1,556 matches
-
adorat. Numele ei a țâșnit cu o forță tra-gică din gura mea : "Minodora ! Minodora !" Nu mă puteam opri din lacrimi, din îmbrățișări, din sărutări. Într-un târziu moment de răgaz, am privit-o. Fetița mea înfloritoare, fetița mea pură și diafană nu mai exista. În locul ei se găsea o tânără palidă, încruntată, cu o cicatrice sângerândă pe obrazul stâng. Doar ochii erau ai ei, ochii lui Simion. Deci era ea, Minodora, copilul meu, copilul unic al iubirii mele unice. Trăia, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
le țin de șase până la solidul Sediu Central. Acolo am aflat ceea ce domniile voastre știți de-acuma; Îngrozit de neașteptata mobilitate de care dăduse dovadă Fang She, afectuosul Nemirovsky se năpustise În casa din strada Deán Funes, cu puțin Înainte de venirea diafanei aurore. Bine zice Cartea Etichetei: dacă În miezul verii fierbinți onorabila ta concubină cade la așternut cu oameni de prostime și fier rău, nu tu vei fi tatăl fiului tău; iar de sâcâi palatele prietenilor la ore necuvenite, un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe cap, peste genele ochilor, fulgii de zăpadă care de sus, din cer, în căderea lor, și-au păstrat minunatele forme de stele mici, care i se topesc ca o părere pe mâini și pe față. E, poate, o atingere diafană de care n-a avut parte? Sau pe care a gonit-o înrăit ca un câine care a primit numai lovituri? "Iată paradisul! am gândit, care e locul tău în el?..." Am intrat în vila în care ni se servea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aproape imperceptibilă, prin ingineria textuală fină, voalată și de efect. Impresia finală este că prozatorul nu vrea să facă postmodernism (deși posedă o virtuozitate reală, uneori exersată în chip demonstrativ), ci că s-a născut postmodern, privind lucrurile prin pânza diafană a propriei științe textuale. Există o naturalețe veritabilă a acestui tip de autor, care își spune poveștile nestingherit de știința de carte. Nu întâmplător, ultima frază din roman anunță prezența invizibilă, dar reală, a unui narator care preferă să strălucească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
deodată cu spatele de peretele care, fiind lângă cuier, era căptușit cu pardesie și paltoane și aproape că o fură somnul. Trebuia să se adune. Avea guturai, asta era tot. — O, Doamne, șuieră când Jack Allen se smulse din ghearele diafanei făpturi și se îndreptă spre ei, vine încoace! Stevie o bătu încurajator pe umăr. — Nu-ți face griji, nu e periculos în public. N-o să pățești nimic. — Sărbătorești ceva? întrebă Jack, uitându-se amuzat la Fran. Sau cam atât bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cameră la Cathedral Arms. Ignoră umbra de dezamăgire din ochii ei. — Nu e nevoie să faci asta, Jack. Jack se uită drept în față. Știa prea bine că, atunci când Carrie își dorea îndeajuns de mult ceva, putea să fie întruchiparea diafană a seducției și nu era sigur că-i va putea rezista. Apoi își aminti de Ralph. Ea va trebui pur și simplu să se resemneze cu prezența lui. Acesta va fi un bun mijloc de a-i pune la încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care dimensiunea fizică deține o poziție centrală, cu mențiunea că termenul fizic nu este niciodată separat de meta. Altfel spus, regăsim aici aceeași asociere intimă a pietrei cu psyche-ul, a materialului celui mai compact, mai dens, cu imaterialul cel mai diafan, cel mai evanescent cu putință. Căci în teatrul lui Artaud, conform paradoxului arhaic, invizibilul nu se poate manifesta decât printr-o materialitate capabilă să-l fixeze și să-l elibereze în același timp. Contopind în semnul teatral piatra și umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
perle. Cu boierii treaba mergea repede. Tinerele neveste și fetele frumoase se bucurau însă de cea mai mare grijă din partea flăcăilor. Erau purtate pe brațe și cât mai încet, de teamă să nu li se șifoneze cumva panglicile lucioase sau diafanele dantele și eșarfe din gaz. Palpitante clipe, voit prelungite în unda lor de parfum. În jurul cortului se perindau mereu colindătorii, flăcăi și fete, bărbați și femei veniți tocmai de pe moșiile lui Nicolae. Veniseră și elevii de la colegiul Sfântul Sava, conduși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care tânjise subconștientul ei, locul pe care îl căutase, fără să știe exact ce anume căuta. Astăzi s-a născut Hristos, șopteau lăutarii, trecând de la gazde la invitați, silindu-se să scoată din cobzele, țambalele și viorile lor vibrația mută, diafană a căderii fulgilor de nea. În urma lor, slugile împărțeau tăcute darurile prințului. Eșarfe fine de Mosul, cercei din aur cu safire, rubine sau smaralde pentru femei. Ciubuce și inele lucrate pentru bărbați de meșterii din Istanbul. Unul dintre feciori ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și se grăbi să iasă, alunecând, patinând, căzând În genunchi; rupându-și masca, vomitând În zăpada porția de Weetabix. Logan parcă peste drum de Turf ’n Track, privind agenția de pariuri prin lapoviță și binoclu. Era o vreme Îngrozitoare. Ninsoarea diafană pe care o văzuse de dimineață se oprise o vreme și apoi Începuse chestia asta. Bucăți mari de lapoviță cădeau din cerul murdar, reci, ude și Înșelătoare. Deja Începuse să se Întunece. Sunase la fiecare autoritate medicală din țară, cerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nici măcar de numele, darămite de existența acestor meleaguri. Era început de toamnă. Case albe se întindeau cât vedeai cu ochii pe câmpia scăldată de razele unui soare blând. În această mare albă se vedeau pretutindeni turle de biserici străpungând cerul diafan. Pe râu era un du-te vino de vase, iar pe maluri, o beție de flori proaspete, deschise în bătaia soarelui. Mireasma florilor plutea în tot orașul, pe prichiciul alb de la ferestrele caselor erau ghivece de flori, iar printre porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
învățătura mea, sau pe Ion Maxim, profesor de română, sau pe Constantin Sandu, de matematici, sau pe soții Froicu, Petru și Clarisa, de isorie și geografie, sau pe Emil Țurcanu, mai încoace, dar a stat puțin în sat, sau pe diafana lui soție, în urmă recăsătorită cu scriitorul Dumitru Vacariu, sau pe alții din următoarea generație, al căror nume prefer să le păstrez doar pentru mine. Domnul Petru Rezuș nu are o pregătire istorică, așa încât cartea dînsului nu trebuie judecată dintr-
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
învățătura mea, sau pe Ion Maxim, profesor de română, sau pe Constantin Sandu, de matematici, sau pe soții Froicu, Petru și Clarisa, de isorie și geografie, sau pe Emil Țurcanu, mai încoace, dar a stat puțin în sat, sau pe diafana lui soție, în urmă recăsătorită cu scriitorul Dumitru Vacariu, sau pe alții din următoarea generație, al căror nume prefer să le păstrez doar pentru mine. Domnul Petru Rezuș nu are o pregătire istorică, așa încât cartea dînsului nu trebuie judecată dintr-
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
SMS-uri sau tweet-uri), această limită nu există. Conversația e infinită, doar replicile sunt limitate ca lungime. Primatul click-ului asupra tastaturii transformă comunicarea dintr-o activitate cognitiv rațional-aristotelică într-una muscular acțional-emoțională. Chiar dacă aici vorbim despre muscular într-un sens diafan, virtual. Spuneam altundeva că pe Internet vorbele sunt fapte Cu platformele din generația Facebook, click-urile iau locul cuvintelor, care se subs tituiseră faptelor fizice. Paralimbajul devorează limbajul, așa cum se întâmplă în chat-urile între adolescenți, unde emoticonii ajung să se
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
era lăsate sub cutii cilindrice din metal, ca să se netezească cât mai multe dintre cute. Când apărea în toată măreția eforturilor sale, arăta de parcă se pregătea să participe la o paradă de modă. Dupatta îi flutura în urmă în valuri diafane acoperind perisajul, iar cantitățile impresionate de bijuterii care făceau parte din costumație străluceau și sclipeau la ea pe față, pe care și-o pudrase cu roz și alb. De fapt, era îmbrăcată chiar nepotrivit pentru un drum la piață. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
largi și confortabile de care își amintea Zach și nu renunțase la tunsoarea copilărească, în stil paj. Femeia asta arăta ca Jina. Nu era deloc palidă și transparentă, ci avea pe față o roșeață furioasă. Nu era nici pe departe diafană, ci strângea din pumni, iar piciorușul îi bătea pământul din cauza nervilor. Nenorocitule, i-a spus ea și, ca nici o fantomă pe care Zach ar fi putut să și-o închipuie, Jina din fața lui a izbucnit în plâns. Zach s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vorbea încă! Ce mai vrea? . . . Maxențiu nu mai auzea și ar fi trebuit să audă. O pânză subțire ca de păianjen i se așezase pe urechi și ar fi vrut s-o ridice de acolo delicat, ca pe o portieră diafană. Prin țesutul ei transparent sunetele se difuzase și rar câte un cuvânt se prindea în mreaja auzului. Trebuia să-și strângă vinele subt frunte, să le întindă apoi. . . vinele sinilii, ce stau acolo la suprafață, vizibile, așa de rău apărate
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Nu mai era de glumă cu bietul om. Bruscă în decizii, ca de obicei, propuse doctorului plecarea imediată a prințului la Leysins. Dar bolnavul cerea acum îngăduire. Nu avea curajul să se "depărteze de patul pe care se afla întins, diafan, înaripat, cu somnul lin, cu o mare ușurare în brațe, în picioare, cu un vid în tot pieptul, ce-i lăsa o respirație ușoară. Doctorul, sora, toți erau acolo în apropiere și Ada da ușile de perete de zece ori
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
delecta din simpatia lui pentru Elena. Crea probleme în afară de realitate și le trăia cu ascultare. De Mika-Le nu-și amintise. Era de pe vremea când prințul Maxențiu, lipsit de mușchi, mai avea încă nervi ce vibrau uneori pervers. Acum Maxențiu era diafan și avea eclipse de memorie. Tocmai în ziua aceea, la sfârșitul repetiției, în umbra jachetei lui Drăgănescu, Mika-Le se strecurase într-un colț. ; Se ascundea mai mult însă ca altă dată de frica Elenei, fiindcă își schimbase pieptănătura. Se tunsese
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
complice cu dulcele secret și cu drama imaginară a prințului. Maxențiu plecase apoi pe loc, luând arbitrar pe Ada nedumerită și refuzând întrebările lui Marcian. Era turburat de o închipuită mare scenă, agitat de tot felul de simțiri exaltate și diafane totuși și mereu misterios. în felul acesta poetic se decisese plecarea, așa de vulgar disputată cândva, a lui Maxențiu. Fusese însoțit până la frontieră de Ada, care convinsese pe Lică să facă un turneu în Ardeal subt cuvânt că la Temișoara
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Adei și sacrificiul din trecut al Elenei. Era altarul unor sărbători iluzorii. Nemaiputîndu-se agăța de viață cu nimic din trupul lui, își întorcea desăvârșit preocuparea de la acel trup, îl desființa ca să-1 păstreze încă. în schimb, sufletul îi întindea fringhii diafane, cu care să dureze viața dincolo de energiile materiei. Pentru a înșela boala și moartea, Maxențiu inventase izbăvirea și reușea să mai trăiască timpul necesar ca misticismul să se consume și el. Veștile cu care venise Nory erau cu mult mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
s-au putut minuna de toate cele dimprejur, s-au priceput să rețină că Valea Măriei lumina Bucureștilor e mult mai vie decît aceea de prin alte locuri, că toamnele Clujului lasă să curgă din văzduh un fel de miere diafană, iar la noi, În nord, aceeași memorie a retinei crede că razele erau de un galben Îmblîn zit, rarefiat, neauriu, necopleșitor. Amintirea lasă Însă deo parte iernile a căror luminozitate venea mai degrabă din pămînt. Există din fericire un perimetru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cît, ținîndu-se de vîrful peniței ca de o geană, rămînea lacrima albastră În soare, uneori mai mult, alteori prea puțin. O revăd apoi pe Învățătoarea noastră, doamna Margareta Șpan, mai mult o prezență decît o figură clar definită. O energie diafană o purta peste tot. Se găsea În mai multe locuri deodată, la fetele dintr-a doua, la mine ca să nu copiez din caietul de aritmetică al lui Zoli, la tablă ca să ne scrie ceva, la florile de la fereastră ca să le
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
crea impresia că dețin adevăruri inaccesibile altora și a-i intimida pe pacienți. O asemenea utilitate au și textele literare obscure. Parada de știință. Asigură ratarea cărților de critică literară. Iat-o pe Mariana Neț comentând, într-un limbaj rebarbativ-savant, diafana poezie Afară-i toamnă... de M. Eminescu: „Strofa a doua se dovedește astfel a fi un macrohiperbat, care conține tmeze și hiperbaturi puse în abis. Strofa întâi și strofa a doua manifestă unități textuale diferite. Enunțiatorul textului își afirmă «preferința
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
iar nu pianiștii, așa cum îndeobște se crede. Harfiștii au mici fisuri în buricele degetelor, astfel încât pipăitul lor este ca de termită umedă“; „Pipăitul cu limba este mai cu seamă rugos și realist și implică o atingere devalorizată de orice element diafan, întrucât proclamă supremația cărnii animate de boabe înțepătoare de salivă. Astfel de lacrimi benevole ale limbii îngreunează atingerea și o preschimbă în ceva mecanic.“ Din nefericire, această virtuozitate stilistică este folosită frecvent pentru relatarea și analizarea unor experiențe sexuale de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]