3,808 matches
-
Grecii cunosc două feluri de drob: sarmas, cel mai asemănător rețetei românești, și kokkorets, care presupune înfășurarea măruntaielor în intestinele mielului și apoi frigerea lor la proțap. Originea cuvântului kokkoreți și a turcescului kokoreç este albaneză, mai precis provine din dialectul arvanitic (vorbit în câteva regiuni din Grecia, este un idiom foarte asemănător unui dialect albanez, dar puternic influențat de limba greacă), în care kukurețu înseamnă fus (slavii au preluat cuvântul și astfel kukuruza a ajuns să însemne, la ei ca
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
care presupune înfășurarea măruntaielor în intestinele mielului și apoi frigerea lor la proțap. Originea cuvântului kokkoreți și a turcescului kokoreç este albaneză, mai precis provine din dialectul arvanitic (vorbit în câteva regiuni din Grecia, este un idiom foarte asemănător unui dialect albanez, dar puternic influențat de limba greacă), în care kukurețu înseamnă fus (slavii au preluat cuvântul și astfel kukuruza a ajuns să însemne, la ei ca și la noi, în Ardeal, porumb). Forma acestui obiect este asemănătoare aceleia pe care
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
punându-se parmezan ras (sau alte brânzeturi), dar și carne de vită tocată și rumenită în unt, alături de ciuperci. Polenta con le salsicce oferă, între „păturile“ sale, cârnați, sos de roșii și parmezan ras. Polenta vuncia (vuncia înseamnă murdară în dialectul milanez) se bazează pe alternanța mămăligă / parmezan ras / ceapă aurită în unt, împreună cu frunze proaspete de salvie. Una dintre cele mai interesante rețete se numește Torta tricolore di polenta; ea reface culorile steagului italian, căci mămăliga din unele straturi este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
este o calitate proprie, individuală, care reglementează armonia dintre umori și este diferită de la un individ la altul. Toate scrierile sale sunt integrate în Corpus Hippocraticum, realizat la începutul Evului Mediu. în total vreo 60 de texte (cărți), cele mai multe în dialect ionian. Când prezintă bolnavi, le dă toată cartea de vizită. Bolile sunt redate în toată simptomatologia lor, cu sublinieri principiale și în stil foarte concis, aforistic, nelipsind circumstanțele îmbolnăvirii pacientului. Multe din aforismele sale circulă și azi didactic. Hippocrat caută
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
par l'amour (Arlechin șlefuit de dragoste), se mulțumește să noteze: În timpul acesta, Arlechino prinde muște." 59 Dacă vorba nu este decât o podoabă în commedia dell'arte, motivul este dificultatea de a găsi o limbă comună în multitudinea de dialecte ale Italiei, care este încă departe de a-și fi realizat unitatea. 60 Goldoni a scris succesiv pentru trei trupe venețiene al căror compozitor oficial a fost, Teatrul San Samuele, de la 1734 la 1743, Teatrul San Angelo, de la 1747 la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
temele și realizarea lor fiind tributare imperativului economic, și se rezumă strict la ceea ce poate amplifica vânzările (sex și violență), însă sunt totodată mijloace de formare a tinerilor, prin care e promovată limba națională (sursa fiind capitala Jakarta), care unifică dialectele, aduce un elan modernist și cosmopolit și "personalitatea indoneziană", o "mitologie în care sunt puse în pagină legende populare, preamărirea trecutului, eroismul național", în producții puternic politizate.726 Banda desenată în Indonezia constituie o lectură urbană, și nu întotdeauna interesul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
său de la mână. — E unșpe: Încep știrile. Știri locale pentru localnici. Nu strică niciodată să afli ce se Întâmplă pe teritoriul tău. Reclama la vase emailate fu urmată de una pentru o firmă de autoturisme din Inverurie rostită În doric, dialectul aproape indescifrabil din Aberdeen, apoi de una la Baletul Sârbesc și de una la un nou fast-food din Inverbervie. Apoi Începură știrile. Erau, ca de obicei, aceleași știri de duzină, dar una dintre ele Îi atrase atenția lui Logan. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
verzi aveau margini de spumă când se loveau de stânci. — Samothracia nu are armată, spuse Zaleucos, dar nimeni n-a îndrăznit s-o atace. Prin niște ritualuri vechi și crude, aici erau adorați Kabiroi, zeii sosiți din ținuturi îndepărtate. În dialectul din Beotia, Kabiroi însemna „cei Puternici“. Numele lor sacre se iveau din noaptea timpurilor: Axiocersus, Cadmilus... Nume pe care celelalte insule grecești nu le cunoșteau. Zei care te ajutau în război și te salvau de la naufragiu, dar și puteri ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tiberius descoperi în sudul Latium-ului, în apropiere de Fundi, o bucată de coastă inaccesibilă, cu arbuști mici, care cobora până la mare. Pe mal se deschidea o peșteră adâncă și sălbatică, numită de oameni, pe bună dreptate, spelunca, termen pe care dialectul local l-a transformat în Sperlonga. Din pietrele din spelunca țâșneau câteva izvoare cu apă rece. În locul acela, cu neputință de zărit de pe uscat, se putea ajunge pe un singur drum, bine păzit, tăiat în stâncă. „Nici un om nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de plumb subțiri, bine lipite între ele, va trebui să fim atenți la îmbinările bucăților de lemn, la legăturile plăcilor de metal, la protecția fiecărui cui... În latina lui solară și veselă se ghicea accentul din Magna Grecia, ecoul vechilor dialecte italice; cu fantezia lui napolitană, evocă o amintire din ținutul său: — Corabia de aur va avea aceeași formă ca templul lui Isis de la Pompei, singurul templu în care pământul nu este mânjit de sângele animalelor sacrificate. Arhitectul Imhotep spuse: — În interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Aș putea să pariez că toate cuvintele sale nu au conținut b, m sau p. Probabil nici f sau v, ghici Kara. - Ai dreptate. A fost ceva de genul „Hei, tanti, ai grijă! Gagiul în trening - în lateral! Glonțul!”. Un dialect afro-american perfect. Am privit în aceeași direcție în care s-a uitat și el și toată lumea, spuse ea cu o strâmbătură. Am fost orbită instantaneu. A dat foc la petarde și eu am crezut că se trage. De fapt, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
locuitori ai Manhattanului care cutreierau de regulă străzile în zilele frumoase și înnorate doar pentru că energia orașului îi atrăgea afară din case. Unde? Bell reflectă că o mare parte a vieții era ca aruncatul cuielor - a trage cu arma, în dialectul său natal. Fusese crescut în Albemarle Sound, Carolina de Nord, unde armele erau o necesitate, nu un moft. Fusese învățat să le respecte. Folosirea lor însemna concentrare. Chiar și cele mai simple împușcături - la țintă, vreun șarpe cu clopoței, șarpe-mocasin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
entuziasmat don Fermín. — Da, domnule - zise mătușa cu fermitate -; o singură limbă, castiliana, și cel mult asturiana ca să vorbim cu servitorii, care nu sunt raționali. Mătușa Eugeniei era asturiană și avea o servitoare, tot asturiană, pe care o muștruluia în dialect. — Acum, dacă-i vorba de teorie - adăugă ea -, nu mi se pare o idee rea să existe o singură limbă. Pentru că bărbatul ăsta al meu, în teorie, e adversar până și al căsătoriei. — Doamnă, domnule - zise Antonio ridicându-se -, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
întunecoasă care-ți sărea brusc în față. În B., zăpada nu exista decât în cuvinte: Chiar cură de-adevăratelea bumbac de sus? Toarnă cu ghiotura pe grădini și pe case; dară ninge, e cum dai binețe... ... zăpada în cuvintele unui dialect pe care îl vorbeam eu însumi. Tonalitatea lui deschidea o priveliște care te ducea cu gândul la vremuri de-a dreptul risipitoare în comoditatea lor, când în mijlocul grădinilor se afla „Here Hus“, casa boierească și „Chiledach“, turla bisericii, înconjurate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zăpadă pe puștiul cel mic al poștașului, cum bombardau cu bulgări tramvaiul, cum se înghesuiau la sunetul clopoțelului ca o grămadă turbată spre intrare, ca să dea năvală în clasă, și izbucneau într-o explozie de râs când trebuia să răspund. Dialectul pe care îl vorbeam eu declanșa, de fiecare dată când domnișoara Kleinert mă scotea la lecție și eu trebuia să ies din bancă și să răspund, o veselie frenetică. O dată această veselie a culminat într-un urlet batjocoritor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nuielei. Cuvântul „coc“. Pe tablă era scris și cuvântul „cioc“. Și domnișoara arătă cu nuiaua litera C și întrebă cum se scrie acel cuvânt care poate avea multiple sensuri. Rosti numele meu. Am ieșit din bancă și am spus în dialectul meu, așa cum învățasem în B.: „coc“ se scrie cu C, ca și cuvântul „coardă“, tot cu un C. Și am văzut fețele băieților și fetelor din jurul meu, încă roșii de ger, gurile larg deschise, ochii, deveniți brusc mai înguști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de lână, sta înalt și drept în atelierul întunecos, era un domn care vorbea oricum altfel cu bătrânul decât cu directorul școlii, îl apucă de cot făcându-l să simtă o solidaritate sinceră pe care și-o demonstra vorbind în dialectul lui. —Doagele, spuse bătrânul, unul din acele cuvinte care, de la mutarea noastră în S., se târau pretutindeni, pe toate lucrurile, mi se proțăpeau în față și se dădeau mari fiindcă nu le înțelegeam, doagele, spunea, l-ar fi dus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pumn plin de „verzătură“, cum numeau ei pietrișul presărat pe jos, amestecat cu ierburi timide care își scoseseră capul din zăpada bătătorită și din ghețuș, și le foloseau ca ghemotoace de aruncat în fete. Pe mine mă lăsau baltă, în dialectul de până acum, cu „verzătura“, care însemna, pur și simplu, „verde“. În timp ce în B. băieții și fetele se întâlneau în după-amiezile libere și își petreceau timpul cu jocuri pe străduța din fața intrării sau jos, în șanțul de la copacul Ginkgo, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se mai zăbovea o vreme sub copaci, la o cafea. Mama își fuma țigările egiptene, în timp ce noi, copiii, cercetam de zor șura din apropiere. În ea mai stăruia blândețea cu care „oaspeții engleji“ erau duși sus, după cum povestea proprietarul în dialectul lui cântat, pe care încercam să-l imităm. După cina luată în sufragerie, pe ai cărei pereți atârnau gravuri cu Chûte, The Mountains și The Swiss Chalet, tata răsfoia la lumina lămpii cu petrol foile cu evidența clienților hotelului, privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îndepărtându-l astfel de restricțiile severe ale tinereții lui. Dar, de când ne-am întors în ambianța rurală din S., peisajul familiar și atmosfera mohorâtă și ploioasă în cea mai mare parte a timpului, ca și modul de viață al oamenilor, dialectul lor, l-au apropiat iar de originea lui, transformându-l într-o parte integrantă a acestei ruralități. Oamenii i se adresau cu „domnule director“, le simțea respectul, chiar un soi de supunere, ceea ce îi gâdila amorul propriu. În A. era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îl poți vedea în Transilvania, ci unul fanat, prăfos, ca roșul ăsta aici... Fiecare privire a ei compara câte-o amintire cu un amănunt din peisajul care trecea pe lângă ei, devenind astfel o parte din prezent, și mama își schimba dialectul cu germana aceea clară, melodioasă, care pesemne că se vorbea la București și pe care eu n-o auzisem niciodată rostită de gura ei. O pronunța atât de firesc, atât de perfect, cum noi nu am fi fost niciodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cei trei bărbați care se sprijineau de balustrada cabinei, doi în costume, expertul cu asigurările și un salariat al societății de planificare, precum și un tehnician care purta un pantalon vechi militar și un jerseu de lână. Acesta vorbea într-un dialect cântat în emițătorul-receptor, în timp ce adâncul de sub telecabină creștea și fundul văii cobora tot mai mult, un zumzet umplu cabina și vorbele tatei formau acolo înăuntru insule ce se stingeau repede: - Siguranță absolută, ușor de mânuit, simplu de oferit. Și fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mine și, ca omagiu pentru Alfie, voi încerca să „spus adevărul“ pe viitor. Expresia lui Mark îmi spunea că îmi aproba gestul. A fost un moment special pentru noi. Înainte să cobor, o voce mi-a strigat din spate în dialect londonez: — Nu cumva era cafeneaua lui Billy Tong de pe Brixton Road, iubire? Am încuviințat uimită. —Numa’ că noi nu râdeam din cauza cuvintelor, ci din cauza tupeului lui Alfie. Billy vinde prăjituri de-alea cu răvaș de cincisprezece ani și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
făcut punte pe prăpastia deschisă între ea și Ramses, doi oameni cu totul deosebiți. Numai că Ramses nu i-a servit de trambulină. - L-ai învățat cu nărav de la început, obiectă atunci fratele său de sub țeasta lui Peter Altenberg, în dialect specific vienez. Nu-i așa Peter? Inconștientul meu amic îmi zâmbea copilărește, fericit de revedere. Cine nu l-a cunoscut pe blândul copilaș în etate de patruzeci și ceva de ani, cu numele de Peter Altenberg, are tot dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mâna infirmă, precum și faptul că omul cânta bine - „Încă mai poate, dar din ce în ce mai rar de-acum.“ După asta, discuția nu s-a mai purtat decât între el și Ute, despre istorii de pe insulă, în care morții și viii trăncăneau în dialectul local. Martin Gruhn, cel care, așa cum își dorise când era mic, văzuse lumea, ne-a arătat, nu fără o urmă de mândrie, măști, covoare colorate, fetișuri sculptate atârnate pe pereți. Am băut împreună o ultimă țuică. La întoarcere, pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]