2,549 matches
-
präformieren) experiențe istorice viitoare, întruchipează acest spectru al salvării. Privirea paradiziacă asupra lumii care caracterizează copilăria este, pentru amintirea târzie a adultului, o chemare esențială. Pe de altă parte, adultul se raportează la copilărie ca la momentul paradiziac în care dialectica lumii urbane conduce la o posibilă salvare: copilul este personajul care, în calitate de plăsmuire a universului închis, instrumentalizat al metropolei, îl pune pe acesta în criză. Bernd Witte explică, oarecum schematic: „A Berlin Childhood had shown how the child was implicated
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
bine surprinde dimensiunea particulară a simbolismului lui Boambă un critic de artă care nu-i este favorabil, precum Francisc Șirato, în articolul "Expoziția sculptorului Boambă". Concluziile lui configurează estetica simbolistă în sculptură ca sinteză între afect și idee, ca rafinată dialectică între lumini și umbre, convexități și concavități, creionând și un ambient simbolist al reveriei pe care îl iradiază aceste opere: "În modelajul obiectelor sculpturale se concentrează toată impresionabilitatea tactilă a degetelor de sculptor ale d-lui Boambă. Cu ele prinde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Isolde și ciclul Ring ului. Asocierea morții și a erosului se găsește chiar în centrul formulei decadente și este ilustrată excelent de pictura lui Kimon Loghi, Postmortem Laureatus (1896), tablou asupra căruia vom reveni. Imaginea erotic-macabră, constituie o încarnare a dialecticii care stă la baza conlucrării celor două principii, transferat în sfera artei prin aluzia din titlu și cea iconografică, din pictură. Pe genunchii unei adolescente al cărei chip poartă amprenta unei voluptăți dureroase, se află un craniu înpodobit cu o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
delectabil, acumulare de detalii-ornamentale menite să reifice corporalitatea Salomeei, să o metamorfozeze într-un obiect estetic, asemeni ouălelor Faberge. Salomeea, "Celesta ființă amabilă de estetici bine înțelese"534, este aici mai puțin nimfeta carnivoră, cât produsul unei noi alchimii estetice. Dialectica invizibilă a schimbării de cod estetic scandează trecerea de la simbolism și decadentism la avangardism, fapt care-și va găsi propria expresie în artele plastice. Prezența personajului Salomeea în literatura română ne comunică interesul publicului în acest sens, interes mai longeviv
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
le descrie ca fiind "stabile, supuse numai schimbărilor naturale: însămânțatul și recoltatul, vara și iarna, noaptea și ziua, nașterea și moartea 44". Orice abatere de la acest ciclu prestabilit sau orice întrerupere era pusă pe seama forțelor supranaturale, care erau imaginate ca "dialectică a extremelor": a binelui și a răului. Unde exista un zeu al binelui, trebuia să apară și o entitate a răului. Cele două forțe opuse își ma-nifestau puterea prin spirite care populau lumea supranaturală. Astfel, realitatea și lumea mitică se
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
al Capitalului lui Darwin, care a refuzat însă în mod politicos această propunere. Preocupările lui Marx s-au concentrat asupra economiei politice, a istoriei și teoriei sociale și politice. Engels, în schimb, a avut și ambiția de a elabora o „dialectică a naturii“. Referirile sale la teoria lui Darwin se integrează acestui proiect. Caracterizând dialectica materialistă drept „știința legilor generale ale mișcării și dezvoltării naturii, ale societății omenești și ale gândirii“, Engels preciza, în prefața la ediția a doua a cărții
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
lui Marx s-au concentrat asupra economiei politice, a istoriei și teoriei sociale și politice. Engels, în schimb, a avut și ambiția de a elabora o „dialectică a naturii“. Referirile sale la teoria lui Darwin se integrează acestui proiect. Caracterizând dialectica materialistă drept „știința legilor generale ale mișcării și dezvoltării naturii, ale societății omenești și ale gândirii“, Engels preciza, în prefața la ediția a doua a cărții sale Anti-Dühring, că a urmărit realizările din științele naturii pentru a evidenția acțiunea acestor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ori de câte ori ele nu se armonizează cu aceste principii. Este o conduită bine ilustrată de raportarea lui Engels la Darwin. Aprecieri critice ale teoriei lui Darwin și propuneri de revizuire întâlnim în manuscrisele lui Engels, care au fost publicate sub titlul Dialectica naturii. Criticile se concentrează asupra a ceea ce Engels aprecia drept o exagerare a rolului acordat luptei pentru existență și selecției naturale în evoluția speciilor. Sursa acestor rezerve critice pare să fi fost presupunerea că selecția și lupta pentru existență ar
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Mecanismul este același. Cei mai puternici sunt cei mai bine adaptați. Este clar că Engels nu a sesizat deosebirea fundamentală dintre explicația lamarckiană și cea darwiniană; el era înclinat spre cea dintâi, și anume din motive de ordin ideologic. Autorul Dialecticii naturii, un spirit nu lipsit de simțul realității și al umorului, ar fi fost poate de acord că însemnărilor sale de amator pe marginea științei nu trebuie să li se acorde o greutate prea mare. Iată însă că publicarea manuscriselor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
apărut un vîrtej istoric care, ca orice vîrtej, s-a format și s-a menținut plecînd de la întîlnirea unor fluxuri contrare, în care fiecare moment sau component este deopotrivă produs și producător al celorlalte. Vîrtejul european s-a format prin dialecticile conjugate ale luptelor dintre Cetăți și State, ale luptelor de clasă, ale luptelor de idei, ale căror interacțiuni complexe l-au hrănit și dezvoltat. Astfel, acest vîrtej a devenit el însuși creator al statelor-națiune, al burgheziei, al capitalismului, apoi al
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
transformă în mituri, precum Rațiunea sau Știința. El conține de asemenea momente dialogice cruciale evidențiate de opozițiile exemplare Pascal / Montaigne, Hobbes / Locke, Newton / Descartes, Rousseau / Voltaire, Iluminism / Romantism, Hegel / Kierkegaard. El comportă în sfîrșit crize ce afectează fiecare dintre termenii dialecticii, însă nici unul dintre aceștia nu sucombă vreodată, ci profită chiar de criza sa pentru a se reînsufleți și reînnoi. Așa s-au petrecut și se petrec întotdeauna lucrurile cu Credința. Cultura europeană nu doar suferă aceste opoziții, conflicte și crize
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a "metapovestirilor" (Lyotard 1993) care au legitimat sistemul de gândire și acțiune al modernității. Fie că a fost vorba despre cultivarea rațiunii și libertății, emanciparea proletariatului, întărirea spiritului național, creșterea capitalurilor prin economia de piață și progresele științifico-tehnologice, sau despre dialectica Ideii atotstăpânitoare, spiritualitatea postmodernă a constatat eșecul metafizicii tradiționale și al "marilor povestiri de legitimare". Dacă "filosofia pozitivistă a eficienței" s-a bazat pe ipoteza determinismului, previzibilitatea evoluției sistemelor relativ închise și stabile ale căror intrări și ieșiri se aflau
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
eventualelor blocaje. Negocierile care s-au purtat la Nisa în decembrie 2000 aveau ca obiectiv adaptarea structurii instituționale la noua configurație europeană. Cu toate acestea, Tratatul, adoptat cu multă dificultate, nu răspundea decât într-o mică măsură provocărilor generate de dialectica "extindere aprofundare" care structurează integrarea. Din aceste cauze, Uniunea a cunoscut o serie de crize și de renegocieri succesive, finalizate în decembrie 2009 prin intrarea în vigoare a Tratatului asupra Uniunii Europene și a Tratatului privind funcționarea Uniunii (cunoscut sub
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
despre sine și despre ceilalți, au avut drept efect o accentuată „laicizare” a „stilului de viață” urbană, o progresivă abandonare a șabloanelor educative și comportamentale tradiționale. Aceste modificări, care au operat asupra „ritualului” existențial, nu trebuie judecate în spiritul unei dialectici simpliste. În fond, ele nu au fost nici pozitive, nici negative, ci doar consecințe ale unui exercițiu obligatoriu de adaptare la un mediu nou. Evident, au existat și zone în care modernitatea a pătruns cu greutate, nuclee de „rezistență” conservatoare
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
pozitive, dacă sunt conjugate cu disciplina, cu rigoarea... Și cu bunul simț. Da, ați pus punctul pe "i", căci istoria înseamnă măsură, bun simț, echilibru. Mă refer, desigur, la istorie ca discurs asupra trecutului uman. Mihai CIMPOI Prelecțiunea "Ion Creangă: dialecticile memoriei și amintirii" 28 februarie 2007 "Ion Creangă este un post-modern" Președinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române, subtil critic și istoric literar, adept al unui naționalism calm, decent și bine argumentat, Mihai Cimpoi s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
timp un cetățean al marii familii europene. Asta indiferent de vremelnicele vize pe care destinul încă le semnează... În iarna anului 2007, Mihai Cimpoi a fost prezent la Prelecțiunile Junimii de la Casa Pogor, cu o incitantă comunicare intitulată "Ion Creangă dialecticile memoriei și amintirii". Cu Bojdeuca în suflet și cu Prutul în vene, academicianul a acceptat provocarea unui dialog pe cele mai diverse teme: de la Creangă, la situația actuală a Moldovei, de la literatura națională la cea universală, de la ...Iași la Chișinău
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ale Europei. O viziune de care ar trebui să se țină cont, cu atât mai mult cu cât este la mijloc un concept cheie al europenizării. Scriitura cu voce tare Revenind la prelecțiunea pe care ați ținut-o, "Ion Creangă dialecticile memoriei și amintirii", încă de la început ați pomenit despre nevoia de relecturare a operei lui Creangă. Mă interesează să știu dacă această "recitire" chiar o vedeți ca pe o necesitate sau, mai degrabă, ca pe un exercițiu. Orice epocă, orice
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
deschidere, nu se poate spune întru totul că ar fi fost publice, fie numai și luându-se în calcul faptul că se desfășurau în spații neconvenionale. În orice caz, este foarte interesant de urmărit pe tot parcursul destinului Societății "Junimea" dialectica aceasta subtilă între public și privat, uneori mascată atent în sloganuri fals permisive precum " Intră cine vrea, rămâne cine poate". Din diferitele relatări ale epocii rezultă clar că ceea ce s-ar putea numi "expulzarea din privat" survenea de la sine, elegant
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
2.4. Spiritele / 98 2.3.2.5. Muzele / 103 Partea a III-a. Esență viziunii / 107 3.1. Prolegomena. Mediul religios blakean / 109 3.2. Un concept binar / 114 3.3. Paradoxul viziunii și polaritatea timp-spațiu / 147 3.4. Dialectica lui Blake / 157 3.5. Semnificația cifrei 4 / 170 3.6. Patru tipuri de viziuni / 174 Partea a IV-a. Patru niveluri de interpretare a poeziei blakeene / 179 4.1. Prolegomena. Traducerea ideilor în metafore / 181 4.2. Nivelul social
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
write / În a book that all may read / Șo he vanish'd from my sight. / And I pluck'd a hollow reed" (E: 7). Deși contrastante, cele două imagini ar trebui interpretate că fațete ale eului creator blakean în virtutea unei dialectici subtile. Astfel, imaginea eului creator blakean este aceea a unui vates, un termen latin semnificând poet, profet și vizionar 31. Dar vreau să atrag atenția că aceasta descriere, care lectorului îi pare atât de stranie astăzi, este un topos romantic
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
What is this? Death / Urizen is a clod of clay" (E: 74). Polemică în turbionul căreia sunt atrași Urizen și Los dezvăluie conflictul acut dintre ego și eul creator. În acest sens, cel mai util instrument exegetic este oferit de dialectica lui Geoffrey H. Hartman, care postulează distincția dintre eul exterior și cel interior. Criticul plasează în opoziție eul comun și eul romantic, observând că "eul romantic se manifestă în chip nostalgic atunci când s-au pierdut siguranță și simplitatea" (1978, p.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
face câteva notații în marginea ideii de eu ficțional: "Întreaga confuzie din teoria literară modernă privitoare la eul ficțional, fie că acesta îl reprezintă pe scriitor în ipostaza de persoana, fie că îl reprezintă doar că persona, poate reflectă o dialectica inerentă în poezie între eul relativ conștient de sine și eul din interiorul eului" (1978, p. 304). În terminologia pe care o propun aici, "eul relativ conștient de sine" desemnează pur și simplu ego-ul, în timp ce "eul din interiorul eului" desemnează
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
al anulării eului. Concret, în Jerusalem, eul, Isus, trebuie să se sacrifice, astfel încât ego-ul, Satan, să dispară. Fiindcă, sugerează Blake, ego-ul, ca întrupare arhetipala a erorii, nu poate exista în sine; el dobândește o vagă extensie ontologica doar în relația dialectica pe care o dezvolta cu eul, ca expresie a autenticității. Dacă adevărul dispare, dispare și eroarea odată cu el. Dacă pe lectorul circumspect l-ar putea miră amestecul dintre planurile creativ și religios, subliniez aici, pentru a îndepărta orice urmă de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
biunivoca, în sensul că primul nu poate fi pe deplin înțeles în absență ultimului și viceversa 45. Devine evident, în acest punct, că problema opoziției dintre ego și eu implică o altă serie de dihotomii, un alt set de contradicții. Dialectica lui Blake se deschide în direcția psihologiei abisale și, pentru că ea se referă în principal la funcția eului creator, am ales s-o pun în discuție în prima parte a cercetării mele, nu în a treia, acolo unde ar părea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Sarcina modificării estetice a conținuturilor vizionare este asumată fie de o forță transcendență indefinita, fie de una definită. După cum am precizat deja, inspirația trebuie înțeleasă în relația să strânsă, chiar interdependenta, cu imaginația. În acord cu propensiunea blakeană pentru fuziune dialectica, se pot descoperi rare instanțe de inspirație pură în opera să, după cum sunt puține exemplele de imaginație genuina. Pe de o parte, viziunile empirice blakeene, ce preceda stadiul creator, se bazează pe o sinteză între inspirație și imaginație, ultima transformând
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]