2,337 matches
-
la fel de mult ca ei. Nu, nu am. Uite ce e, Murray, când am plănuit ziarul, ți-am spus că o să găsesc noi piețe de desfacere, că nu trebuie să falimentăm Citizen-ul. Ești un romantic, nu-i așa, Allen? — Nu. Jack detesta ideea că ar fi fost un imbecil sentimental. Muncise din greu la planul de afaceri al noului ziar. — Nu sunt un romantic. Întâmplător, sunt de părere că e spre binele acestui oraș să aibă în continuare Citizen-ul și Express-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de sfială, se așeză la masă și își turnă în castron jumătate de pachet de cereale Bran Flakes. — E foarte frumoasă. — Da, încuviință tatăl său, este. Foarte. Apropo, nu c-aș avea ceva împotriva unei diete sănătoase, dar știu că detești Bran Flakes. — Așa e, îi dădu dreptate Ben, continuând să înfulece. Crezi că ă Se opri o clipă. Jack își ținu respirația, întrebându-se dacă venise în sfârșit momentul ca Ben să pună vreo întrebare încuietoare legată de tehnici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să devină un fel de dinozaur. Într-un birou mai modern decât cel de la Citizen, ar fi depășită de situație. Poate că ieșirea la pensie și grădinăritul nu erau o idee atât de rea la urma urmei. Necazul era că detesta grădinăritul și perspectiva unei vieți liniștite îi dădea fiori. Lui Fran i se învârteau în minte mai multe posibilități, dar era deja trecut bine de miezul nopții și trupul ei nu mai făcea față. — Vino, te conduc acasă. Își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a unei nave spațiale de mare impact care traversa galaxia. În cele din urmă trebui să arunce în el cu una din pernele mari și moi pe care era imprimat chipul lui Marilyn Monroe, perne pe care maică-sa le detestase pentru că, spunea ea, erau lipsite de gust, condamnând astfel alegerea tatălui său. — Ce s-a întâmplat? Noul ziar a dat-o în bară sau ce? Jack aruncă în el cu cutia, așa că Ben trebui să se ferească, prinzând-o prompt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Tawny Beeches era ora prânzului și camera comună era pustie. — Dar e aberant de devreme. La ce oră serviți cina? o întrebă pe intendenta iritată. — Ceaiul se servește la patru și jumătate, biscuiții și cacaua la șapte. Dar tatăl meu detestă să mănânce devreme. E obișnuit să ia cina la nouă. Asta face foarte rău la digestie. Nimeni nu ar trebui să mănânce după ora șase, conform recomandării medicului. Fran trase cu ochiul prin ușa deschisă la sala de mese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
În mod normal încurajăm activitățile de grup după prânz. Un joc de whist sau de bingo sau trag cu toții un pui de somn. Fran își dori s-o scuture pe femeie și să-i spună că tatăl ei avea să deteste să i se bage pe gât cu forța jocul de bingo, că urâse toată viața veselia de complezență și că se simțea bine în propria sa companie, dar știa că intendenta ar fi ascultat-o în tăcere, cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îi puse toate produsele în brațe lui Fran de îndată ce dădură colțul. — Mi se urcase inima în gât. Eram sigur că o să-și aducă aminte că i-am luat interviu la prânzul de la Camera de comerț sau o să ghicească imediat că detest fumatul sau că biata mama, Dumnezeu s-o odihnească, e moartă de zece ani. — Te-ai descurcat de minune, Sean. Bravo. Porniră grăbiți spre redacție, iar Fran încercă să-și alunge din minte gândul că n-or să aibă destulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în care să poată da o raită să-l vadă pe Ralph mai devreme de sfârșitul după-amiezii, când ziarul intră în sfârșit la tipar. Era aproape cinci când își parcă Saab-ul pe pietrișul bine nivelat din fața căminului Tawny Beeches. Doamne, detesta locurile de genul ăsta. Care pretindeau că le pasă de persoanele în vârstă când de fapt totul era o industrie profitabilă, încă o moștenire a erei Thatcher, îngrijirea geriatrică privată. Pe când se îndrepta furios spre ușa impunătoare, Jack încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Stevie își spuse ferm că nu era decât o nătângă bătrână și sentimentală, care înghițea pe nerăsuflate fiecare firimitură de apreciere la adresa dragului ei Ralph. Ironia era că, chiar dacă bătrânul Ralph, Ralph al ei, ar fi fost acolo, ar fi detestat să audă chestia asta. El spunea întotdeauna că orice realizare care merita pomenită apărea în ziar. Dar ar fi înțeles nevoia și dorința lui Jack de a spune aceste lucruri și, în cele din urmă, le-ar fi acceptat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
noul ziar al Francescăi Tyler, nu în ziare ca Express. M-am hotărât să-mi retrag oferta pentru Citizen și să încerc, în schimb, să cumpăr ziarul ei gratuit. — Pentru numele lui Dumnezeu, Murray. Jack era obosit și enervat și detesta firea schimbătoare a șefului său. — Exagerezi. Fair Exchange abia a fost lansat alaltăieri. Ar putea să mai țină doar până poimâine. Nu poți să accepți asta, nu-i așa, Jack? Ideea că așa ceva ar putea să se vândă mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
doi era? Capitolul 19 — Ca să fiu sinceră, cred căă - lui Fran abia dacă-i veni să recunoască, deși acesta era „Momentul adevărului“ -ă deși pare o nebunieă cred că aș prefera să fie al lui Jack. — Aveam senzația că îl detești pe individ. Henrietta era uluită, dar n-ar fi fost Henrietta dacă ar fi rămas fără replică. — Ești convinsă că e arogant, încăpățânat și egoistă ca să nu mai spun fustangiu și, ce mai era, iresponsabil. Oh, și mai era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Francesca. Mă tem că Jack n-o să se-ntoarcă la redacție azi. Spre iritarea ei fără margini, în locul secretarei lui Jack, se trezi față în față cu Miriam. Fran hotărî să fie generoasă. La urma urmei, Miriam avea să o deteste la culme. — Oh. Așa deci. Știi cumva când o să fie aici? — Habar n-am. Miriam făcu o pauză, cu o sclipire de satisfacție în ochi. Știi, soția lui tocmai s-a întors din Australia. Bănuiesc că au o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
bucățică ruptă cu maică-sa. — Asta e fiica mea, Louise. Ea e Francesca Tyler. — Trebuie să fii fiica lui Ralph. Zâmbetul ștrengăresc al copilei era leit Jack. Pomenește des despre tine. — Iar tu trebuie să fii Louise. — Lou, de fapt, detest numele de Louise. Văzând-o, lui Fran i se păru și mai greu de crezut că Jack putuse să riște vreodată să piardă acest copil minunat și, cu atât mai mult, că renunțase pur și simplu la ea în loc să încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nici cu celălalt, ce mai contează de fapt? Stevie zâmbi, luându-și aerul unei maimuțe înțelepte și puțintel cam pline de sine. — Când erai mică, îți plăceau surprizele de ziua ta sau preferai să alegi ce vei primi? — Punct ochit. Detestam surprizele. Bănuiesc că n-ai verificat cumva și mersul trenurilor pentru mine, nu-i așa? — Ai unul la unsprezece și două minute din Woodbury. Ajunge în Liverpool Street la treisprezece și opt minute. Trenul de întoarcere pleacă la cincisprezece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aș vrea să am control asupra vieții mele. Să pot să-mi câștig eu existența netrebuind să depind de cineva. Să depinzi de o relație, ca să facă ceva, așteptând ca acea persoană să intervină și să-ți pună o vorbă detest acest lucru din toată inima. Câteodată stau și mă gândesc la partea bună a lucrurilor care mi s-au întâmplat, de când sunt aici. Am devenit mai conștient că în jurul meu sunt persoane și nu lucruri. Am priceput că în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Dac-a făcut și un copil cu mine, nu? Să-mi pună mâncarea caldă pe masă. După ce mâncam ciorba, ca să-mi pună felul doi, trebuia spălată farfuria. Și, totuși, erau impresii din astea, de copil răsfățat, pe care-acuma le detest. Niște prostii, niște figuri, să spun așa. Am și lovit-o de câteva ori. Ei bine, nu bătaie, o palmă după ceafă. Vorbea când nu trebuia, sau eram cu prieteni acolo și se purta nu știu cum, sau mi se părea mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
piept. Respira greu. Nu ți-am spus niciodată să vii după mine. Deoarece Gaston nu răspunse, el insistă: E adevărat, nu? Gaston clipi din ochi și-l privi pe Endō zâmbind. — Endō-san, nu mă placi? — Dacă nu te plac? Te detest din tot sufletul. Strâmbă din nas. Îmi vine să vărs când îți văd fața aia tâmpită. Nici unul nu a mai spus nimic. Endō s-a uitat la ceas. — Ah, e ora cinci, zise el în șoaptă. Banca și cinematograful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Tom, dar, așa cum i-am spus și lui Dan, asta nu e deloc rău. Aș prefera să fie precaută decît să mă sufoce, Încercînd să mă transforme În fiica ei, după care să mă urască și, ocazional, chiar să mă deteste, pentru că nu mă prind În joc. Am găsit o cale de mijloc. Linda nu este și nu va fi nicicînd mama de care n-am avut parte, iar eu nu intenționez cîtuși de puțin să fiu fiica ei. SÎntem soacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
într-un mister divin, chiar dacă nu izbutesc, cum vezi, să despart prea clar sacrul de bucuriile profane. E confuz ce spun? ― Nu, Galilei, nu e. XIII ― Îți dai seama, prin urmare, că am mai multe motive decât alții să-i detest pe inchizitori. Nu mi s-a părut, însă, important să-i detest, ca victimă, de pe rug. Din păcate, lumea reține numai flăcările. ― Deoarece, de fiecare dată, ele au costat viața unui om. ― Umilința care mi-a fost impusă mie nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
clar sacrul de bucuriile profane. E confuz ce spun? ― Nu, Galilei, nu e. XIII ― Îți dai seama, prin urmare, că am mai multe motive decât alții să-i detest pe inchizitori. Nu mi s-a părut, însă, important să-i detest, ca victimă, de pe rug. Din păcate, lumea reține numai flăcările. ― Deoarece, de fiecare dată, ele au costat viața unui om. ― Umilința care mi-a fost impusă mie nu merită, crezi, puțină înțelegere? Nu zic respect. Puțină înțelegere. Nu mi-a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ce ascunzi? ― La asta nu m-am gândit, recunosc ― Și nu te temi de o asemenea posibilitate, tu care ești atât de prudent? ― La urma urmei, ce ai putea să le spui ceea ce ei nu știu? Că iubesc viața? Că detest rugul? Că sunt bătrân și aproape orb? Nu-i o taină nici că îmi e silă și teamă de el Singurul lucru nou pe care ai putea să li-l spui e că am coșmaruri, noapte de noapte. ― Fii liniștit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
celelalte nu mai contau. Mă interesa viața mea. E grav? De neiertat? Sunt dezamăgiți că trăiesc? ― Sunt dezamăgiți că ai putut jura pe Biblie ceva ce nu crezi. Ai zis: "În al șaptezecelea an al vieții mele, abjur, blestem și detest eroarea și erezia mișcării pămîntului". ― Exact. ― Și ai făcut-o în genunchi. ― Așa mi-au impus. ― Și ai consimțit. ― Nu mă puteam împotrivi. Mi-am dat seama că se umpluse paharul. Dar cum să înțelegeți asta voi care n-ați
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să faci tu ceea ce nu îndrăznesc ei. Și nu-ți ascund că eu însumi sunt în aceeași situație. N-am cutezat niciodată să mă ridic împotriva Inchiziției. Dimpotrivă, într-un fel, am slujit-o. ― Cum? ― N-are importanță. I-am detestat pe inchizitori în tăcere, fără să o arăt. M-am mărginit să cârtesc în șoaptă și unele lucruri n-am îndrăznit să le spun nimănui. Le-am ferecat în mine cu spaima de a nu mă da de gol. Dacă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu toții, trădați. ― Am devenit detestabil. ― Ai devenit ca noi, Galilei. Temător, grijuliu cu viața ta, gata să spui ce ți se cere să spui. Chipul tău nu ne mai putea fi atrăgător, deoarece ne arăta tot ceea ce, în sinea noastră, detestăm în noi sau ne face să ne simțim rușinați. ― E trist ce-mi spui. ― Dar nu trebuie să observi doar egoismul din aceste sentimente. Oamenii au nevoie de modele, doresc să obțină, măcar, prin alții ceea ce nu sunt în stare
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
le pipăi ca pe niște pietre, abjur ambițiile deșarte în care m-am complăcut...", ce-ai zice dacă m-ai auzi vorbind astfel? ― Și ce vei face acum? ― O soluție ar fi să mă întorc printre oameni fără să-i detest. De ce să le cer mai mult decât sunt în stare să dea? Ți-am spus, nu țin, ca Giordano Bruno, să reformez lumea. N-o să schimb eu natura umană. Dacă vreunul ar zice: "Galilei, ai abjurat", i-aș putea răspunde
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]