1,549 matches
-
practică, precum săgeata aerostatică ori titirezul-dinam. Nimeni nu era mai potrivit decît Tomás pentru Împărtășirea acelui secret. Visînd cu ochii deschiși, mi-l Închipuiam pe prietenul meu Tomás și pe mine, echipați amîndoi cu lanterne și cu busole, gata să dezvelim tainele acelei catacombe bibliografice. Apoi, amintindu-mi de promisiunea făcută, am hotărît că Împrejurările recomandau ceea ce În romanele polițiste se numea un alt modus operandi. La prînz, l-am abordat pe tata ca să-l chestionez În privința acelui volum și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tot, încât părea un manechin gonflabil din cauciuc se îndreptă cu pași mlădioși spre coborâre. Întrebă în treacăt pe ghidul cu cercelul de platină în urechea stângă: Please, pe ce interval orar ne putem desfășura, acilea, șefule? Ghidul-șofer surâse profesional, dezvelindu-și dinții orbitor de albi, printr-o nemaipomenită lăbărțare a colțului gurii, către urechea străpunsă de inelul său de platină. Rosti, la fel de melodios, ca și în alte dăți, cu toate că vocea nu-i era amplificată de buchetul suprarealist al microfoanelor Philips
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Fiecare cu Budapesta lui Duminică *** - Dacă vrei să știi, sa răstit mârțoaga din mijlocul camerei mele, făcând un pas mai în față, dezvelindu-și dinții de plastic, abia acoperiți de niște buze asimetrice din blană sintetică, eu sunt cu adevărat personajul principal! Eu! a nechezat înfundat. Restul sunt baliverne, ascultă la mine, căzneli, scărpinat după ureche, speculații, ca la accidentele de Charter deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Dar parcă acum îmi era teamă. Am rămas nemișcat. "Hai, Întoarce-te!" îmi porunci vocea. Și m-am supus. Primul lucru care m-a izbit la necunoscutul din fața mea a fost gura știrbă. Lăbărțate într-un rânjet batjocoritor, buzele cărnoase dezveleau gingiile goale în care mai stăteau înfipți câțiva dinți putrezi. Apoi i-am văzut fața ciuruită de vărsat, sprâncenele spălăcite, ochii reci, de broască, și gușa. O gușă mare pe care o purta sub barba roșie ca pe un medalion
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
niște sfinte moaște. Degete de pianistă: subțiri, lungi, drepte, 10 îngerași crescuți din palme. Și-a ridicat un pic fusta peste genunchi (fotoliul incomoda intențiile), și-a desfăcut ultimii doi nasturi de la bluziță (focul se întâmpla în inimă), și-a dezvelit un umăr din greșeală (luna încorseta în elastic). Conturul sânilor stârnea nesațul, gurguiul reliefau disponibilitatea, limba ca o ademenire de șarpe în scorbură. Domnișoara și-a trecut mâna printre șuvițele rebele. Fruntea înrourată, ochii a ploaie, buzele a fulgere. Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din nou la suprafață; de parcă, sătule de belșug, făceau tot ce le stătea în puteri ca să recreeze agitația vieții lor de dinainte, cea de furturi și atacuri în mijlocul protestelor publice. Când erau alungate în timpul tentativelelor lor nerușinate de jaf, își dezveleau dinții, iar călătorii se retrăgeau de teamă să nu fie mușcați. Când pelerinii le arătau pumnii, le arătau la rândul lor pumnii și chicoteau tare. Imediat ce erau alungate cu bătăi din palme și strigăte dintr-un loc, se iveau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
O serie de trepte mici duceau în vârful contrafortului. Secoh porni pe una din scări și-i făcu semn lui Gosseyn să urce pe cea care se găsea de cealaltă parte. Cum se apropia de vârf, un panou lunecă și dezveli partea superioară. - În genunchi, zise Secoh cu glas energic, și VEZI! Stând în genunchi, Gosseyn văzu umerii, o parte din brațe și a toracelui și capul celui culcat înăuntru. Figura uscățivă era destinsă, buzele ușor întredeschise. Era figura unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
rămâne, pe cât se poate, în întuneric. Lumină slabă la rampă. REGIZORUL (din culise): Nu-i gata! Jos cortina! DRACUL (intră, urmărit de un spot, face semn cu mâna spre culise): Lăsați-o ridicată! (spre public) Degeaba mai acoperi ce-ai dezvelit odată... (la rampă) Frumoase cuconițe și domnilor... vă rog Să suportați, din treacăt, un inocent prolog. De obicei, prologul e spus de-un domn în frac. Ce-ați zice de l-ar spune, incidental, un drac? Asemeni lui Mefisto, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și se apropie cu pași rari. Habacuc acoperă, ferit, tabla cu bobi, folosind poalele anteriului. Pafnutie vine spre ei.) PAFNUTIE: Da' ce faceți sfințiile voastre aici? HABACUC: Iaca stăteam și noi... de vorbă... mai de una, mai de alta... PAFNUTIE (dezvelește țintarul cu grijă, folosindu-se de toiag): Lasă-te de-astea... Al cui e rândul la mutat? SISOE: Al meu, părinte Pafnutie. PAFNUTIE: Așa? Atunci fă-mi plăcerea și mută-l pe acela de colo, de la colț. SISOE: Numaidecât! (scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a revenit, a deschis ochii și i-a ținut deschiși. — Ce s-a întâmplat? a întrebat. — Nu te simți bine, am bâlbâit. Dar ea nu părea să-și fi dat seama de nimic, nici măcar de leșinul neașteptat din somn. Am dezvelit-o cu violență până la brâu. — Trebuie să te consult, am spus aproape strigând. I-am palpat abdomenul. Era tare ca piatra. Ea nu s-a mișcat. — Mi-e frig, a șoptit. Am privit pe fereastră, sperând ca luna să înceteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a născut copilul am tendința de a depista tot felul de idiosincrasii provocatoare de melodramă. Toma își înfige gura mitralierei într-o halcă de carne de vită și face puh ! din gură, imitând zgomotul de glonț. Apoi râde ca prostul dezvelindu-și dinții ăia mari și îngălbeniți de tutun. — Ce te ții după mine... Vreau să mă faci pompier. Trei cârnați din ăștia de care-i plac lui H., scoici pentru mine. Într-o zi o să devin vegetariană. În ziua în
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
pe Adriana pe care o abordaseră și salutaseră nu mai puțin de trei persoane în ultimele zece minute. — Parcă ai fi o celebritate locală, îi spuse Emmy Adrianei clătinând din cap. Nu că m-ar surprinde, dar, totuși... Adriana surâse dezvelind dantura ei perfectă și își dădu părul pe spate într-o mișcare sexy la care Leigh putea să jure că s-au auzit exclamații de admirație de la mesele învecinate. — Querida, te rog, mă faci să roșesc! Da, bine, spuse Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a spus: „Tăticule..., mămico..., de ce nu-mi aduceți un frățior ca să se joace cu mine, așa cum au alte fetițe, să nu fiu singură cum sunt eu...?“ Am pălit amândoi, ne-am privit în ochi cu una din acele priviri care dezvelesc sufletul, ni le-am văzut goale, iar apoi, ca să nu ne rușinăm, am început s-o pupăm pe fetiță, și unul din acele săruturi și-a schimbat direcția. În noaptea aceea, printre lacrimi și furii de gelozie, l-am zămislit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trage o pereche de palme Janei, o apucă de-o aripă și o scoate din cadru. Emisiunea e întreruptă de un calup de publicitate. Lionel stinge televizorul. E ora 11.00. Conform desfășurătorului, mărșăluitorii ajung în locul unde urmează să fie dezvelită statuia imigrantului necunoscut. Sunt mai multe televiziuni la fața locului, dar cea mai bună poziție o are televiziunea din România. Explicația e simplă: ca să economisească banii de hotel, Triplu Ve, operatorul și șoferul au dormit în mașină, lângă monument. Când
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
opresc în fața monumentului. Francis și Didier - chelnerii de la bistroul imigranților fericiți - servesc toată adunătura cu pepperoni din două borcane mari, rămase de la ultima livrare a lui Kiril. Însărcinatul cu afaceri culturale al primăriei ține un scurt discurs plin de bun-simț: — Dezvelim, în această zi festivă, un monument dedicat imigranților care au căutat în Franța pământul făgăduinței și nu l-au găsit. Prin eforturile primăriei, am reușit să facem un monument modest, dar semnificativ pentru solidaritatea dintre noi și ei. Trage de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
are, de fapt, nici pe naiba. Alb tot, puritatea însăși. Zâmbetul dintotdeauna: oblic, ondulat. Partenera întinse mâinile delicate spre maestru. Fața se luminase de acea frumusețe fragilă și sălbatică, de adolescentă vicioasă. Se tot deschidea închidea la halat. Zâmbea complice, dezvelea clape albe, colți albi. Buzele se umeziseră, fragede, roz. Privea cu sfială spre maestrul prestidigitator, dar și cu o lucire de pradă. Gingășie lubrică, maternă. Nici n-o vedea, nasolul! Aruncase, dintr-o mișcare, geanta în cui. Nu vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unchiul lui Goncea, zâmbi ea. Martir de pe vremea comuniștilor. A scris și Burtăncureanu despre el o carte sau două. Vor să facă și un film.Generalul i-a ridicat monumentul și straturile alea cu flori. Acum doi ani le-au dezvelit. A dat o petrecere atunci... Două camioane de cârnați și bere a-mpărțit. Și muzică, cu luminație! N-o asculta. O urmărea doar, gândindu-se cum o fi arătat atunci, puștoaică, în docar lângă taică-su. O și vedea, slăbuță, firavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
unul dintre universurile vieții ei căreia îi fusese dat prea puțin să-l cunoască. Mitică strigă arată-te odată! Pelerina se întoarse încet, un încet dilatat, divizat în trepte de încet. Trecuse un ceas? Un război? Gluga căzu brusc și dezveli chipul: Mama!? îngăimă și căzu fără simțire... Se trezi în pat. Și pe astea trebuie să le iau și ridicându-se anevoie le îngrămădi pe toate într-o boccea. Cam mare, își zise și, fără să aleagă, aruncă peste gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
muzica perdelelor fluturând la geamurile fără flori, obeliscul de inox strălucea în fața clădirii înalte până la Lună. În jurul lui nicio pasăre nu zbura, decât vineții serafimi ai dorințelor tinereții pierdute și ielele, femei tinere și înrobitor de frumoase, voalurile transparente le dezveleau sânii opulenți, le urmăream de la etajul 100 al clădirii, vorbeam cu vântul să le spulbere transparentele mătăsuri, eșarfele zburau pe fereastră, mi se lipeau de față, cădeau moi la picioare, împiedicându-mă, amețit de parfumul îmbătător al zeițelor, să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu strângere de inimă la brațul lui bronzat care izbește mingea albă de tenis de podeaua Întunecată, Îl invidiezi? Îl admiri? N-ai ști ce să spui, dar ți-ai dori să râzi atât de lipsit de griji ca el, dezvelindu-ți dinții sănătoși și lați, și hălăciuga ta de păr blond și creț să fie părul lui negru, des, Îmblânzit de briantina fină și dat ascultător peste cap. Ce n-ai da să fii tu cel mai aplaudat pilot acrobat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cred că ar trebui să chemi pe vecinul Anton s-o cosească. Mai trece lumea pe drum și ce o să zică? Iaca nu mai pot eu de lume! Nu mă doare nici În călcâie... și a Început să râdă prostește, dezvelindu-și dantura care mai avea vreo trei patru dinți. Vino aici lângă mine și bea un păhărel de vin. L-am căpătat ieri de la Marcela, cea la care am prășit În vie. După ce au dat peste cap primul păhărel de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
încet-încet, s-a arătat la orizont și iarna, cu toate ale ei: lapoviță, apoi ninsoare răzbită și viscol de să nu dai nici un câine afară din casă. Și lotrul o ducea mereu pe șerpoaică în bârlogul lui, unde cu jarul dezvelit în gura sobei se iubeau nebunește!... După o vreme, însă, hangiul a băgat de seamă că îndată ce mănâncă și bea vinul îi vine un somn căruia nu-i poate rezista nici o clipă, fapt ce nu se petrecea înainte. „Măi, ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Doctorul Billings semăna extraordinar de bine cu John Cleese. Avea vreo doi metri și era aproape chel. Picioarele i se terminau undeva în spatele urechilor, fundul îi stătea direct pe ceafă, iar pantalonii îi ajungeau doar până la jumătatea gambei unde fluturau, dezvelind vreo cincisprezece centimetri din șosetele albe pe care le purta. Arăta exact ca un nebun. Ulterior am aflat că era psihiatru. Ceea ce mi se părea absolut normal. Pe fundalul chicotelor lui Helen, doctorul m-a invitat înăuntru pentru „evaluare“. Chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în ziua când m-am născut eram ceva mai scundă. în ultimii doi ani și jumătate am locuit în New York. înainte stăteam la Praga...“ — Unde e Praga? m-a întrebat John Joe. E în Tipperary? —Doooooamne! Clarence s-a strâmbat dezvelindu-și dinții și a clătinat din cap dezgustat. Auzi colo? „E în Tipperary?“ Cap sec ce ești! Toată lumea știe că Praga e în Sligo. îmi părea rău că-mi scăpase toată povestea aia cu locuitul la Praga. Și asta pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ceea ce am auzit azi, în ședința de grup, despre tine, sper că nu te gândești să pleci vineri, mi-a zis el. — Sigur că nu, m-am silit să răspund. Nu voiam să-i dau satisfacție. —Bine, a zis el dezvelindu-și dinții. Mă bucur că n-a fost nevoie de un ordin judecătoresc ca să te facem să rămâi. Am fi recurs la el cu siguranță, a adăugat. Nu știu de ce, dar îl credeam. E spre binele tău, mi-a explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]