3,503 matches
-
cu Colonelul Chabert al lui Balzac), nu va face însă din Ochii strigoiului o carte memorabilă, deoarece tendința de verbiaj a scriitorului îneacă totul în discursivism, cel puțin ultimele două volume fiind un soi de rechizitoriu retoric făcut epocii în numele dezideratelor anarhiste și stângiste ale celor din tranșee. Alt roman realizat în marjele acestei problematici, Războiul lui Ion Săracu (1945), e un jurnal al unei cătane de la țară în cel de-al doilea război mondial, încercând o perspectivă asupra evenimentelor din
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
mărturii sunt adevărate, R. ar fi pus la cale, la premiera cu D-ale carnavalului, o zgomotoasă manifestație de ostilitate. Excedat de inflația piesei istorice, falsă și grandilocventă, Sphinx recomandă inspirația din viața societății românești, precum și „compilarea” de „documente omenești”, deziderat ce exclude zugrăvirea de „ființe ideale”. Ironizează „căznitele producțiuni dramatice” ale lui Schiller și teatrul, „ruină măreață”, al lui Victor Hugo. În privința repertoriului, e de părere că ar trebui să cuprindă scrieri de valoare (indiferent dacă sunt indigene sau traduceri
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
în numele națiunii, ca replică la Apelul lansat de generalul Nicolae Rădescu, prin publicația „Uniunea română”, către toți românii din exil. Se vădește ca un program politic ivit din experiența gazetarului, gata să considere că lupta pentru eliberarea țării este un deziderat major al tuturor cetățenilor ei, indiferent unde se găsesc. Un asemenea program se află și în activitatea din exil a gazetarului, fiindcă acesta acordă paginii tipărite o greutate considerabilă ca semnificație a trăirii, ca mod de respirație intelectuală. Pentru R.
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
critice” în domeniul „moștenirii culturale” - în fond anexări și reconfigurări ale fizionomiei unor mari înaintași, începând cu Eminescu, Caragiale, Creangă -, apoi cu denunțarea unor „isme”: modernism, formalism (vizând notele de avangardism și scriitura necanonică), cosmopolitism, naturalism (adică realismul nud, neconvenabil dezideratului „vizionar” al doctrinei). Ca o specie de formalism este tratat și p., iar pentru întărirea caracterului „partinic” al literaturii este combătută altă atitudine specifică programului său originar, apolitismul. După calendarul politic al momentului, exigențele realismului socialist se vor relaxa în
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
CULTURALĂ”, publicație apărută la Bacău, lunar, din iulie 1911 până în aprilie 1912. Realizată de un comitet redacțional că o revistă de cultură, publicația cuprinde cronici, însemnări și informații culturale din spațiul moldovean, într-o tonalitate marcată destul de pregnant de un deziderat naționalist. De aceeasi coloratura ideologică este impregnata și literatura de aici. Colaborează cu poezie Eugeniu Revent, cu articole - George Berea, Dumitru C. Moruzi, Eugeniu Revent. În numărul 6/1911 este consemnata pe larg conferință Presă și menirea ei, ținută la
REVISTA „LIGA CULTURALA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289181_a_290510]
-
își schimbă numele în „Ploieștii literari”, de la numărul 5/1920 subtitlul „Revistă literară” devine „Revistă bilunară ilustrată. Artă. Literatură. Știință”, iar odată cu intrarea în cel de-al doilea an de apariție survine ultima modificare: „Stropi de rouă. Revistă enciclopedică bilunară”. Dezideratul exprimat de redactori în deschiderea primului număr, acela de a publica „novele, amintiri, versuri, schițe umoristice și de a căuta să obțină concursul scriitorilor noștri de valoare”, îi determină ulterior să solicite „corespondenți harnici pentru locurile vacante, în provincie”. Alături de
PLOIESTIUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288853_a_290182]
-
angajată este deosebit de vulnerabilă la ideologia grupului, a subsistemului social ale cărui perspective încearcă să le clarifice. Ea cuprinde adesea presupoziții ideologice particulare de care cu greu se poate debarasa. Abordarea obiectivă se conturează însă tot mai mult ca un deziderat atât științific, cât și social. Obiectivitatea trebuie concepută însă mai mult ca un proces asigurat mereu de critica intern-științifică, dar și extern-socială a diferitelor presupoziții ideologice particulare. Angajarea deschisă este un remediu. La ea trebuie adăugată autoanaliza ideologică orientată spre
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pentru o întreprindere, în condițiile în care aceasta nu dispunede un serviciu specializat care să conțină atât personal calificat, tehnici și proceduri validate științific, cât și autoritate organizațională. În lipsa unui asemenea organism, selecția și orientarea profesională științifică rămân un simplu deziderat, iar cunoștințele privitoare la acesta riscă să devină o sursă de insatisfacție. Sindromul interdependenței și funcționalității vicioase. Din cauza interdependenței părților, foarte ridicată în sistemele sociale, componentele pe care sociologul dorește să le schimbe fac parte cel mai adesea dintr-un
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care învinsul își poate judeca învingătorul. Este de fapt singurul mijloc de a înainta nu numai spre o înțelegere obiectivă a evenimentelor, ci și spre o lume a înțelegerii și a coexistenței pașnice. Și acest lucru nu este un simplu deziderat. El a început să fie o realitate. Bombele atomice de la Hiroshima și Nagasaki nu mai sunt considerate din punctul de vedere al celui care a învins atunci, ci dintr-o perspectivă mai generală, la care pot subscrie toate națiunile. Explicația
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în considerare și analizate. Noi căutăm să facem deducții despre validitatea generală a afirmațiilor noastre, înțelegând că orice concluzie este întotdeauna într-o oarecare măsură nesigură și insuficientă. Metodele riguroase de cercetare oferă abilitățile și procedurile necesare pentru astfel de deziderate într-un mod care permite maximizarea încrederii în rezultatele obținute. Descoperirile noastre științifice pot fi uneori în contradicție cu unele dintre preferințele, opiniile și interesele noastre politice. Adesea se fac presiuni asupra noastră pentru a ne divulga descoperirile preliminarii, a
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
câștigă nici istoria sociologiei, nici studiul comunismului. Singura alternativă În perioada actuală este ieșirea din complexul reabilitărilor și al demascărilor. Adică motivația cercetării fenomenului gustian să nu se bazeze pe dorința de a face dreptate față de nedreptatea comunistă, ci pe dezideratul cunoașterii oneste propriu-zise. Această sarcină este iminentă, indiferent de faptul că tindem sau nu la o definire a identității sociologiei românești În contextul sociologiei mondiale. Cercetare sociologică se poate face și fără sentimentul apartenenței la o tradiție națională, dar valoarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nimic despre relațiile dintre eforturile de modernizare Întreprinse de administrația publică și strategiile similare ale gustiștilor pe vremea monografiilor și aceea a echipelor regale. Este vorba de o relație ambivalentă, care abia În anii ’30 a reușit să-și apropie dezideratele. Nu este studiată nici relația Școlii cu Ministerul Agriculturii și instituțiile sale aferente, cu sistemul cooperației, deși economiștii și statisticienii au adus un aport considerabil la cercetarea satului. Se pare că această legătură a fost cea mai trainică, dacă ne
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În timp, spațiul nu este luat În considerare suficient de mult. Se discută despre variabile comparate Între ele, decontextualizate, actorii devin simple unități de analiză, și nu actori implicați În relații sociale, În interacțiuni. Viitorul metodologiei sociologice Începe cu un deziderat: ,,O metodologie contextualistă Înseamnă viziune chicagoeană asupra timpului și spațiului, ceea ce presupune (re)descoperirea istoriei evenimentelor, a domeniilor de interacțiune, a modurilor de investigare a interdependențelor spațiale complexe, ținând cont că aceste interdependențe spațiale sunt structurate temporal” (Abbott, 1999, 217
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
educatorii se simt „prinși”, exprimându-și acordul pentru dezvoltarea parteneriatelor, fără a Întreprinde Însă nici o acțiune. Putem afirma, fără pretenția generalizării concluziilor cercetării, că În sistemul de Învățământ preuniversitar din țara noastră parteneriatele școală-familie-comunitate se află doar În stadiul de deziderat. Credem că din factorii explicativi responsabili de această stare de fapt fac parte: lipsa organizării instituționale necesare funcționării parteneriatelor, cadre didactice care nu au pregătirea teoretică și practică corespunzătoare și, de aceea, predomină „festivități” și „ședințe cu părinții” ce sunt
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fiind insuficientă pentru definirea unei situații metodologice de tipul interviului de grup (Mucchielli et al., Dicționar al metodelor calitative În științele umane și sociale, Iași, Editura Polirom, 2002). Coordonarea dezbaterilor de către specialist, formarea unor specialiști În acest scop reprezintă două deziderate vitale, am considerat noi. Studiul implicațiilor imediate și pe termen lung ale experimentărilor de acest gen ar necesita el Însuși o bună fundamentare științifică și o metodologie corespunzătoare În condițiile În care, voit sau nu, fiecare experimentare este și un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
trecerea de la raportul „eu” (cercetătorul)/„el” (obiectul standardizat al cunoașterii, redus de cele mai multe ori la o unitate statistică) la raportul „eu”/„tu”. În cea de-a doua abordare, obiectul cunoașterii sociale este un agent uman personalizat, cu spiritualitate, trăiri, experiențe. Dezideratul este vechi, vine În sociologie pe line weberiană. Problema este cum poate fi realizat În practica de cercetare. Soluția standard este cea de interacțiune de durată, de locuire În comunitatea supusă observării. În condițiile În care acest lucru nu este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
intruziune, cu o agresiune chiar. Că afișarea unei superiorități izvorând din stăpânirea unei metodologii poate crea un sentiment de dependență și de inferioritate. Câteva cuvinte despre practica observării. Se invocă adesea condiția distanțării, rezervei, discreției observatorului. Dar este realizabil acest deziderat În practică? În cazul În care cercetătorul adoptă poziția obsevatorului participant, pericolul este empatiazarea cu subiectul. Unde se găsește calea de mijloc? Declarațiile despre obiectivarea observatorului sunt adesea simple etichete dogmatice, imposibil de pus În practică. Soluția, cred cei doi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
în vizită în Statele Unite ale Americii, s-a decis imediat să emigreze. A primit o funcție la Institute for Advanced Study, în Princeton, New Jersey. De-a lungul vieții sale, fie forțat de împrejurări, fie pentru a-și atinge anumite deziderate, Einstein și-a schimbat cetățenia în mai multe rânduri: în anul 1879 avea cetățenie germană în momentul nașteii la Ulm, în anul 1896 petru a evita serviciul militar renunța la cetățenia germană, în anul 1933 devine cetățean elvețian, iar pe
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
recenzii, bibliografii, însemnări. „Cronica literară”, susținută îndeosebi de Al. Ciura și de Ion Clopoțel, se ocupă de cărți cu ecou în presa vremii și de ediții din scriitori români. Ioan Georgescu, în Ce fel de literatură dorim noi!, revine asupra dezideratului conform căruia la baza literaturii culte trebuie să stea creația populară; importante pentru intențiile redactorilor sunt, de aceea, culegerile de literatură populară sau versurile compuse pe tipare populare. Paginile culturale cuprind comentarii privind mișcarea de idei, situația școlilor românești din
PAGINI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288613_a_289942]
-
că „ne aflăm încă în faza de tranziție”. Pe de altă parte, se remarcă dispersarea forțelor gazetărești, așa încât „avem un cititor de fiecare revistă” și se susține necesitatea unei publicații literare puternice, având drept scop crearea unei mișcări literare autentice. Dezideratul este ilustrat cu exemplul revistei „Literatorul”, pentru care „literatura devenise o funcție socială în stat”. Cu această conștiință a misiunii ei, redacția analizează viața literară și culturală, propune discuții „libere și contradictorii” pe teme precum romanul românesc, curentele literare, literatura
PAGINI ALESE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
cam până prin 1971, destrămându-se treptat, dar foștii lui componenți aveau să rămână, în ochii oficialităților comuniste, cu o reputație de personaje recalcitrante, de frondeuri sau rebeli. În cazul lui M., reputația nu va fi infirmată: deloc dispus să menajeze dezideratele opresive ale autorităților, mișcându-se și comunicând liber, cultivând prieteniile literare, înconjurat, admirat și urmat de scriitori din toate generațiile, el are o prezență pregnantă în cadrul reuniunilor și contactelor neoficiale, devenind „cap de serie al boemei și noncoformismului scriitoricesc din
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
decembrie 1927 și 13 mai 1928, apoi anual, în 1929 și 1930. Director: Const. Calmuschi, secretar de redacție: Grigore Vêja. Începând cu anul al doilea de apariție, sub direcțiunea lui I. Gherincea, subtitlul devine „Revista Universității Populare din Galați”. Principalul deziderat exprimat în Programul nostru ar fi acesta: „să ne scoborâm în masele căutătoare de cultură”, chiar dacă aria acoperită va fi limitată: „vom fi fericiți dacă - fără vreun gând de regionalism [...] - vom putea produce roade în această parte a Dunărei de
MOLDOVA DE JOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288213_a_289542]
-
Aderarea României la Uniunea Europeană este privită în majoritatea situațiilor ca un lucru bun și necesar, subliniindu-se ideea că țara noastră, în postura unui stat mic, are nevoie de un ocrotitor. De altfel, persoanele mai în vârstă văd în acest deziderat național necesitatea de afiliere la un organism mai mare și mai puternic: „Trebuie să fim sub o putere ca să fim liniștiți, că dacă suntem singuri, izolați îndată se aude că vin peste noi...” (bărbat, 76 de ani, pensionar). „Potrivit modelului
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
ne-ar putea incomoda prea des, folclorul mitologic stă mereu ca soluție la îndemână. Nevoia de spiritualitate e compensată prin câteva reverii sămănătoriste, rezumată într-un rând de colinde, prapuri și costume populare. Nu reproșuri, ci dezideratetc " Nu reproșuri, ci deziderate" Rândurile de mai sus se cuvin citite nu atât ca reproșuri, ci ca deziderate. Să recunoaștem că aceste principii ecleziologice patristice sunt arareori puse în practică chiar de către clerul Bisericii ori de către structurile de învățământ teologic, subvenționate din fondurile publice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Nevoia de spiritualitate e compensată prin câteva reverii sămănătoriste, rezumată într-un rând de colinde, prapuri și costume populare. Nu reproșuri, ci dezideratetc " Nu reproșuri, ci deziderate" Rândurile de mai sus se cuvin citite nu atât ca reproșuri, ci ca deziderate. Să recunoaștem că aceste principii ecleziologice patristice sunt arareori puse în practică chiar de către clerul Bisericii ori de către structurile de învățământ teologic, subvenționate din fondurile publice. După trecerea la cele veșnice a celor mai mulți Părinți din generația de aur a duhovnicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]