179,431 matches
-
dacă putem vorbi despre un creștinism sau mai degrabă despre niște creștinisme la Început. Divergențele liturgice, disciplinare și doctrinare (căci fiecare biserică Își avea propriile tradiții, iar bisericile cele mai Însemnate exercitau o influență asupra altora În aceste domenii) Între diferitele biserici nu rupeau koinonia dacă erau socotite compatibile cu credința. Comuniunea se păstra prin schimbul epistolar și vizite ale creștinilor În alte comunități, formularea simbolurilor de credință, adunări episcopale etc. dar și prin intervenții, În caz de divergențe grave, ale
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
o grupare pe care o socotea cea mai Însemnată, dat fiind numărul membrilor săi și importanța doctrinei ei; o definea drept „biserica mare” (5,59). Expresia aceasta s-a bucurat de succes și este Întrebuințată până astăzi, cu un sens diferit, pentru a deosebi biserica ortodoxă de feluritele grupuri și grupulețe de eretici. Creștinismul veacului al II-lea nu este monolitic ca structură, ca Învățătură și ca liturgie. Deosebirile erau uneori foarte mari, ele reducându-se treptat, odată cu trecerea vremii: ex.
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
fundal pentru cele două Întrebări, unii afirmă că spre sfârșitul veacului al doilea se naște creștinismul - Îndeobște aceștia vorbesc despre creștinisme; Înainte de aceasta ne găsim Într-o situație foarte ambiguă și fără prea multe pârghii. Această afirmație este dovedită cu diferite tipuri de argumente. Întâi de toate se consideră mai tardivă despărțirea dintre creștini și iudei. În lumea anglosaxonă se folosește expresia „parting the ways”, după celebrul titlu al unei cărți a lui James Dunn. Se poate observa că, dacă În
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
din Antiohia. Acesta prezintă creștinismul ca deosebit de iudaism, afirmând: „Nu creștinismul este cel care a crezut În iudaism, ci iudaismul este cel care a crezut În creștinism” (Epistola către Magnesieni 10, 3). În cealaltă accepțiune se susține că inițial existau diferite forme de exprimare ale creștinismului; astfel se accentuează diversitatea Învățăturii și practicii; sunt puse În evidență mai cu seamă divergențele, uneori În detrimentul elementelor comune fondatoare. Din când În când sunt aduse În prim-plan divergențele secundare, lăsându-se În plan
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
lansată de Walter Bauer<footnote W. Bauer, Rechtgläubgkeit und Ketzerei im ältesten Christentum Tübingen 1934; cf. Orthodoxie et hérésie aux débuts du christianisme, Paris 2009. footnote> În 1934; aceasta prespune punerea În paralel Într-o primă etapă a ortodoxiei cu diferitele erezii; Într-o a doua etapă - o tendință de dominare asupra celorlalte, care sunt socotite drept eretice. Așa-numita ortodoxie provine de la Roma și este impusă prin acorduri cu bisericile din Corint și Alexandria. Precumpănirea unei „școli” În raport cu celelalte este
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
C). Complexitatea creștinismului antic Studiile moderne ne-au ajutat să Înțelegem mai bine geneza istorică a creștinismului, dezvoltarea sa, răspândirea sa, organizarea sa. Se Înregistrează o dezvoltare În toate sensurile, dacă privim cu mai mare atenție la amănuntele și complexitatea diferitelor comunități creștine, la feluritele tendințe, nu numai doctrinale, dar și organizatorice, liturgice și ascetice. Cu toate acestea, este vorba de deosebiri și deosebiri, neputându-se pune Între toate semnul egalității și neavând toate aceeași greutate. Unele erau socotite legitime, altele
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
adică credincioșii care vin de pretutindeni” (Adv. haer. III,3,1-2); ceva mai Încolo oferă lista episcopilor romani. Și Eusebiu din Cezareea elaborează lista episcopilor celor mai Însemnate biserici: Ierusalim, Antiohia, Alexandria și Roma. Divergențele liturgice, disciplinare și doctrinare Între diferitele biserici, dacă erau socotite compatibile cu credința, nu rupeau koinonia. Așa de pildă dezacordul asupra datei celebrării Paștilor În veacul al II-lea după unii era socotit lucru grav, În vreme ce pentru alții nu constituia un motiv suficient pentru a frânge
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
dezacordul asupra datei celebrării Paștilor În veacul al II-lea după unii era socotit lucru grav, În vreme ce pentru alții nu constituia un motiv suficient pentru a frânge koinonia, deoarece ambele tradiții se revendicau de la origini. Importantă era Însă consuetudo Între diferitele zone geografice, mai cu seamă În primele secole, când nu exista un drept scris și simbolurile de credință erau destul de vagi. Fiecare biserică Își avea propriile tradiții; despre multe dintre acestea nu avem mărturii, pentru că nu ne-au fost transmise
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
se roagă, Înainte de a muri, se roagă pentru „Întreaga biserică catolică din oicumena” (Martyr. Pol. 8,1). Același lucru Îl face Fructuos la Taragona, el rugându-se „pentru biserica din răsărit și apus”. Întâi de toate se păstrau legăturile Între diferitele comunități, mai cu seamă cu acela Întemeiate de către apostoli și care se bucurau de un mai mare prestigiu. Între acestea, În veacul al II-lea și al III-lea, se detașa Roma. Mulți se adresau Romei pentru a-și verifica
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
mărturie despre cât de mare Îi era autoritatea; faptul de a o informa de tot ceea ce se Întâmpla aiurea era un act de Încredere. Se solicita atât În orient, cât și În occident ca ea să intervină cu autoritate În diferite direcții și asupra unor probleme doctrinare. Afluența de creștini de pretutindeni făcea ca Roma să devină un centru bine informat asupra a ceea ce se Întâmpla și Într-un fel Îi impunea să intervină În comunități Îndepărtate. Acea sollicitudo romană se
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
a produs o sinteză, care constituia nucleul Simbolului apostolic, ce se regăsește la mulți scriitori creștini din cel de-al doilea și cel de-al treilea veac (ca de pildă Irineu, Adv. Haer. I,10 ; III,4). Cu toate acestea, diferitele formule, atât cele scurte ca și cele lărgite, difereau de la o comunitate la alta. În cursul celui de-al doilea secol ia naștere un alt tip de formulă doctrinară rezumativă, care se regăsește la mulți autori, dar nu este legată
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
L’età apostolica e subapostolica, Brescia 1986, pp. 173-174. footnote>) oferă o schemă detaliată pentru aceasta, ordinea și conținutul său corespunzând simbolului roman din veacul IV, În fapt fiind schema Învățăturii ce li se dădea catecumenilor. Aceasta este denumită În diferite feluri: regulă a adevărului, regulă a credinței, regulă a pioșeniei etc. Prin urmare avem două tipuri de profesiune de credință: unul structurat pe Întrebări și răspunsuri care se folosea În momentul botezului și un altul care avea forma unei declarații
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
mai cu seamă În antichitate. Exegeza biblică se afla la baza predicării, a catehezei, a elaborării doctrinei, a eticii, a instituțiilor și a liturgiei și chiar și a controverselor. Era izvor de unitate, dar și măr al discordiei, date fiind diferitele interpretări posibile potrivit diferitelor teologii. Pentru aceasta confruntarea și comunicarea, iar nu impunerea celuilalt, era ceea ce crea cu adevărat comuniunea bisericilor.
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
antichitate. Exegeza biblică se afla la baza predicării, a catehezei, a elaborării doctrinei, a eticii, a instituțiilor și a liturgiei și chiar și a controverselor. Era izvor de unitate, dar și măr al discordiei, date fiind diferitele interpretări posibile potrivit diferitelor teologii. Pentru aceasta confruntarea și comunicarea, iar nu impunerea celuilalt, era ceea ce crea cu adevărat comuniunea bisericilor.
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
în Revelație. Atât în Vechiul cât și în Noul Testament, păcatul a fost conceput ca ceva negativ, adică opus voinței și orânduielii divine. Asfel, în Vechiul Testament el este conceput ca neascultare (Fac. 2,16; 3,11), ce este pedepsită în chip diferit (Fac. 4,9-16; 6,5-7); ca act de idolatrie, de răzvrătire; ofensă adusă lui Dumnezeu și aproapelui. În Noul Testament este socotit ca fiind un act îngrozitor, o încălcare a legii (Lc. 15,18); dezordine a voinței omenești, care ajunge să
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
bine. Reîntorcându-mă la Milano am putut constata că acest băiat are o baftă cum rar se întâmplă. Tenorul care trebuia să cânte „Cosi” nu a fost disponibil la datele cerute de mine și atunci bătrânul Serafin mi-a propus diferiți alți tenori, jucându-se din nou și cu soluția „Petrică”. Repede am profitat și am ales pe Petrică, convins că vocea lui merge pentru Mozart perfect. Serafin, evident, avea și el interesul lui de a reabilita pe Petrică, după ce el
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
sunt incomparabili. Foer își asumă un trecut ce nu îi aparține pentru a-și defini identitatea ca scriitor. Ellis găsește în prezentul hollywoodian, superficial până la refuz, identitatea sa, atât fictivă, cât și reală. Amândoi sunt cum nu se poate mai diferiți. Îi unește abilitatea halucinantă de a se transpune, de a se contopi și de a se exclude din spatiul narativ al cărților. Atât Foer, cât și Ellis, jonglează îndemânatic cu timpul, spațiu și acțiunea scrierilor lor, tulburând cititorul și obscurând
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
de expunere temporală - succesivitatea și simultaneitatea - cărora li se adaugă relațiile cele mai generale între obiecte: repetarea și schimbarea. Socotindu-le categorii, autorul induce și accepțiunea că aceste tipuri sintaxice sunt elementare, fiind ireductibile între ele. Ca atare sau prin diferite combinări, ele pot genera însă o multitudine de chipuri formale, unele dintre acestea statuându-se în timp ca genuri muzicale. Dacă pe principiul succesivității ni se relevă monodia, ca șir de obiecte sonore (considerate elementare), pe cel al simultaneității se
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
care, printr-un fapt intuitiv de limbaj artistic, poate fi nuanțat muzical cu un anume contur/figură melodică. Melodicitatea sau melosul denumește așadar aspectul general de nuanță a unei vibrații lăuntric-necontenite, considerată ca fond (modosonie). Pe analogia (intuitivă) suflet - muzică, diferitele melo-modosonii corespund unui fel sau altul de trăire sau emoție sufletească. Termenul de vocal/vocalizare indică un mod subiectiv al caracterului de fapt artistic, ca atribut specific persoanei-anume. Un melos vocal este un melos personal în cheie vocală. Pe relația
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
fond-de-continuu. Trebuie să ținem cont că dimensiunii teoretice de câmp (mod) al Vf îi corespunde concret continuitatea sonoră, pe un aspect sau altul. De exemplu, o piesă pentru pian se derulează cert în câmpul continuității timbrale a respectivului instrument. Adesea, diferitele moduri de instrumentare muzicală, în aspectele de: articulare instrumentală (staccato, legato); dinamică (p, f, crescendo), tempo (adagio, presto) sau agogică (accelerando, ritenuto) ori chiar de percepție subiectivă (precum etosul unui mod), pot constitui stări de câmp sau fonduri peste care
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
de (mai-)repede și/sau (mai-)lent (către-sfârșit). Pe de altă parte, după cum intervalele spațiale se delimitează între elemente ale unor mulțimi discrete de înălțimi muzicale, și modurile de pulsație se determină între elemente ale unor mulțimi discrete (selecționate pe diferite criterii) de durate muzicale. N.B. Subliniem faptul că modurile de pulsație nu sunt în referința timpilor metrici, proprii unei abordări instrumentale a DMz. Ele sunt însă imanente fenomenului sonor muzical. Deși termenii de repede/lent țin de domeniul expresivității agogice
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
cu o înălțime, la bison). Variabilitatea masei întregii secvențe, derulate în trei clipe, se poate exprima acum. Rezumativ, fără a mai descrie modificările (clipă de clipă), masa acestei secvențe se exprimă prin numărul tuturor înălțimilor și cel al duratelor conjuncte diferite, aplicându-se reductibilitatea: oricâte durate egale și/sau simultane echivalează numeric cu una: (do și mi având aceleași valori de durată, de 3). Într-un alt exemplu, o secvență descrisă de formularea, rezumativ, are masa, deducând că duratele din clipa
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
alte două secvențe. În acest caz este necesară condiția unei triplei poziționări: la-centru (acum-aici) - pentru secvența tematizată; laterar-anterior (înainte-dincoace de centru) și laterar-posterior (după-dincolo de centru) - pentru secvențele de context. Aspectarea orizontului exterior al unei secvențe poate nuanța în diferite grade anvergura Vf, după cum alegem secvențele din pozițiile laterale, ca fiind imediat învecinate sau mai îndepărtate de secvența considerată la-centru, precum și mărimea tuturor secvențelor. Se poate evidenția astfel și importanța sau valoarea expresivă a unei secvențe nuanțate interpretativ prin/la
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
profil și masă; modurile omogen și/sau eterogen sunt direct relevante pentru volum și orizont, și indirect (ca nuanțe), pentru profil și masă. Oricare DMz, odată prins (însușit) ca întreg (obiect sonor), poate fi „pus în scenă” petrecându-l prin diferite zone de aspectare ori înveșmântare, menite să-i confere atribute de stare caracterială. Așadar, fără a-i modifica raporturile structurale interne și fundamentale (păstrându-l recognoscibil), DMz poate fi interpretat prin transpuneri în diferite registre și coordonate de instrumentare muzicală
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
pus în scenă” petrecându-l prin diferite zone de aspectare ori înveșmântare, menite să-i confere atribute de stare caracterială. Așadar, fără a-i modifica raporturile structurale interne și fundamentale (păstrându-l recognoscibil), DMz poate fi interpretat prin transpuneri în diferite registre și coordonate de instrumentare muzicală: transpoziția într-un alt registru octavic sau treaptă dintr-o scară temperată - pe coordonata ambitusului de înălțimi; modotempia, ca schimbare de tempo (valoare/treaptă de pulsație) - pe coordonata ambitusului de durate; orchestrația - pe coordonata
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]