2,118 matches
-
poți să scapi. Liu - liu, oare ce‐ai să faci? Dormi ... și‐nvață‐ te să taci. Liu‐liu, inimă bolnavă, Nani, fecioraș de sclavă, Viața ni‐ i numai suspin: Nici un zâmbet de lumină, Pururi beznă, veșnic chin, Trudă fără de hodină, Deznădejde pas cu pas și răbdare fără glas . Nani‐ nani ... șir cu șir Soarta cum să ți‐o înșir? Nani, pui... am plâns de‐asară Lacrimi multe în batistă ... Ai s‐ o guști cât e de‐amară și‐ ai s-o
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
am simțit destul de bine, adăugă el, cu un surâs. Dar moralul și culoarea i se îmbunătățiseră, într-adevăr, mult, de câteva zile, iar Oyu simțea o plăcere nespusă privindu-l, în acea frumoasă dimineață. Deodată, însă, avu un sentiment de deznădejde, amintindu-și cuvintele medicului: „Sunt foarte puține speranțe de vindecare.“ Însă nu avea de gând să se lase pradă simțămintelor. Câți pacienți nu-și reveniseră, după de doctorii îi declaraseră ca și morți? Își făgădui să-l îngrijească pe Hanbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în sfârșit, ziua când Shojumaru trebuie să meargă la Azuchi. Vom pleca astăzi. Știu că e foarte neașteptat, dar te rog să-i informezi pe servitori și să-i pui să înceapă imediat pregătirile de plecare. Hanemon înțelegea foarte bine deznădejdea stăpânului său, iar de pe chip îi dispăru, dintr-o dată, orice culoare. — Atunci, viața Domnișorului Shojumaru este... Hanbei observă că bătrânul tremura și, ca să-l liniștească, îi spuse zâmbind: — Nu, nu va fi decapitat. Voi potoli furia Seniorului Nobunaga, fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Azuchi cu câteva zile în urmă, venind în capitală. „Probabil că Seniorul Ieyasu a și plecat din Kyoto,“ reflectă Mitsuhide. În sfârșit, se ridică repede în picioare, făcându-i pe toți generalii să sară în picioare. — Să mergem. Calul meu. Deznădejdea vasalilor săi părea un val care se unduia sub acțiunile capricioase ale minții sale rătăcite. În ultimele câteva zile, se însingurase, cu regularitate, față de vasali și se comporta tot mai mult ca un orfan, nu ca liderul unui clan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Predă-ți capul ca un bărbat! Inamicii erau îndesați ca ciorile pe salcâm dimineața și seara. Pajii și vasalii personali se postară în jurul lui Nobunaga, pe coridoarele laterale și din spate, în poziție protectoare, cu săbiile aruncând flăcări născute din deznădejde. N-aveau să lase inamicul să se apropie. Frații Mori erau printre ei. Câțiva dintre acei oameni care refuzaseră să-și părăsească stăpânul până la capăt și care luptaseră să-l apere zăceau acum căzuți peste dușmanii cu care se bătuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și aici se întâmpla ca un strigăt de victorie să fie urmat rapid de o înfrângere. În timpul luptei, răcnetele scoase de unitatea lui Matsuda se schimbară cu repeziciune, devenind asemănătoare sunetelor unui copil mic, între suspine. Optimismul se transformase în deznădejde. — Ce se-ntâmplă? — De ce dăm înapoi? Nu vă retrageți! Mirați de deruta tovarășilor lor, unii dintre soldații lui Matsuda strigau furiși. Dar și acei oameni o luară, curând, la goană, spre poalele muntelui, purtați parcă de o avalanșă. Comandantul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
navelor care traversau lacul era împins de briza care făcea steagurile să fluture și reflecta armata terestră în marș, înaintând de-a lungul coastei. Dar din Azuchi nu mai rămăsese decât pământ pârjolit și, de îndată ce sosiră, trupele fură cuprinse de deznădejde. Zidurile albastre cu auriu din Azuchi nu mai existau. Toate porțile zidului exterior și streșinile înalte ale Templului Soken arseseră până-n temelii. În cetate, situația era și mai grea. Nici măcar câinii de pripas nu mai aveau ce să vâneze, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
numai de protejarea mamei soacre. Nu vă gândiți la mine. Și, oricât ați regreta că părăsiți ceva în urmă, nu vă lăsați preocupați de bunurile materiale.“ Astfel le încurajase Nene pe servitoare și pe toți membrii personalului, în timp ce înaintau, cu deznădejde, pe drumul spre răsărit. Castelul Nagahama era mărginit la apus de lacul Biwa, zona din miazănoapte era controlată de clanuri dușmane, iar ce se petrecea pe drumul spre Mino era neclar. Nu aveau nici o altă soluție, așadar, decât să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vedea nicăieri. M-am gândit că ar fi fost dezavantajos să-i atacăm, așa că, m-am întors fără nici un rezultat care să-mi încununeze eforturile. Acest raport, adăugat oboselii din noaptea trecută, îl arunca pe Katsuie în cea mai neagră deznădejde. Apoi, când până și Genba începuse să-i facă reproșuri, nici nu era de mirare că în dimineața aceea se simțea atât de deprimat. Totuși, nu putea rămâne așa, la nesfârșit. În aceeași zi avea loc solemnitatea de anunțare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a succesiunii lui Samboshi. După micul dejun, Katsuie trase un pui de somn și făcu o baie, apoi se găsi, din nou, în înăbușitoarele robe și acoperământul de cap pentru ceremonie. Katsuie nu era genul de om care, căzut pradă deznădejdii, să rămână stăpânit vizibil de această stare. În ziua aceea, cerul era acoperit de nori, iar atmosfera era și mai umedă decât în ajun, dar ținuta lui, pe drumul spre Castelul Kiyosu, fu mai maiestoasă decât a oricui din cetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru a-l primi pe Katsuie. Acesta sosise la poarta castelului și încă mai era pe cal. Ținea într-o mână coada unei lănci rupte, dar nu părea a fi rănit, și avea fața - ba chiar întreaga făptură - pătrunsă de deznădejde. Căpăstrul calului său era ținut de Toshinaga, care-i alergase în întâmpinare. Cei opt oameni care-l însoțeau rămăseseră dincolo de poartă. Prin urmare, Katsuie era singur. — Îți sunt nespus de îndatorat. Cu aceste curtenitoare cuvinte adresate lui Toshinaga, Katsuie descălecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o făcu generalului înfrânt. Toshinaga era la fel de îngrijorat ca și tatăl său și-l ajută pe fugar să-și scoată sandalele îmbibate de sânge. — Mă simt de parcă aș fi la mine acasă. Bunătatea impresionează profund pe cel aflat în abisul deznădejdii și îl face să nu mai fie suspicios și plin de amărăciune. Este singurul lucru care îl determină să mai spere. Părând fericit de-a binelea, Katsuie continuă să-i felicite pe tată și fiu pentru scăparea lor: — Această înfrângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
observă spontaneitatea și vigoarea degajată a mișcărilor îngerilor, ale căror chipuri par îndurătoare cu păcătoșii pe care încearcă să-i ajute în ascensiunea lor, precum și atitudinea de satisfacție a diavolilor, care-i privesc pe cei prăbușiți, dar și spaima și deznădejdea celor aruncați în abis. Dozajul culorilor, închis la chipurile celor aruncați în abus și al diavolilor, luminos la figurile și nimburile îngerilor, care zboară, a sufletului ajuns pe ultima treaptă a scării și a lui Iisus Hristos, dau compoziției, în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pe buzele și în mintea fiecărui român nepedelist al zilelor noastre. Și a urmat gestul, care a făcut ca știre de presă, înconjurul întregului glob pământesc. Adrian Sobaru, s-a aruncat de la balcon ,cu capul în jos, ca semn al deznădejdii unei țări întregi. A sărit de la balcon, în mijlocul parlamentarilor, oprind din măcinarea nesimțită a vorbelor goale, acea mașinărie teleghidată numită Boc. Parlamentarii, care deja se pregătiseră să moțăiască, atât timp cât va vorbi individul de la tribună, s-au trezit deodată parcă dintr-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Într-un târziu, Stanca s-a privit și ea în oglindă și nu s-a mai putut recunoaște. Ochii îi erau umbriți de o tristețe în care te puteai pierde, părul îi încărunțise și în jurul ochilor erau săpate adânc urmele deznădejdii unui trup prea zbuciumat... I s-a făcut milă de ea , de slăbiciunea ei, de iubirea aceea pe care a hrănit-o din trupul ei și care acum agoniza la capătul celălalt al cerului. Parcă deslușea toate tainele vieții ei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
sala de mese tot timpul cât au fost strânse resturile rămase de la ceai. De fiecare dată când nu făceam ceva anume gândul la Luke mă copleșea. Durerea respingerii creștea în intensitate de la un simplu zgomot de fond la o profundă deznădejde. Aveam nevoie de ceva care să-mi distragă atenția și asta foarte rapid. Trebuia să fi sosit ora masajului și a gimnasticii. Era imposibil să nu fie așa. Nu mai puteam sta liniștită, bând ceai și întorcând pe toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
alt loc de muncă în nu mai mult de o lună începând din seara aceea, după trecerea lunii el lucra tot la compania de taximetre 3-D. Tom se întrebase întotdeauna de la ce vine D-ul, iar acum credea că știe. Deznădejde, Dezintegrare, Deces. I-a spus lui Harry că se mai gândește, apoi, la fel ca întotdeauna, nu a făcut nimic. Dacă n-ar fi fost dementul bâlbâit și drogat care i-a înfipt un pistol în gât la colțul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acolo unde nu mai putea să vadă nimic altceva decât o perdea de curcubee. Închise ochii și se răsuci cuprins de stări contradictorii. Pe de o parte, un minunat fior de viață. Pe de altă parte, o tristețe vecină cu deznădejdea. ― Îl pierzi! Dacă ajunge la trăsură, acolo va fi și Babic. Cu el, nu mai ai nici o șansă. Într-adevăr, cei doi părăseau poiana, ajutându-se reciproc să-și găsească și să-și îmbrace hainele din mers. Era ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
doar Moș Iacob. E ciupit binișor, dar el singur vine lângă mine, În calidor și mă Întreabă, cu limba, acum groasă, de parcă ar fi picior, de ce plâng: mă dor bubele de la gionate? - Mă doare inima de la suflet!!, răcnesc eu, cu deznădejde și cu bucurie că are cine mă asculta. Ați stricat bunătate de cruce, păgânilor! Și cât am trudit la ea... - De asta plângi? Să-L lăudăm pre Domnul că ne-a dat prilejul s-o stricăm, băițălu moș’lui, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
reacție se așteptase din partea lui, dar sperase ca bărbatul s-o susțină în încercarea ei de a descurca situația. Într-un final, Luca și-a întors privirea către ea și-a început să clatine încet din cap, în semn de deznădejde. — Ce-a fost în capul tău? Chestia asta ne întoarce în punctul de unde am plecat. Ușor surprinsă de remarca lui, Alison s-a încruntat. —Stai puțin! Eu n-am încercat decât să ne ușurez situația. Nu poți să mă blamezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ale mele nu sunt deloc ieșite din comun, Nick. De asta au femeile hormoni, utere și toate celelalte ustensile de reproducere care ne fac atâtea probleme în viață. Susan s-a frecat la ochi străduindu-se să ignore senzația de deznădejde de care era invadată, chinuindu-se să găsească puterea să ducă discuția până la sfârșit și să obțină o concluzie. Nu voia să abandoneze înainte să spună tot ce avea de gând să spună. —O iubesc pe Milly de parc-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de o fractură multiplă. Așa că Susan va trebui să lupte din greu dac-o să vrea să mai meargă vreodată. După ce inițial, la auzul veștilor date de doctor, Nick se mai înseninase, acum bărbatul pălise din nou și părea în pragul deznădejdii. Există pericolul ca totuși să-și piardă piciorul? — Sper că nu, dar, așa cum am mai spus, nu pot să exclud complet această posibilitate. Dacă însă totul merge așa cum trebuie, atunci piciorul va rămâne la locul lui. Dar s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
plauzibilă. Numai Dumnezeu știe cât am învârtit lucrurile în mine, cât am încercat să găsesc o astfel de explicație, cât am sperat să o găsesc. Fiona s-a lăsat să cadă pe canapea. Se simțea copleșită de un val de deznădejde. A rămas acolo - i s-a părut o eternitate - în vreme ce David se foia în spatele ei, adunându-și probabil lucrurile de care avea nevoie pentru excursia departe de familie. —Să nu crezi că fac pasul ăsta cu liniște în suflet, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dăm seama că Dumnezeu ne încearcă pentru că ne iubește, iar dacă nici de iubirea lui n-om fi vrednici, atunci nu ne rămâne decât să ne luăm gâtul singuri... Ba bine că nu, să nu ne lăsam ispitiți de patima deznădejdii. În fiecare dimineață, la cinci și un sfert cel târziu, el iese pe ușă. Punctual, tăcut, riguros, păi, nici dacă ar fi avut o slujbă, cu puțin până-n șase e pe malul bălții, cu gândul la o ploaie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
porniri de violator îndreptate asupra tovarășilor săi, care-i somnambul, care chinuit de coșmaruri și zbiară-n crucea nopții după niște părinți neștiuți: mamăăăă și tatăăăă, mi-e milă de mama mia și de tata mieu... Mila, da, iubirea și deznădejdea. Viața lui începuse acolo și parcă ar fi vrut să se termine acolo, mai mult acum decât altă dată, cu de două ori mai mult balamuc și bătaie de cap și fript de dorul fraierului și idiotului ăluia de Milică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]