1,497 matches
-
În viziunea lui, noțiunea de anomie sintetizează acea stare a organizării sociale lipsite de coeziune datorită pierderii caracterului reglativ al vechilor norme și întârzierea apariției unor norme noi. Când schimbările se produc cu rapiditate, vechile norme cad și comportamentele considerate deviante se răspândesc. Această abordare a fost pentru prima dată aplicată la explicația devianței de către Durkheim în studiul său clasic despre sinucidere (orig.1897/1993). El a încercat să explice de ce oamenii din societățile industrializate au un grad mai ridicat de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
mijloace acceptate cultural. Cu alte cuvinte, o societate creează dorințe pe care nu poate să le îndeplinească pentru o parte din membrii acesteia. Datorită acestui lucru unii indivizi utilizează mijloace ile-gitime de atingere a scopurilor personale, angajându-se în comportamente deviante sau delincvente care afectează ordinea socială și ofensează spiritul colectiv. Merton argumentează că oamenii din clasele de jos au mai puține oportunități să aibă succes în viață. Aceștia descoperă că normele care reglementează posibilitatea realizării obiectivelor acceptate cultural nu sunt
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Teoria lui Merton cu privire la devianță sugerează că aceasta apare ori de câte ori există o discrepanță între obiectivele instituționale și mijloacele disponibile de a le atinge. Indivizii prinși în această dilemă resping atât obiectivele cât și mijloacele. O dată ce ei fac acest lucru devin devianți. Dată fiind blocarea căilor de acces la mijloacele instituționalizate și dezirabile social, care caracterizează starea anomică, indivizii își adaptează conduita și-și reglează acțiunile la diferite situații sociale așa cum arată tabelul 7.1 preluat după R. K. Merton. Tabelul 7
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Merton a fost foarte influentă și a ajutat la explicarea multor forme de devianță. 7.2.2. Teorii interacționist-simbolice Teoriile interacționist-simbolice sugerează că devianța se învață prin interacțiunea cu alții și implică dezvoltarea de către individ a unei concepții proprii de deviant. În contextul acestor teorii, devianța nu este considerată a fi un produs direct al structurilor sociale, ci un comportament învățat care este transmis cultural prin socializare. Cea mai influentă din aceste teorii este teoria asocierii diferențiale care a fost dezvoltată
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
mai influentă din aceste teorii este teoria asocierii diferențiale care a fost dezvoltată de criminologul american Edwin Sutherland între anii 1920 și 1930. Teoria asocierii diferențiale. Această teorie pleacă de la explicațiile teoriei subculturii care consideră că oamenii nu au comportament deviant deoarece ei sunt personalități antisociale sau nesocializate; aceștia sunt devianți deoarece învață și se conformează așteptărilor subculturilor deviante sau criminale în loc de cele ale normelor și valorilor dominante în societate. Teoria explică devianța prin subcultură, care la rândul ei, se referă
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
a fost dezvoltată de criminologul american Edwin Sutherland între anii 1920 și 1930. Teoria asocierii diferențiale. Această teorie pleacă de la explicațiile teoriei subculturii care consideră că oamenii nu au comportament deviant deoarece ei sunt personalități antisociale sau nesocializate; aceștia sunt devianți deoarece învață și se conformează așteptărilor subculturilor deviante sau criminale în loc de cele ale normelor și valorilor dominante în societate. Teoria explică devianța prin subcultură, care la rândul ei, se referă direct la noțiunea de asociere diferențială dezvoltată de Edwin Sutherland
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
între anii 1920 și 1930. Teoria asocierii diferențiale. Această teorie pleacă de la explicațiile teoriei subculturii care consideră că oamenii nu au comportament deviant deoarece ei sunt personalități antisociale sau nesocializate; aceștia sunt devianți deoarece învață și se conformează așteptărilor subculturilor deviante sau criminale în loc de cele ale normelor și valorilor dominante în societate. Teoria explică devianța prin subcultură, care la rândul ei, se referă direct la noțiunea de asociere diferențială dezvoltată de Edwin Sutherland. Central în această noțiune este presupunerea că devianța
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
pentru a se angaja în devianță. Spre exemplu, ca să consume droguri în mod ilegal, o persoană are nevoie să știe cum se obține și cum se folosește heroina sau cocaina. Al doilea, individul trebuie să învețe să dea valoare comportamentului deviant mai mult decât celui nedeviant. În sensul celor două condiții precizate, oamenii nu învață devianța prin expunerea la mass-media (spre exemplu, violența din emisiunile de televiziune); aceștia învață un asemenea comportament deviant în contextul grupurilor de care sunt intim apropiați
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
individul trebuie să învețe să dea valoare comportamentului deviant mai mult decât celui nedeviant. În sensul celor două condiții precizate, oamenii nu învață devianța prin expunerea la mass-media (spre exemplu, violența din emisiunile de televiziune); aceștia învață un asemenea comportament deviant în contextul grupurilor de care sunt intim apropiați. Cel mult televiziunea poate întări aprecierea pe care o dau aceștia manifestărilor violente, care sunt prețuite de membrii grupului din care fac parte. Dar efectul contactului cu comportamentul deviant este determinat de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
un asemenea comportament deviant în contextul grupurilor de care sunt intim apropiați. Cel mult televiziunea poate întări aprecierea pe care o dau aceștia manifestărilor violente, care sunt prețuite de membrii grupului din care fac parte. Dar efectul contactului cu comportamentul deviant este determinat de intensitatea și durata expunerii la acel contact. Oamenii mult mai probabil vor fi influențați de atitudinile deviante ale prietenilor apropiați ori rudelor decât de acele ale străinilor. Expunerile produse în copilărie și adolescență au mai mare influență
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
o dau aceștia manifestărilor violente, care sunt prețuite de membrii grupului din care fac parte. Dar efectul contactului cu comportamentul deviant este determinat de intensitatea și durata expunerii la acel contact. Oamenii mult mai probabil vor fi influențați de atitudinile deviante ale prietenilor apropiați ori rudelor decât de acele ale străinilor. Expunerile produse în copilărie și adolescență au mai mare influență decât cele produse mai târziu în viață. Asociațiile pe termen lung cu atitudini care trec cu vederea încălcarea legii au
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Expunerile produse în copilărie și adolescență au mai mare influență decât cele produse mai târziu în viață. Asociațiile pe termen lung cu atitudini care trec cu vederea încălcarea legii au mai mare influență decât expunerea scurtă. Dacă contactele cu comportamentele deviante sau nedeviante sunt egale în intensitate și durată, oamenii sunt mai puțin dispuși să participe la un comportament deviant. Așa cum am spus, teoria asocierii diferențiale are drept premisă existența unei subculturi de natură deviantă. Există mai multe feluri de subculturi
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
termen lung cu atitudini care trec cu vederea încălcarea legii au mai mare influență decât expunerea scurtă. Dacă contactele cu comportamentele deviante sau nedeviante sunt egale în intensitate și durată, oamenii sunt mai puțin dispuși să participe la un comportament deviant. Așa cum am spus, teoria asocierii diferențiale are drept premisă existența unei subculturi de natură deviantă. Există mai multe feluri de subculturi care explică fenomenul devianței. În sociologia americană unii autori susțin că oamenii din clasa de jos au o subcultură
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
expunerea scurtă. Dacă contactele cu comportamentele deviante sau nedeviante sunt egale în intensitate și durată, oamenii sunt mai puțin dispuși să participe la un comportament deviant. Așa cum am spus, teoria asocierii diferențiale are drept premisă existența unei subculturi de natură deviantă. Există mai multe feluri de subculturi care explică fenomenul devianței. În sociologia americană unii autori susțin că oamenii din clasa de jos au o subcultură particulară care încurajează comportamentul deviant prin faptul că, printre altele, promovează credința că ceea ce se
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
asocierii diferențiale are drept premisă existența unei subculturi de natură deviantă. Există mai multe feluri de subculturi care explică fenomenul devianței. În sociologia americană unii autori susțin că oamenii din clasa de jos au o subcultură particulară care încurajează comportamentul deviant prin faptul că, printre altele, promovează credința că ceea ce se întâmplă oamenilor este dincolo de controlul lor. Un alt tip este subcultura violenței, care încearcă să explice rata înaltă a crimei în clasele de jos ale societății. Se argumentează că cultura
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
prejudicierea omogenității și ordinii sociale. Evident există și o serie de critici referitoare la explicațiile devianței și crimei prin teoria subculturii. O problemă fundamentală în teoria subculturii este eșecul acesteia în încercarea de a explica de ce unele grupuri împărtășesc subculturile deviante și altele nu fac acest lucru. O subcultură deviantă poate perpetua comportamentul deviant prin asociere diferențială, dar se pune întrebarea: Cum s-a dezvoltat mai întâi acea subcultură? În acest sens, putem să luăm în considerare cazul săracilor. Un corp
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
serie de critici referitoare la explicațiile devianței și crimei prin teoria subculturii. O problemă fundamentală în teoria subculturii este eșecul acesteia în încercarea de a explica de ce unele grupuri împărtășesc subculturile deviante și altele nu fac acest lucru. O subcultură deviantă poate perpetua comportamentul deviant prin asociere diferențială, dar se pune întrebarea: Cum s-a dezvoltat mai întâi acea subcultură? În acest sens, putem să luăm în considerare cazul săracilor. Un corp impresionant de cercetări făcute în sociologia occidentală sugerează că
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
la explicațiile devianței și crimei prin teoria subculturii. O problemă fundamentală în teoria subculturii este eșecul acesteia în încercarea de a explica de ce unele grupuri împărtășesc subculturile deviante și altele nu fac acest lucru. O subcultură deviantă poate perpetua comportamentul deviant prin asociere diferențială, dar se pune întrebarea: Cum s-a dezvoltat mai întâi acea subcultură? În acest sens, putem să luăm în considerare cazul săracilor. Un corp impresionant de cercetări făcute în sociologia occidentală sugerează că subculturile criminale printre nevoiași
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cazul săracilor. Un corp impresionant de cercetări făcute în sociologia occidentală sugerează că subculturile criminale printre nevoiași, dacă ele există cât decât, sunt un răspuns la condițiile sociale cum ar fi șomajul, sărăcia și inegalitatea. Astfel, ultima cauză a comportamentului deviant se găsește în aceste condiții. Teoria prețuirii de sine. Această teorie sugerează că oamenii aleg devianța sau conformarea depinzând care din acestea va spori prețuirea și considerația de sine. (Kaplan și alții, 1986). Pentru cei mai mulți oameni prețuirea de sine este
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
nu primesc recompense acasă (deoarece poate părinții lor îi neglijează sau se comportă abuziv față de ei) nu vor descoperi recompensa conformării. Pentru acești oameni, devianța devine o alternativă atractivă în căutarea unui feedback pozitiv. Dacă apare o oportunitate de manifestare deviantă, aceștia mult mai probabil o aleg decât cineva a cărei prețuire de sine este sporită prin conformare. Această teorie poate explica într-o anumită măsură de ce unii oameni aleg grupuri de prieteni devianți și de ce alții nu fac acest lucru
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
pozitiv. Dacă apare o oportunitate de manifestare deviantă, aceștia mult mai probabil o aleg decât cineva a cărei prețuire de sine este sporită prin conformare. Această teorie poate explica într-o anumită măsură de ce unii oameni aleg grupuri de prieteni devianți și de ce alții nu fac acest lucru. Teoria prețuirii de sine crește rolul individului în opțiunea sa de a fi sau nu deviant. Teoria controlului. O teorie independentă care totuși se potrivește cu perspectiva generală a interacționismului simbolic este teoria
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
prin conformare. Această teorie poate explica într-o anumită măsură de ce unii oameni aleg grupuri de prieteni devianți și de ce alții nu fac acest lucru. Teoria prețuirii de sine crește rolul individului în opțiunea sa de a fi sau nu deviant. Teoria controlului. O teorie independentă care totuși se potrivește cu perspectiva generală a interacționismului simbolic este teoria controlului a lui Travis Hirschi (1969). Această teorie afirmă că tensiunea este universală: oricine vrea mai mult decât poate să obțină. Din această
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
totuși se potrivește cu perspectiva generală a interacționismului simbolic este teoria controlului a lui Travis Hirschi (1969). Această teorie afirmă că tensiunea este universală: oricine vrea mai mult decât poate să obțină. Din această perspectivă, fiecare are motiv să fie deviant. Întrebarea firească care urmează este: De ce așa de mulți oameni se conformează? Răspunsul lui Hirschi este că aceștia se conformează când au obligații față de alți oameni și când ei sunt legați strâns de societatea convențională părinți, școală, biserică și prieteni
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
controlului, devianța se produce când indivizilor le lipsesc legăturile cu societatea convențională care sunt necesare să frâneze tendința lor normală către devianță. Teoria lui Hirschi are o poziție diferită față de teoria asocierii diferențiale. Aceasta din urmă afirmă că tinerii sunt devianți când sunt sprijiniți și încurajați de membrii grupului lor; teoria controlului spune că tinerii sunt devianți când nu au un grup care să-i constrângă. Delincvenții lui Hirschi sunt singuratici; cei ai lui Sutherland sunt membrii unei bande. Aceste trei
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
frâneze tendința lor normală către devianță. Teoria lui Hirschi are o poziție diferită față de teoria asocierii diferențiale. Aceasta din urmă afirmă că tinerii sunt devianți când sunt sprijiniți și încurajați de membrii grupului lor; teoria controlului spune că tinerii sunt devianți când nu au un grup care să-i constrângă. Delincvenții lui Hirschi sunt singuratici; cei ai lui Sutherland sunt membrii unei bande. Aceste trei teorii interacționist-simbolice ale devianței au generat o mulțime de cercetări empirice asupra delincvenței, care într-un
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]