4,214 matches
-
-mi privesc viitorul!”. Starea ei este una incompletă, pentru că nicio ființă nu poate fi întreagă, atunci când nu are parte de bucurie. Din nou, în ”Oriental Sweetness”, aceasta Îl invocă pe Dumnezeu, de care depinde ca unică opțiune viabilă: ”Doamne, câtă dezamăgire mă împinge de la spate, câtă tristețe mă întâmpină!”. Durerea poetei nu este o mască: ”este ca și cum ai începe direct cu sfârșitul... gata, trebuie să mori!” (Un număr prea mare). Incursiunea în propria existență începe la Daniela Voiculescu cu un punct
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
este prea multă durere în ochii mei!” (About immortality). Lucrurile evoluează, până când aceasta se adâncește în ”cea mai neagră noapte”: ”sunt în mlaștină... până la gât! atâta mi-a mai rămas... privirea disperată!”, se confesează Daniela Voiculescu în ”Roving Eye”. Aceiași dezamăgire marchează și momentele ce ar trebui să fie de bucurie. La aniversarea zilei de naștere, autoarea recunoaște cu luciditate că își va ”sărbători suferința și-atât. un tort în formă de inimă și un pahar de șampanie pentru tot circul
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
Voiculescu își trăiește poezia pe care o creează și îi confirmă stilul inimitabil. Poeta produce o stare, concretizată în aspirații și năzuințe ce provin dintr-o altfel de lume, din lumea ei interioară, ce a rămas curată, neatinsă totuși, de dezamăgirile trăite: ”sunt un copil./ tresar și sper.../ iubesc și visez.../ rostesc, cu dor albastru,/ seninul unei inimi.” (Pneuma). Într-o lume în care tinerii au început să privească romantismul ca pe o bizarerie, poezia Danielei Voiculescu ne propune un univers
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
izvorăște și alunecă “pe firul timpului în doi/ mai sus de viața amânată...” (Tristețea). Daniela Voiculescu percepe puterea ascunsă a destinului implacabil, dar are totuși, tăria să mai creadă în iubire, în bine, în împlinire. Experiențele potrivnice, vrăjmașe - “Doamne, câtă dezamăgire mă împinge de la spate, câtă tristețe mă întâmpină!” (Oriental Sweetness) - nu i-au răpit puterea de a crede în dragoste. Concluzia la care ajunge Daniela Voiculescu, stând “La malul Mării Imbrium” este că “ eternitatea nu poate exista fără iubire!” (Twinflames
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
alte aventuri tinerești. Nimic din toate acestea nu-mi dădea nici satisfacție reală și nici împlinire autentică, de durată. Chiar dacă îmi ofereau o doză de plăcere momentană, în final toate aceste lucruri mă lăsau cu un gust amar, cu o dezamăgire totală, cu o foame și o sete după ceva mai bun, cu o aspirație după ceva ce îmi lipsea. Inima îmi spunea că trebuie să existe și ceva mai bun, dar nu aveam termen de comparație ca să înțeleg ce putea
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348057_a_349386]
-
anul care trece inspirația nu m-a ocolit, aproape în fiecare zi mi-a fost dictat câte un poem, sau frânturi de poeme..., după principiul: „Un Poem pe zi te apără de Singurătate, un măr pe zi ține doctorul departe...” Dezamăgiri?! Mi se pare mie ori e adevărat- timpul a luat-o razna înaintea noastră- nu mai are răbdare! Zilele sunt din ce în ce mai scurte și nopțile tot mai lungi... E tot mai lungă noaptea Și ziua Tot mai mică, E tot mai
LA CUMPĂNA DINTRE ANI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347660_a_348989]
-
Autorului „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu Tine. Binecuvântată ești Tu între Femei!” (Urarea Arhanghelului Gavriil către Fecioara Maria) „IUBIREA EXISTĂ ÎN INIMA MEA, E INVINCIBILĂ, E O LUMINĂ CE NU POATE FI STINSĂ NICI DE DEZAMĂGIRI, NICI DE DEZILUZII, NICI DE NEÎNCREDERE, NICI DE NEÎNȚELEGEREA OMENIRII. CREDINȚA CU CARE MERG MAI DEPARTE ESTE MAI PUTERNICĂ DECÂT TOATE CELE; INVINCIBILĂ, PUTERNICĂ, DE NEÎNVINS; ARMURA CARE MĂ FEREȘTE DE NEDREPTĂȚILE VIEȚII...” (Regina MARIA a DACOROMÂNIEI) În Țara Bucuriei
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
îl șfichiuia cu pocnete de bice și chiuituri de bucurie. Se veseleau că el, generosul care dăduse atâtea zile acestor obraznici nerecunoscători, pleacă, dispare în neant...Răutăcioșii nerecunoscători îi reproșau bătrânului muribund că le-a adus numai clipe de suferințe, dezamăgiri, că le-a spulberat cele mai frumoase vise, că le-a făcut viața un calvar insuportabil, că i-a supărat rău de tot și de aceea vor să scape cât mai repede de el. Ei așteptau cu nerăbdare să vină
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
Articolele Autorului Vineri, 9 Ianuarie 2015 Pune mâna pe sufletul meu, Așa mi l-a dat Dumnezeu Să fie pururea la vedere, Să i se vadă orice durere Și orice bucurie curată, Eu nu l-am ascuns niciodată, Cu toată dezamăgirea profundă Nimenea nu poate să-l ascundă, Nimenea nu poate să-l lege, Pe pământ pentru el nu e lege, Nu e nicio cruce sau roată Pe care să fie răstignit vreodată; De judecat îl judecă Dumnezeu! Pune mâna pe
SUFLETUL MEU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350108_a_351437]
-
interiorizare a cuvintelor. Și cum fascinația aceasta - a descoperirii greutății din cuvintele simple - nu mă părăsea, mi-am zis să încerc mai departe. Totodată mi-am propus să mă desprind de zona 'mitului biblic', cumva și de teama unor neînțelegeri (dezamăgiri?) privind abordarea mea laică. Numai că pe-aici s-a mai altoit ceva: o sensibilizare, o preocupare tot mai accentuată în gândurile mele (simptom de bătrânețe, deh!) pentru aspectele simple dar profunde ale existenței umane. Pentru implicita dar discreta coordonată
REINTERPRETĂRI DE MITURI ŞI LEGENDE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350158_a_351487]
-
a "vremea și oamenii". O spun numai pentru oamenii cu suflet de copil. Dacă îi voi plictisi cu povestea și interesul va scădea la zero grade, atunci...voi fi nevoit să îngheț și eu publicarea ei, desigur, cu regrete și dezamăgirea că sunt un scriitor plicticos. Până atunci, totuși, vă rog să citiți: Cum am aflat de minunata poveste a lui Mărțișor Într-o seară de april m-am așezat pe o bancă sub caișii înfloriți. Era de acum târziu și
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
Acasa > Stihuri > Momente > PRIN TUNELUL DE VATĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului De atâta drum mă-ntunec de ger, stelele-mi citesc în gânduri dezamăgirea, fluturi fără aripi îmi foșnesc în urechi. Cineva răsucește orele pe cadranul lunii, schimbă caii la vămile care mă poartă prin tunelul de vată al iernii. Pe aici n-a trecut picior de om fără ca vântul să-l acopere cu
PRIN TUNELUL DE VATĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361867_a_363196]
-
cu norocul meu... mi-aruncă/ De la sânul tău cel dulce floarea veștedă de luncă,/ Ca pe coardele ghitarei răsunând încet să cadă.../ Ah! E-atât de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă... Pasiuni și despărțiri, poetul devine dezamăgit și dezamăgirea a dat limbii românești o capodoperă - „Luceafărul”, poezie în care e mistuit de iubire, gata să-i jertfească iubitei nemurirea, dar în cele din urmă este copleșit de drama renunțării, a izolării: A fost odată ca-n povești,/ A fost
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
am zbătut mereu, Împreunăam trecut de tot ce-a fost mai greu. Nu mereu am fost romantici sau buni, Dar la greu ne-am luptat ca doi nebuni. Nu întotdeauna aveam chef de iubire Cu tot cu lipsa asta, n-a fost dezamăgire. Ne-am îngrijit de noi ca doi copii săraci Chiar dacăa fost săfim cât mai stângaci; Și-n cei 10 ani de zile am învățat mereu Cum săne fim alături la bine și la greu! Nu ne mai sărutăm în
ROMANTICI de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361960_a_363289]
-
românească” a limbajului artiștilor români, în precizia sabiei samuraiului... a limbii japoneze. O românca și un japonez, spuneam...Iubirea si Armonia adăugându-se Cunoașterii și Prieteniei, toate refugiindu-se în taina Cuvântului...cu speranțe, vise, împliniri, uneori... chiar și în dezamăgiri. Dar și ele fac parte din viața omului...altfel, poate, nu am iubi atât de mult viața. Shinya și Cristina sunt două simboluri, unul reprezintă Țara Soarelui Răsare, iar celălalt...România. De aceea, pe diplome, apar drapelele ambelor țări(2012
de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361989_a_363318]
-
se scrie cu patimă, se scrie cu fior patriotic, se scrie dulceag. Cel mai lung poem al națiunii înghite fără ezitare strofa doamnei Liliana - „Sînt Puiul de Om, / Ce am crezut în viață! / Dar dintr-un colț de dom / Țîșni dezamăgirea din ceață!“, laolaltă cu strofa doamnei Mariana - „Sînt noaptea-albastră revărsată, / De stelele din cer căzînd, / A lunii față imaculată, / Mă oglindesc în rîu curgînd“ sau cu suferința doamnei Dida - „Sînt tristă azi că n-ai apărut! / Te-am așteptat și
INTERNAUTUL (”RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT”, CEL MAI LUNG POEM PENTRU CARTEA RECORDURILOR) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362081_a_363410]
-
dacă ai putea, la ora mesei ai fi în stare să-ți iei farfurioara cu care să umbli prin vecini după un strop de mâncare. Ce-o fi, numai să-ți amăgești foamea. Renunță la dorințe, ca să te ferești de dezamăgiri. Supărarea mea este așa de mică la scara universului încât nici nu se vede și, nici măcar nu trebuie amintită. Și dacă nici pe alții nu îi interesează, înseamnă că ea nici nu există. Supărarea mea nu există! Trebuie să îmi
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
care, în fața Domnului îi devenise, la voința ei, soț. Nu știu exact care i-a fost intenția autorului, dar așa cum a descris trăirile acestor două personaje, într-o iubire ce părea divină, o întâlnire a sufletelor pereche după căutări și dezamăgiri, eu personal, deși femeie, am fost impresionată de zbuciumul bărbatului rănit, înșelat, gata de a-și pierde întreg echilibru din cauza unei femei ce s-a jucat cu sentimentele lui, așa cum s-a jucat cu încrederea soțului care nu i-a
CLIPA INSOLITĂ A WAREI MESSNER, SAU ROMANUL INSOLIT AL LUI OCTAVIAN ANUȚA de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/365883_a_367212]
-
vorbesc lucruri neadevărate pentru a putea să se facă voia lor... Și a tatălui minciunii și al înșelătorului veacului acesta. Acesta este spiritul „modern” în care să trăiești cinstit este un defect. În activitatea mea de reporter am avut uneori dezamăgiri, deoarece cunoșteam când eram mințită, sau când interlocutorul meu ocolea adevărul. Nu pot spune că nu am avut și satisfacția să descopăr oameni cu o înaltă ținută morală și sinceri. Dar, în general aceștia erau puțini raportat la numărul celor
DESPRE IMAGINE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365931_a_367260]
-
pasiune și mai ales de nevoia de iubire. Cuvintele vor fi rostite atunci când vor încerca să accentueze magia simțămintelor, fiecare gând împletindu-se cu aspirațiile, visele, dar mai ales cu bucuriile mult așteptate de la viață. Până acum au avut în afara dezamăgirilor din partea celui sau celei cărora le-au încredințat simțămintele, doar deziluzii. Acum simțeau nevoia împlinirilor, al alungării temerilor că din nou pot eșua. Fiecare dorea să aibă încredere în celălalt și toată speranța era ca inimile lor să poată vibra
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
poemele sale, este justificat de dorința de a sublinia și de a da înțeles ideii principale. E ca un ultim cuvânt, cu forță testamentară, ori sub semnul unui legământ. Înțelesul de pierdere, chemarea, jindul, așteptarea, neîmplinirea, și, de cele mai multe ori, dezamăgirea, sunt principalele simțăminte cu care se confruntă poeta, chiar și atunci când lucrurile par să meargă în sens pozitiv. Dar rămâne ceva, ca o durere surdă ori numai amorțită care, uneori poate lua o formă acută, ceea ce nu poate genera decât
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
trebuit să repete comanda pănă când, cu greu a fost executată. Soldații ar fi preferat o noapte de marș în schimbul celor câteva minute rămase de petrecut în compania drăgălașelor fete. Noaptea a devenit apăsătoare pentru toți; soldații marcați fiind de dezamăgire, sobofițerul purtând povara evaluării prostiei de a scoate, de capul lui, militarii răzvrătiți în afara unității, Sclipuț, tablagiul, trăind spaima a ceea ce va avea să urmeze iar fetele, „ah ! fetele... ” trăind sentimentul părăsirii de către iubit, tocmai atunci când totul părea să fie
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
să fie aproape pustiu. Trenul golit de călători mai scoate pe la câte un capăt de vagon o pufăială de abur, sporindu-și cenușiul, apoi se pune în mișcare spre triaj. Albert se străduiește din răsputeri să nu se lase pradă dezamăgirii întărindu-și sufletul, încercând să-i însămânțeze optimismul măcar atât încât să-și regăsească echilibrul. Chipul îi trădează frământarea. Nu știe că este privit: - Nu a venit, nu?! Ai așteptat-o degeaba! Îl privește mut, cu uimire, pe individ neînțelegând
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
Albert a luat loc în rândul celor care urmau să fie examinați. Nici nu ai zice că este aceeași persoană cu cel cunoscut până acum. Eleganța cu care își expunea cursul, în sala de amfiteatru, lăsase loc plictiselii dar și dezamăgirii, cel puțin în aceeași măsură. Ar vrea să-i reproșeze lectorului care ținuse seminariile, felul în care de prezintă studenții la examen dar nu este nici locul nici momentul potrivit. S-a rezumat doar să spună : - Trebuie să iau o
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
fost invitat la film. * Invitația părea să se soldeze cu un eșec. Bilete, la un film bun, nu puteai găsi decât la prima oră, la care se scoteau la vânzare și uneori nici atunci. Acum era seară, o seară a dezamăgirii pentru Sabina. Nota luată la examen nici nu părea să mai conteze. A fost surprinsă atunci când Albert, care o însoțea, i s-a adresat : - Hai să ne întoarcem, repede, că pierdem filmul ! - Și bilete ?... - Iată-le ! - Când le-ai cumpărat
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]