nu e atras de ea. Dar el are mereu nevoie de atenție feminină și dacă nu o primește de la mine o caută prin alte surse. Nu sex caută el, facem destul, ci să fie adorat. Ea se ține după el ca un cățeluș. începe să îl enerveze. Dar el știe că atunci când ne ciondănim poate să evadeze din camera noastră și să o aibă pe ea care să îi facă ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în aer, apoi nimic altceva decât un gol și mâinile mele de asemenea goale în fața mea. Scara se rupsese, iar el zăcea sub ea. Picioarele lui lungi erau strâmbe, ca ale unui păianjen aruncat de o mână uriașă. Am așteptat destul cât să se miște; dar nu s-a auzit nimic, nimic. Nu trebuia să mă duc jos. Puteam să ies prin fereastra din tavan, să îl las să zacă acolo - să fac măcar o dată ce e mai sigur pentru mine. Vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
singur crezând că Dumnezeu însuși i-a vorbit. Cred că s-a sfârșit cu el, e gata copt pentru cădere! Deodată Noah deschise ochii, spunând clar: - N-am timp să mor! Se adresa lui Charlie. De altfel, crezi că e destul loc pe lumea cealaltă? Nu crezi că totul e plin, până la refuz? Apoi surâse, apăsându-i mâna lui Charlie cu mâna lui bătrână care amintea de pielea de elefant. Adormi din nou. Când Charlie plecă, toată casa deveni parcă pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
printre bolovanii adunați de-a valma în lungul lui. Ostenit, Iuliu se așezase pe o buturugă acoperită de mușchi cu capul rezemat în mâini, încercând să își tragă sufletul nițel. Se gândea deja să facă cale întoarsă spre casă. Umblase destul pentru ziua aceea, iar acum își făcea curaj să pornească pe drumul înapoi. Mai sus de locul unde stătea el, albia pârâului se lățea. În mal, chiar la marginea apei, din vegetația deasă ieșeau capetele a doi stâlpișori din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
angajat de numai două luni și să conduci așa o mândrețe de camion, dar el nu-i băga în seamă pe colegi. Îi lăsa să vorbească și își vedea de treabă mai departe. Era mulțumit, lucrurile mergeau bine și câștiga destul cât să-și întrețină familia și să-i mai și rămână. De obicei făcea trei curse pe zi. Era singurul care reușea asta, ceilalți nu izbuteau mai mult de două. Pornea cu noaptea în cap de jos, de la bază, așa încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Bunicul meu a avut și el o baie de aur. Una micuță dar suficient de bogată ca să-i asigure un trai îmbelșugat lui și familiei sale. Cei care nu aveau mina lor, spălau nisipul din pâraiele din pădure și strângeau destul cât să-și ducă zilele. După război, lucrurile nu au mai stat de loc așa. Comuniștii le-au luat tot. Au deschis o mină mare, au adus oameni din alte părți și au început exploatarea industrială. Sătucul de mai demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
deși. Se bucura, asta însemna că se apropie de vale. Fiindcă mintea nu-i mai era ocupată cu grija de evita un pericol nevăzut, Cristian se concentra acum asupra drumului prin pădure. Ceasul arăta orele nouăsprezece. Deși încă mai era destul până la apus, până la sosirea întunericului, trebuia să se grăbească totuși. De acolo, de sub copaci, nu putea să vadă soarele, însă se cunoștea că acesta coborâse spre orizont și lumina scăzuse destul de mult. Chiar dacă acum nu se mai simțea amenințat, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Baia de Sus ajunseseră cu vreo câțiva ani în urmă și locul se dovedise bun pentru zlătari. Veneau acolo în fiecare vară, imediat ce începea dezghețul, iar starostele spunea că încă nu sunt semne că ar trebui să schimbe locul. Scoteau destul aur ca să aibă ce mânca, ba le mai rămânea suficient ca să pună și deoparte. Erau cu toții mulțumiți pentru că aveau cu ce să-și cumpe re cai și căruțe noi, puteau să le îmbrace pe țigănci dar, mai ales, strângeau pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu-i mai ardea. Era obosit, noaptea fusese plină de evenimente și el le trăise din plin. Aștepta răspunsuri la o mulțime de întrebări pe care voia să i le pună bătrânului dar acesta îl opri scurt: No, gata, băiete, destul pentru astăzi! E timpul să te odih nești. Hai, te duc acasă. După ce dormi puțin, te aștept la mine. Acum știi unde locuiesc. M-aș bucura dacă vii singur. Las-o pe Ileana, vreau să vorbim numai noi doi. Domnițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
negociase cu Maricel și, contra unui bacșiș gras, cumpăra de la local numai apa minerală, pălinca și-o aducea el. Singura condiție era să nu țină sticla pe masă, dar Vlad nu prea se omora să se conformeze, considera că plătea destul ca să o poată ignora. Constatase că nici Maricel, de fiecare dată când își amintea numele șefului de sală nu-și putea ascunde un zâmbet, nu părea să se sinchisească prea mult de asta. Fiindcă nu-și putea permite să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fericire, dispunea de toate materialele necesare. Mai întâi, trebuiau să construiască șasiul viitoarei capcane. Pentru aceasta, pusese să se execute trei cercuri mari, din profile laminate. Supraveghease personal activitatea muncitorilor, nepermițându-le să ia pauză nici măcar ca să mănânce. Veți avea destul timp să vă odihniți imediat ce apune soarele! îi îmbărbăta el. Până atunci nimeni nu se oprește nici pentru a se duce la budă. Fiecare dintre ei era un supraviețuitor al măcelului din seara precedentă, văzuseră cu ochii lor tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alături de familia Ilenei. Nici ea și nici socrii nu se arătaseră mirați. Dimpotrivă, cu toții se bucuraseră de hotărârea lui. Cumpărase tot Muntele Rău. Aurul pe care i-l lăsase Moș Calistrat îi fusese de ajuns, ba îi mai și rămăsese destul ca să nu ducă grija zilei de mâine nici el și nici copii săi. În afară de Mihăiță, băiatul cel năzdrăvan, la nici doi ani după evenimentele tumultuoase prin care trecuse, Ileana îi dăruise și o fiică. Copiii creșteau frumos, umplându-le viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu Încă cinci-șase identice, toate din bambus, de aceeași lungime și la același preț, Îl Înșfăcă zdravăn și Începu să-l Încovoaie; bambusul uscat trosni, arătîndu-și elasticitatea. Apoi se plesni de două-trei ori peste carîmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și-l Învîrti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă, așa cum Încordezi bățul de bambus al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care sunt înșirate toate daniile făcute pisarului Oțel, se folosește o formulă specifică actelor privilegiate: „iar hotarele acelor sate să le fie cu toate hotarele cele vechi, iar hotarul acelui loc de pustietate să-i fie câte vor putea apuca destul.” Mențiunea „unde a fost casa luiî” sau „curtea lui ...”, „unde a fost jude ...”din documentele medievale românești, pe lângă indicația topografică, indică o autoritate locală și, implicit, existența unei comunități având un jude, un cneaz, un vătăman, iar în cazul în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
boierului. Un martor ocular a fost Lisaveta Pușcuță, al cărei „om” (omul meu, bărbatul și soțul meu”), de copil până s-a făcut mare, a fost „hargat” la un răzeș, arată că „oamenii din satul nostru, dacă nu aveau pământ destul, mergeau și munceau la boier. Luau și câte 300 de prăjini (cei cu vite de muncă și cu familie mare) și le munceau „în jumătate”: boierul punea pământul, aratul și sămânța, toată munca până la dus recolta în magaziile boierești, aparținea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
că cineva din comunitate , părăsit de steaua norocoasă sub care s-a născut, „a închinat steagul”, și-a încheiat socotelile cu lumea aceasta. Și în moarte, ca și în viață, atitudinea oamenilor este diferită față de cel mort: „Săracul, a suferit destul, bine că l-a strânsă Dumnezeu, s-a chinuit destul”, dacă află că a murit unul bătrân și neajutorat, iar dacă mortul e unul dintre cei tineri sau dintre cei cu stare, cauza morții e întoarsă pe toate fețele, jalea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
s-a născut, „a închinat steagul”, și-a încheiat socotelile cu lumea aceasta. Și în moarte, ca și în viață, atitudinea oamenilor este diferită față de cel mort: „Săracul, a suferit destul, bine că l-a strânsă Dumnezeu, s-a chinuit destul”, dacă află că a murit unul bătrân și neajutorat, iar dacă mortul e unul dintre cei tineri sau dintre cei cu stare, cauza morții e întoarsă pe toate fețele, jalea e mai mare, iar amintirea acestora dăinuie mai mult. Se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Frumușelu a vrut să vadă în mod practică cum ar acționa tineretul revoluționar cu un spion și, fără multă vorbă, le-a spusă că el este spion. Băieții l-au luat la bătaie cu ciomegele. Se pare că nu învățase destul la instruirile de la raion și din cărțile de gimnaziu. Tot Frumușelu a pățit-o cu Vortolomei Pușcuță, când, după câteva pahare cu vin, pe nemâncate, s-a urcat pe bicicletă (era ca și cum ar avea acum un Ferarri!) și, după câteva
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țara de origine, fie ea și una dintre țările dominante ale ordinii policentrice) ca pe un contract individual ce exclude orice loialitate și solidaritate cu compatrioții lor; ei se vor expatria pur și simplu, dacă vor considera că nu câștigă destul în țara respectivă. De asemenea, atunci când întreprinderile - inclusiv cele din țări devenite dominante în ordinea policentrică - vor considera că fiscalitatea și legislația care li se aplică nu sunt cele mai bune față de ceea ce au sperat, ele își vor deplasa centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
continentul european. Națiunile nu vor mai fi decât niște oaze antrenate în competiția pentru atragerea caravanelor aflate în trecere; modul lor de a trăi se va limita la puținele resurse aduse de acei nomazi care vor accepta să se oprească destul timp pentru a produce sau cumpăra ceva, precum și pentru a se distra. Țările nu vor mai fi locuite în mod durabil decât de sedentari - obligați să rămână acolo de frica riscurilor, prea fragili, prea tineri sau prea în vârstă - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
culcare, s-au întreținut vorbind despre ale lor, iar alții care au petrecut restul serii rupând și arzând hârtii. Nu erau conspiratori, pur și simplu le era frică. Ministrului apărării, un civil care nu făcuse armata, nu i se păruse destul declararea stării excepționale, ceea ce dorise el era o stare de asediu serioasă, din cele autentice, o stare excepțională în cea mai strictă accepțiune a cuvântului, dură, fără fisuri de nici un fel, ca un zid în mișcare capabil să izoleze răzmerița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spuse soția medicului apucând în trecere animalul de zgardă, n-o să vă muște, De unde știți că mi-e teamă de câini, Nu sunt vrăjitoare, v-am observat când ați fost acasă la mine, Se vede atât de mult, Se vede destul, cuminte, ultimul cuvânt se adresă câinelui, care nu mai lătra, acum producea în gâtlej un sunet răgușit și continuu, un mârâit și mai neliniștitor, de orgă dezacordată la notele grave. E mai bine să vă așezați ca să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]