5,038 matches
-
ochii celor întâlniți spre a desluși adevărul, văzând înțelepciunea din cărțile uitate poate, cu tot ce vezi, cu tot ce auzi, începi să clădești prin gândurile tale. Vei pune în cetatea ta cu ziduri poleite cu aur și sclipiri de diamante, gunoiul de pe străzile puștii și reci? Vei adună ură privirilor încețoșate care ar pângări cristalele din care e construită podeaua cetății tale? Vei plasa urâțenia celor tăvăliți în mocirlă întunecată din străfundul societăților, în ușile deschise iubirii pentru oameni, uși
CETATEA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369675_a_371004]
-
nu-ți ascultă plânsul, se lenevește în nepăsare ca o umbră ce se crede eternă, dar care piere odată cu fiecare mișcare a celui ce-o ține captivă și-o poartă s-o fericească-o clipă. Frumoasă Te-arăți ca un diamant șlefuit sau ca o floare sălbatică de stâncă, tinerețe, vară bogată în verdeață, frumoasă, dar până când? până vei rătăci atât de mult prin toamna vieții, încât îți vei pierde toate culorile, vei rămâne o umbră a ceea ce ai fost odată
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
Publicat în: Ediția nr. 1333 din 25 august 2014 Toate Articolele Autorului Degete diafane îmi bat în fereastră Și picuri în tăcere se revarsă - Plouă! Nepoțica îmi spune. - A, nu! Nu plouă, Sunt lacrimi transformate-n rouă, Lacrimi de femeie, diamante pure, Unele sunt plânse, Altele, Cerul abia acum le plânge... Mă plimb prin ploaie Și-mi curg lacrimi șiroaie... - Plângi ? Nepoțica mă întreabă. - A, nu ! Plouă... Dar pe furiș îmi șterg un bob de rouă. Și totuși...plouă!? FLOAREA CĂRBUNE
PLOAIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368265_a_369594]
-
făcându-l eroul acestor clipe unice, ea, absentă de la realitatea opacă, ea care stătea acum în cadrul ferestrei jucându-se cu o rază.Hipnotizat de albul mat și sidefat al brațului ei răsfrânt pe canatul ferestrei, din ochii bărbatului tânăr săreau diamante rare.Afară, amurgul tremura scâteind și învăluind capetele celor doi îndrăgostiți cu raze de cer și cântice divine. Cine știe, azi erau stăpânii acestui univers paradiziac, dar mâine fiecare va rămâne stăpân pe propriul său ghețar, iar nopțile de singurătate
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
dăruită scenei, marelui și micului ecran, teatrului radiofonic! Prin finalitatea actului artistic, toate acestea se înrudesc; toate sunt contopite în pasiune, iubire și dăruire; toate sunt o intersecție între om și harul anexat vieții, neroditor în lipsa celorlalte însușiri, după cum luciul diamantului rezultă din munca șlefuitorului, nu din substanța lui brută. Este vorba despre actrița Valeria Seciu și este vorba despre o viață pur familiară decursă în fenomenalitatea îngemănării cu destinul singurătății; este vorba despre efigia teatrului și cinema-ului românesc pe
VALERIA SECIU. O MITOLOGIE INTIMĂ, DEPARTE DE SINGURĂTATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362721_a_364050]
-
Articolele Autorului Le-a dat iubirea-n fiecare clipă, ca pe-o floare, Lăsând peniței doar o clipă de odihnă, Voia să nu treacă oricum prin lumea visătoare Și-a așezat mereu în versuri o lumină. Punea iubirilor cununi de diamant și rouă, Iar ochilor le-a dat priviri spre Univers, Credea că într-o zi, cu mâinile-amândouă, Va aduna din zori petalele din vers. Când Luna lăsa nopții năvodul ei de stele S-a dus prin sufletul rănit de gânduri
POETUL de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370133_a_371462]
-
față! Frumoase și irezistibile-s visurile fetelor, închipuindu-se prințese grațioase, măcar o clipă în viață. Fiecare fată are în vis copia unei prințese, fiecare fată, măcar o clipă din viață poartă pantofi de aur, salbă cu smaralde, diademă cu diamante. Visându-se prințesă, fiecare fată trăiește clipa de superbitate a închipuirii umane, dincolo de care nu mai este făptură, ci numai divinitatea. Peste o jumătate de veac, fetele românce au trăit feerii într-un paradis pierdut. S-au visat prințese supranaturale
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPESA MOŞTENITOARE MARGARETA A ROMÂNIEI. TIMP, DESTIN, VOCAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370198_a_371527]
-
un sens mai larg, el desemnează un scurt tratat de filozofie, ori religie, expus sub forma epistolară : « Toate florile minei aruncă sensurile în aerul viciat al vieții. Din poarta graniță între a fi și a înțelege Înaltului trăinicia, poetul privește diamantele prelucrate vicios, pe buze cu șoapta înfioratelor treceri... Uită pasul spre dincolo de Poartă și rostirea lui "a avea". Lasă pradă luminii, ființa sa. Drumurile nu încetează din a colbui versul. Rămâne singură, metafora să-și lunece trupul de foc printre
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
și pufăi un norișor diafan prin geamul coborât, atrâgând ca un magnet privirile șoferilor de pe banda alăturată. Conștientă de efectul gesturilor ei, își lărgește zâmbetul, arătându-și toți dinții, dar mai ales pe acela în care strălucește, montat artistic, un diamant micuț. Când culoarea semaforului se schimbă, Sandy dă un bobârnac țigării, care descrie un arc de cerc perfect înainte de a ateriza pe șosea. Mașina cea nouă, nu vrea să pornească de pe loc, cu toate insistențele degetelor subțiri și extrem de îngrijite
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
495 din 09 mai 2012 Toate Articolele Autorului Ou cosmic luna cuibărită în lumina moale-a dimineții- ou cosmic spart în răstimpuri de strigătele veșniciei. Vreme de iarnă copaci de sticlă în singurătatea câmpiei și un tren cu roți de diamant, rătăcind năuc pe drumuri dintr-o altă poveste. Vreme de restriște un scaiete stăpânește trufaș orizontul. de umbra lui, regele Lear își sprijină neputința. Păsările vrăbii gureșe la fereastra sufletului meu ciugulesc grăunțele gândurilor, pentru a se ridica apoi cu
GANDURI de DANIELA ANDRONACHE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354447_a_355776]
-
Schwarzenberg decorat în sgrafitti, Mânăstirea Strahov construită în anul 1140, un centru cultural foarte important, care are două săli: Sala Teologică și Sala Filosofică, Biserica Loreta a carei piesă principală este un ostensoriu aurit, numit Soarele praghez, împodobit cu 6222 diamante, cu o greutate de 12 kilograme etc. Poți observa că pe case se află două numere: unul mai vechi pe plăcuță roșie și unul curent pe plăcută albastră, în magazine poți admira mulțimea cristalurilor de Boemia, poți cumpăra suveniruri din
PRAGA, CÂTEVA REPERE TURISTICE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354473_a_355802]
-
cu mila, Buzău cu Dumnezeu. Acordeon, tu ești unealtă divină. Din tine se nasc copiii. Un sărut de toamnă, unul de iarnă. Un sărut - un copil. Ți-aduc odrasla unei nopți cu aripi de sânge, au arome și aur, cu diamant geros, lampa angelică se sparse. La ora surâsului privelnic, fața părintelui se lumină. Maica își legăna pruncul. Genunchii-s reci, primește pruncul. Violă și clavecin în glas. Femeia curge-n alb , gurile sunt arse, azurul însetat te soarbe. Poetul spunea
COPIII ALTORA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353876_a_355205]
-
senzorial afective. Îmi amintesc de maica mea Cum sta-ngenunchi și se ruga, Și ceru-n fața-i cobora Să nu se roage singurea. Și-n clipa când se ridica, Cerul la loc se înălța, Iar lacrima pe fața sa Ca diamantul strălucea, Și de smerenii mâna-mi grea Binecuvântu-i culegea”. (Diamantul binecuvântării, pag. 51) Pentru a reliefa prospețimea gândului sădit în versul care curge-nșuvoiat ca o neliniște intensă interioară m-am oprit asupra versurilor din ” Psalm pentru îngeri”. Ca-ntr-o
CA ÎNTR-O RUGĂCIUNE ÎN VECHI ȘI-ASCUNSE SCHITURI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353992_a_355321]
-
se ruga, Și ceru-n fața-i cobora Să nu se roage singurea. Și-n clipa când se ridica, Cerul la loc se înălța, Iar lacrima pe fața sa Ca diamantul strălucea, Și de smerenii mâna-mi grea Binecuvântu-i culegea”. (Diamantul binecuvântării, pag. 51) Pentru a reliefa prospețimea gândului sădit în versul care curge-nșuvoiat ca o neliniște intensă interioară m-am oprit asupra versurilor din ” Psalm pentru îngeri”. Ca-ntr-o rugăciune a călugărilor din vechi și ascunse schituri unde, poate
CA ÎNTR-O RUGĂCIUNE ÎN VECHI ȘI-ASCUNSE SCHITURI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353992_a_355321]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > MÂINILE TALE SUNT CUTIA POȘTALĂ Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1251 din 04 iunie 2014 Toate Articolele Autorului poate ai călătorit în zona crepusculară ai legat noduri de linia vieții ai schimbat diamante pe suveniruri ușoare sau ruleta s-a oprit de două ori cu fața la tine aveai bagajul făcut serile ți le petreceai la o singură masă pariez că au trecut pe acolo roiuri înțelepte repetați după mine le-ai zis mâinile tale
MÂINILE TALE SUNT CUTIA POȘTALĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354056_a_355385]
-
cum chiar acum; se-ncepe cu baia de dimineață, spălatul, pe ochi și pe față și apoi, cum știu deja toți copiii cuminți, folosim riguros periuța de dinți, ia priviți măseluțele și dințișorii de lapte strălucesc mai ceva ca niște diamante. Apoi ne îmbrăcăm (cu gust ) și ne așezăm (fără sa punem coatele) la masă (care întotdeauna pregătită de mama se știe, este foarte gustoasă), unde nu facem fața mofluză și nici nu strâmbăm niciodată din buză. Te așezi (nu te
CUM POŢI SĂ DEVII PRINŢESĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353059_a_354388]
-
sa și-o țină mereu trează în fire de aur vise brodează. Treaba lor dintre toate cea mai plăcută este la baluri mereu să se ducă, îmbrăcate-n rochii, care mai de care mai elegante, bătute-n perle, rubine și diamante. Din calești coboară mai frumoase una ca alta și vă-ntreb cine nu și-ar dori ca să vadă asta, pentru ochi vă spune e-o adevărată beție, să vezi în jurul tău atâta frumusețe si bucurie. Frumoasele toate parcă-s de
CUM POŢI SĂ DEVII PRINŢESĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353059_a_354388]
-
și că prinții din lumea întreagă vor veni în calești aurite să vadă cu ochii lor prințesele cele mai fericite. Ușoare vom fi ca fulgii de zăpadă în sala de dans adunate grămadă vom străluci noi prințesele, infantele, cum strălucesc diamantele. Prinții ne vor privi, de-amor se vor topi ne vor șopti întreaga noapte orbiți de atâta frumos că nu se poate să fie aici precum în poveste toate la un loc cele mai frumoase prințese. Vor sta în genunchi
CUM POŢI SĂ DEVII PRINŢESĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353059_a_354388]
-
floare Cu un gest de regasire ... Cad copacii prin natura Fredonând o partitură! Cad copacii în genunchi Și deplâng secole lungi ... Cad cu toții într-un cor Al vieții unit popor! Cad copacii și te strigă: Strigate de neuitat, Strigate de diamant, Strigate de mari călugări, Strigate din crăpături ... Însăși sufletul femeii Ce din rădăcini te are Stă și plânge de copaci ... Cad copacii și e viitura ... Tu nu știi să taci, Liniștind natură prin natura! Cad copacii de prin ceruri Cad
CAD COPACII de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353152_a_354481]
-
scriu vreodată, Cu lanțuri grele inima mea de trecut era ferecata, Lacrimi, durere ...basm nescris Despre iubirea mea ...doar vis. Ai plecat și glasul tău mă urmărea, Credeam că vei fi cu mine cândva Adunăm clipe pentru noi amândoi Creșteam diamante, tu-mi dădeai noroi. Mi-era greu să cred ca-n inima ta Un fir de iubire nu mai există, Suflet pustiu fără adăpost Caută să vezi de mai ai vreun rost. Am plecat și capul în jos îl țineam
ÎNGERUL MEU de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353652_a_354981]
-
ipostaza ei istorică, ce se numește poporul român sau, mai simplu, este poporul român însuși, surprins într-un moment de genială expansiune. George Călinescu - Toți avem talent, dar talentul nu este decât un mijloc de tracțiune cu care unii transportă diamant, alții cărbune, și atât de mulți materiale sintetice. Ana Blandiana - Mințile ilustre discută idei, inteligențele medii discută evenimente, iar mințile reduse îi discută pe alții. Eleanor Roosevelt -Religia este singura putere înaintea căreia te poți pleca fără a te înjosi
CITATE MEMORABILE (107) de ION UNTARU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353711_a_355040]
-
Consiliului Național al Audiovizualului. A fost decorat cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului românesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”. Diamantul strălucește pentru că e șlefuit. Dar soarele, pentru ce?! Pentru că e din foc. Iar focul are viață! De aceea, și scena strălucește. Ea-i soarele vieții sufletești. Întâlnindu-l pe actorul Mihai Mălaimare la Mari Vila, în anul 2013, și făcându
MIHAI MĂLAIMARE. TEORIA GESTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353706_a_355035]
-
am fugit în colțul ăsta de galaxie. Dacă îți îndeplinesc dorința câștig concursul, dar nu mai am ce face cu planeta. Prefer să renunț. Să știi că de pe orbită i-am făcut toate analizele, munții din zare sunt plini de diamante. După care omulețul verde și trist se urcă în nava sa și decolă în trombă. 03.01.2007 Referință Bibliografică: Întâlnire de gradul zero / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1251, Anul IV, 04 iunie 2014. Drepturi de
ÎNTÂLNIRE DE GRADUL ZERO de DAN NOREA în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354092_a_355421]
-
aceeași persoană dacă se poate! Așa că am plecat de acolo cu zâmbetul pe buze, ba chiar distrându-mă de felul cum sunt unele persoane... Asta e un alt moment în care se pare că impresionez! Un bun samaritean de pe „strada diamantelor” ȘI să nu mai spun ca întâmplarea face că... l-am cunoscut pe șeful prietenei la care stau, un comerciant de pietre prețioase, cu birou pe una din cele mai scumpe străzi din lume (cea mai scumpă stradă din Europa
JURNAL LONDONEZ (4) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354076_a_355405]
-
nu mai spun ca întâmplarea face că... l-am cunoscut pe șeful prietenei la care stau, un comerciant de pietre prețioase, cu birou pe una din cele mai scumpe străzi din lume (cea mai scumpă stradă din Europa, numită „strada diamantelor”), cu alte afaceri cu rochii de mirese, de seară... export de fructe... și mai știu eu ce... Ideea e că la cât de bogat este, e un tip cât se poate de modest și de simplu. Așa că m-am împrietenit
JURNAL LONDONEZ (4) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354076_a_355405]