1,622 matches
-
situații, simularea, utilizarea tradițiilor, organizarea de întreceri, elaborarea de proiecte acționale corective sau ameliorative, utilizarea mijloacelor audio-vizuale, acceptarea riscurilor, cunoașterea și îndepărtarea situațiilor de blocaj (interese minore, critică rigidă, conformism, sentimente de inferioritate, limbaj descurajant, lipsa de unitate a factorilor, discontinuitate, nerespectarea particularităților individuale, utilizarea inadecvată a exigenței, inconsecvența ș.a.). Dar pot fi utilizate și în leadership, numai că trebuie reorientate către proiectarea și realizarea obiectivelor conducerii efective bazate pe centrarea pe participarea elevilor, nu numai în simpla disciplinare clasică a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ne permită să ieșim din situațiile de comunicare dificile, ci va urmări totodată să elaboreze, prin analiza situațiilor respective, elementele unei veritabile teorii a lecturii, atentă la tot ceea ce În aceasta - puncte slabe, lipsuri, aproximări - ține de o formă de discontinuitate, contrar imaginii ideale ce ne este adesea Înfățișată. * Aceste câteva remarci ne conduc În mod logic către planul eseului. Voi Începe În prima parte prin a detalia tipurile principale de nonlectură, care nu Înseamnă doar să lași cartea neatinsă. Cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
naturii textului în sine, ca o emblemă a acelui text parțial, care se apropie cel mai mult de statutul textului general. Fragmentul contrazice însăși ideea de totalitate, de structură centrată, de limită. Fragmentul evidențiază, prin excelență, ideea de ruptură, de discontinuitate, opusă organicismului tradițional"71. J. Hillis Miller ne explică (după Nietzsche) dezarmant de "elementar" mecanismul de interpretare a unui astfel de text, deconstructivist, fragmentar și neterminat: Existența interpretărilor infinite ale oricărui text dovedește că lectura niciodată nu este un proces
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-i scapă însă și - ca să revenim la Deleuze -, în comparație cu omul din societățile disciplinare, cu o identitate mai puternic marcată, „omul controlului este mai degrabă ondulatoriu, așezat pe o orbită, pe un fascicul continuu” (p. 244). El nu știe ce e discontinuitatea, fiind supus permanent ubicuității controlului, a cărui expansiune nu mai cunoaște limite: controlul definește condiția vieții moderne. Întreprinderile care-i furnizează material prosperă, serviciile de informații îl practică fără restricții. Ceva neliniștește însă: vidul legislativ. Cine decide și cine permite
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
eronate: din punctul de vedere al agentului care produce o schimbare cantitativă, orice schimbare de structură, care poate să se producă, va fi un eveniment imprevizibil, care nu se situează în prelungirea sa"50. Miza este clară: continuitate reproductivă sau discontinuitate aleatoare. Schimbarea sau diferența este o schimbare de nivel de informație, o reîncadrare, adică crearea unui context. Realitatea nu este una, ci două, trei sau mai multe. Realitatea realității, cum spune Watzlawick în titlul unei cărți 51. Prin analogic se
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
în toate disciplinele de la Palo Alto pe schimbarea imediată. Pragmatism, căci acțiunea posibilă care este considerată de către un individ determinat, într-o situație dată, individ căruia i se restituie capacitățile inventive și voința. Această schimbare nu funcționează, deci, decît prin discontinuitate: ea este bruscă, neașteptată, ilogică, non-deductivă, ca toate marile viziuni voluntare, cele care creează noile contexte 71. Toate acestea sînt foarte diferite de sistemul clasic, chiar în metafora sa organică, în mod esențial descriptivă, care nu ajungea la acțiune, încă
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
e înăuntru./ însuși cosmosul nu există decât/ înlăuntrul său." Și pentru că Aleph la puterea Aleph este o abstracțiune, ea nu poate fi reprezentată, deci ea " Nu este cu putință". În "Poemul al VI-lea", încearcă poetizarea puterii continuului sau a discontinuității materiei: "Numerele sunt numele punctelor./ Ele sunt numele celor mai mici existențe./ punctele./ De aceea/ ele pot fi numele tuturor lucrurilor,/ căci toate lucrurile sunt făcute din puncte.". Poemul face analogii relativiste ca: variația masei cu viteza "Un număr în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
riscă oare discursul antimetafizic să forțeze diferențe? Și posibilitatea diferențelor nu este deschisă tocmai de existența unui fond unitar? Relevantă îmi pare una din definițiile în care s-a încercat încadrarea gândirii lui Michel Foucault: "A introduce constrângerea sistemului și discontinuitate în istoria spiritului". (Theatrum philosophicum, p. 96). * Deși am căpătat obișnuința (sau viciul) calculatorului, forma personală a scrierii îmi pare a rămâne scrisul de mână, semn de situare în orizontul lui homo faber bergsonian sau al manufacturii. Oricum, nu în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
evenimențială specifică modului cotidian și ciclicitatea specifică religiei. Existența în timp a unui autor are ca puncte de reper cărțile scrise (sau nescrise!), ele despărțind perioade diferite ca intensitate și orientare. Raportul unui scriitor cu timpul este un amestec de discontinuități și puncte de maximă trăire. * Care este temporalitatea specifică gândirii? Tind să cred că Jurnalul constituite o cale potrivită de a încerca deslușirea ei. Un risc al scrisului: poate dezvălui impostura în gândire pe care un noian de diplome încearcă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
dimensiuni a realității. Separarea problematicilor specifice raporturilor cu sexul opus de restul datelor ne v-a elibera înțelegerea, fără a suporta deformările specifice acestei dimensiuni predominant afective. * Ciclicitatea timpului arhaic sau religios a fost înlocuită de o altă formă de discontinuitate, respectiv cea creată de programul de lucru, care introduce noi diferențe calitative: timpul de lucru este în general o perioadă de chin orientată către cealaltă parte, cea a consumului și a odihnei (de multe ori perioadele de odihnă căpătându-și
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
este în general o perioadă de chin orientată către cealaltă parte, cea a consumului și a odihnei (de multe ori perioadele de odihnă căpătându-și sensul din perspectiva consumului). Astfel, mersul ascendent al progresului este presărat la nivel individual cu discontinuitățile specifice programului de lucru, fiind împărțit în trei mari perioade ale vieții: învățarea, perioada activă (munca) și pensia. Cum iau naștere deciziile colective? Altfel spus, cum se petrece impersonalul se? De răspunsul la aceste întrebări ține însăși explicitarea societății contemporane
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a trăit optzeci și că e „bătrîn ca iarna”) obosit moral și fizic (extenuat de munca de gazetar), cel al „Poemei finale” - numai sau mai ales „moralmente”, ca să folosesc o vorbă de-a lui G. Călinescu. Vreau să pun capăt discontinuităților. De acum (12 iunie 1987), ziua în care n-am să scriu despre Bacovia (fie și o însemnare de două rînduri) ori n-am să citesc ceva din cele ce mi-ar putea folosi în studiul despre el, va fi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a face, evocând astfel și ambianța unor momente esențiale din existența lui. Considerate în sine, faptele narate sunt numai pretexte și încifrează semnificații depășind cu mult materialitatea lor, multe episoade includ simbolul, metafora sau capătă caracter de alegorie, de parabolă. Discontinuitățile, ruperile de nivel, derogările de tot soiul de la normal, ancorarea în excentric, amestecul de tragic și grotesc, de sublim și ilar au rolul de a compune o lume în care totul e răsturnat, în care nu funcționează reguli, criterii. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
mare greutate accesul la un cod elaborat. Insuccesul școlar al unor copii, apreciază B. Bernstein, este o formă de handicap de origine culturală, ce le este transmis prin intermediul procesului lingvistic; în consecință, între viața familială și cerințele școlare apare o discontinuitate ce nu poate fi depășită de toți copiii. Iată cum transmiterea culturală, realizată prin școală, conduce la un anumit gen de reproducție socială. Pornindu-se de la concluziile cercetărilor lui Bernstein, în practica școlară din anii '60 a unor țări (Anglia
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cunoașterii constituite, pentru că ele nu mai răspund..."7. Una din cele mai bune ilustrații ale logicii antagonismului a lui Lupasco este oferită de evoluția istorică, în timp, a propriei sale gîndiri filosofice. Această gîndire se situează sub dublul semn al discontinuității față de gîndirea filosofică constituită și a continuității (ascunse, căci inerentă structurii înseși a gîndirii umane) față de Tradiție. Sursa ei dublă se află în logica de-ductivă, obligatoriu asociativă, și în intuiție, care nu este asociativă. În fine, la un nivel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de i-a venit, oare, lui Planck această idee nemaipomenită a cuantificării? E un eveniment psihologic și istoric ce își are originea... în mișcările metafizice cele mai îndepărtate ale gîndirii și destinului oamenilor". El vede în această emergență bruscă a discontinuității semnul ce anunță o schimbare în cursul Istoriei: "... intuiția lui Planck... este asemănătoare cu unele din acele scurte, modeste și inexplicabile acte istorice care modifică, pentru mult timp, cursul evenimentelor umane". Lupasco se simte astfel îndreptățit să formuleze problema capitală
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
SCANDAL INTELECTUAL? Dezvoltarea fizicii cuantice, ca și coexistența dintre lumea cuantică și lumea macrofizică au condus, în planul teoriei și al experienței științifice, la apariția unor cupluri de contradictorii reciproc exclusive (A și non-A): undă și corpuscul, continuitate și discontinuitate, separabilitate și non-separabilitate, cauzalitate locală și cauzalitate globală, simetrie și ruptură de simetrie, reversibilitate a timpului etc. Scandalul intelectual provocat de mecanica cuantică constă în faptul că acele cupluri de contradictorii pe care le-a pus în evidență sunt cu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să includă într-un fel sau altul spațiul-timp continuu. Cauzalitatea locală, definită în spațiul-timp continuu, nu mai este valabilă în acest spațiu mai larg. Timpul continuu însuși apare ca o aproximație. Această stare T este, oare, sursa indeterminării cuantice, a discontinuității, a non-separabilității, a non-localizării a dimensiunilor suplimentare ale teoriei M ? Teoria elaborată de matematicianul Roger Penrose 37 renunță la ipoteza continuum-ului spațio-temporal, ipoteză care, scrie Penrose, nu are "nici o evidență fizică reală". Teoria elaborată de T. D. Lee, laureat
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
demnă de acest nume, are obligatoriu un fundament ontologic. Dacă nu, ea s-ar reduce la "un proces-verbal întocmit la contactul cu succesiunea faptelor"16. Ontologica lupasciană are consecințe deosebit de importante în înțelegerea spațiului și a timpului. Terțul inclus induce discontinuitatea spațiului și timpului. Lupasco întîlnește astfel una din concluziile inițiale majore ale mecanicii cuantice, dar care nu a fost urmată de efecte în teoria ulterioară, fizicienii mulțumindu-se, cu cîteva excepții, să adauge mecanicii cuantice spațiul-timp continuu al fizicii clasice
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
inspirației sunt greu asimilabile unui nivel de realitate. Ele corespund mai degrabă traversării diferitelor niveluri de realitate în zona de non-rezistență. Există, deci, o diferență importantă între cele două definiții ale noțiunii de niveluri de realitate. Absența rezistenței și absența discontinuității în definiția lui Heisenberg explică această diferență. De fapt, Heisenberg nu impune explicit principiul non-contradicției care ar fi putut să-l conducă la descoperirea discontinuității nivelurilor de realitate. Și totuși, discontinuitatea este menționată de mai multe ori în Manuscrisul din
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
importantă între cele două definiții ale noțiunii de niveluri de realitate. Absența rezistenței și absența discontinuității în definiția lui Heisenberg explică această diferență. De fapt, Heisenberg nu impune explicit principiul non-contradicției care ar fi putut să-l conducă la descoperirea discontinuității nivelurilor de realitate. Și totuși, discontinuitatea este menționată de mai multe ori în Manuscrisul din 1942, dar numai în relație cu istoria: istoria reprezentărilor, istoria individului, istoria omenirii. Heisenberg insistă și asupra rolului intuiției: "Doar gîndirea intuitivă scrie Heisenberg poate
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
noțiunii de niveluri de realitate. Absența rezistenței și absența discontinuității în definiția lui Heisenberg explică această diferență. De fapt, Heisenberg nu impune explicit principiul non-contradicției care ar fi putut să-l conducă la descoperirea discontinuității nivelurilor de realitate. Și totuși, discontinuitatea este menționată de mai multe ori în Manuscrisul din 1942, dar numai în relație cu istoria: istoria reprezentărilor, istoria individului, istoria omenirii. Heisenberg insistă și asupra rolului intuiției: "Doar gîndirea intuitivă scrie Heisenberg poate trece prăpastia care separă sistemul conceptelor
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Dar Heisenberg nu trage concluzia logică care se impune plecînd de la neputința gîndirii formale: doar non-rezistența la experiențele, reprezentările, descrierile, imaginile sau formalizările noastre matematice poate arunca un pod peste prăpastia dintre două zone de rezistență. Non-rezistența este cheia înțelegerii discontinuității între două niveluri de realitate imediat vecine. Terțul ascuns este absent la Heisenberg. Heisenberg și Lupasco nu s-au cunoscut. Dar noțiunea de "potențializare" apare aproape simultan în opera lui Lupasco și Heisenberg. Mai mult, Heisenberg este perfect conștient că
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
adevăr, subiectul sincronicității este încadrat de un context mult mai vast cel al căutării unei noi abordări a Realității, fondată pe interacțiunea dintre subiect și obiect. Jung merge în același sens: "Sincronicitatea nu este mai enigmatică sau mai misterioasă decît discontinuitățile fizicii"30. Jung are perfectă dreptate. Dar putem merge mai departe și afirma că sincronicitatea și discontinuitatea cuantică sunt două fațete ale unității complexe subiect/obiect. REDUCȚIONISM, ANTI-REDUCȚIONISM ȘI TRANS-REDUCȚIONISM Teoria transdisciplinară a nivelurilor de realitate conciliază reducționism și anti-reduc-ționism
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a Realității, fondată pe interacțiunea dintre subiect și obiect. Jung merge în același sens: "Sincronicitatea nu este mai enigmatică sau mai misterioasă decît discontinuitățile fizicii"30. Jung are perfectă dreptate. Dar putem merge mai departe și afirma că sincronicitatea și discontinuitatea cuantică sunt două fațete ale unității complexe subiect/obiect. REDUCȚIONISM, ANTI-REDUCȚIONISM ȘI TRANS-REDUCȚIONISM Teoria transdisciplinară a nivelurilor de realitate conciliază reducționism și anti-reduc-ționism. Ea este, într-un sens, o teorie multi-reducționistă, via existența nivelurilor de realitate discontinui și multiple. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]