4,704 matches
-
articolului de dicționar referitor la câmpul discursiv, Dominique Maingueneau, atenționează asupra jocului de echilibru instabil determinat de dinamica dominant-dominat ce modifică pagina. De cele mai multe ori, nu este studiat întreg ansamblul de formațiuni discursive, ci este extras un subansamblu un spațiu discursiv constituit din cel puțin două poziționări discursive. În universul discursiv al prozei eminesciene din nuvela Sărmanul Dionis, câmpurile discursive filosofic și literar interacționează în sensul unei concurențe de ordin special: se ajută reciproc. Astfel, teza kantiană ar fi aridă fără
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Dominique Maingueneau, atenționează asupra jocului de echilibru instabil determinat de dinamica dominant-dominat ce modifică pagina. De cele mai multe ori, nu este studiat întreg ansamblul de formațiuni discursive, ci este extras un subansamblu un spațiu discursiv constituit din cel puțin două poziționări discursive. În universul discursiv al prozei eminesciene din nuvela Sărmanul Dionis, câmpurile discursive filosofic și literar interacționează în sensul unei concurențe de ordin special: se ajută reciproc. Astfel, teza kantiană ar fi aridă fără ilustrarea artistică, iar depășirea condiției spațio-temporale nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
asupra jocului de echilibru instabil determinat de dinamica dominant-dominat ce modifică pagina. De cele mai multe ori, nu este studiat întreg ansamblul de formațiuni discursive, ci este extras un subansamblu un spațiu discursiv constituit din cel puțin două poziționări discursive. În universul discursiv al prozei eminesciene din nuvela Sărmanul Dionis, câmpurile discursive filosofic și literar interacționează în sensul unei concurențe de ordin special: se ajută reciproc. Astfel, teza kantiană ar fi aridă fără ilustrarea artistică, iar depășirea condiției spațio-temporale nu s-ar îndepărta
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ce modifică pagina. De cele mai multe ori, nu este studiat întreg ansamblul de formațiuni discursive, ci este extras un subansamblu un spațiu discursiv constituit din cel puțin două poziționări discursive. În universul discursiv al prozei eminesciene din nuvela Sărmanul Dionis, câmpurile discursive filosofic și literar interacționează în sensul unei concurențe de ordin special: se ajută reciproc. Astfel, teza kantiană ar fi aridă fără ilustrarea artistică, iar depășirea condiției spațio-temporale nu s-ar îndepărta prea mult de receptarea de la Junimea, dacă nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
M. Ștefan (1989), Solomon Marcus (1966, 1986, 2005), Pompiliu Crăciunescu (2000), Virgil Ene (2012), Aurelia Rusu (2013) sau la care au aderat Zoe Dumitrescu Bușulenga, Amita Bhose ori Mihai Cimpoi (vezi supra, capitolul despre modelul cosmologic einsteinian) decupează în universul discursiv prozastic sau poetic al autorului de la Ipotești și un câmp discursiv al matematicii și al fizicii. La capătul unei lungi incursiuni în sfere de conotații simbolice a motivului cercului, care este un cerc ontologic", Mihai Cimpoi (2007, 161) crede că
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Virgil Ene (2012), Aurelia Rusu (2013) sau la care au aderat Zoe Dumitrescu Bușulenga, Amita Bhose ori Mihai Cimpoi (vezi supra, capitolul despre modelul cosmologic einsteinian) decupează în universul discursiv prozastic sau poetic al autorului de la Ipotești și un câmp discursiv al matematicii și al fizicii. La capătul unei lungi incursiuni în sfere de conotații simbolice a motivului cercului, care este un cerc ontologic", Mihai Cimpoi (2007, 161) crede că se apropie de esența ființei eminesciene. Autorul tezei de doctorat despre
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
își ating finalitatea seducătoare și persuasivă de o manieră mai curând teatrală decât epică. În al doilea rând: studiul relațiilor interdiscursive, în speță al hiper textualității, permite evidențierea a două strategii de reinvestire a unui text sau a unui gen discursiv în altul: captarea și subversiunea (s.a.). Această metaforă financiară a reinvestirii subliniază faptul că un text sau un gen, odată înscrise în memorie, sunt purtătoarele unui capital variabil de autoritate, evaluat pozitiv sau negativ 86 (Charaudeau et Maingueneau: 2002, 93
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în operă teoriile despre accelerație și legile mișcării traduse în ms. 2267, vom înțelege de ce. Înțelegem prin unificare (André Topia, vezi supra capitolul introductiv, istoricul conceptului intertext) situația intertextuală în care, deși îl despart de Kant mult timp și câmpuri discursive diferite, Eminescu se menține în imediata proximitate ideatică față de filosof atât în Fragmentarium, cât și în paginile de traduceri și de literatură. Demersul traducătorului se circumscrie practicilor intertextuale de o manieră care luminează genotextul, în dinamica altul/același care îi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
celei parțiale [capitolul referitor la delimitările taxinomice ale intertextualității vezi infra] nu va fi niciodată absolută. 33 În termenii analizei discursului (Charaudeau et Maingueneau: 2002, 325), literatura ar dezvolta două strategii de reinvestire a unui text sau a unui gen discursiv în altul: captarea și subversiunea (vezi infra). 34 [Il est ainsi impossible de brosser un tableau analytique des relations que les textes nouent entre eux : de même nature, ils naissent les uns des autres, influent les uns sur les autres
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Goneril și Cordelia în fața curtenilor și a oficialităților medievale, rugîndu-le să-i descrie, în cuvinte, dragostea lor pentru el (aceste e criteriul unic după care Lear vrea să împartă regatul, arătîndu-și disponibilitatea de a fi generos cu progenitura mai abilă discursiv). Supușii sînt uimiți de infantilismul subit al eroului, privind episodul cu egală îngrijorare și ironie. Există două explicații minimale pentru decizia stranie a monarhului, explicații cu valori de "vini tragice" externe, adică de "fatalități" induse de biologie, de natura umană
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
al soțului ei (adulterul pare destul de neverosimil, derivînd din inconsistența comportamentală a doamnei Frankford care mai întîi îl respinge pe Wendoll, cu dispreț pentru avansurile lui nedemne, pentru ca mai apoi, în aceeași scenă, să-l accepte, cedînd, aparent, la iscusința discursivă a anglofonului Don Juan). Relația este descoperită de Nicholas, servitor loial lui John Frankford, și, în contextul unei înscenări similare vechii Commedia dell'arte, soțul își descoperă nevasta infidelă în brațele iubitului. Subtilitatea lui Heywood (dar și complexitatea mentalistă a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
intenție și finalitate. Strategia narativă adoptată de Poe în prima parte a secolului al XIX-lea rămîne, de aceea, una revoluționară, anticipînd tehnicile sofisticate de codificare estetică, ale prozatorilor moderni. Chiar viziunea restrictivă a epicului jamesian se prefigurează aici, "diversionismul" discursiv practicat de către povestitor anunțînd o nouă mentalitate de construcție, deopotrivă implicit și explicit. În privința teoretizărilor explicite, eseurile scriitorului sînt oricînd un argument viabil. Pe de altă parte, existența unor povestiri teziste (cuprinse și ele în volumul de față), analitice de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
respecta vechiul sens, oferit de normele tradiționale. Prin urmare, este preferabil să luăm termenul nu în sensul de a distruge ceva, de a desface, de a demola, ci, mai ales, în acela de a analiza structurile sedimentate, care formează elementul discursiv al propriei gândiri. Deconstrucția este, în chip aproximativ, o analiză a structurilor conceptuale binare, pe care nu le conștientizăm întotdeauna ci doar prin intermediul analizei de tip deconstructivist și care sunt, totuși, permanent prezente și active în gîndirea metafizică și, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Conform lui Derrida, ar fi, astfel, preferabil, să luăm termenul de deconstrucție, nu în sensul de a distruge ceva, de a desface, de a nimici, ci în acela de a analiza, în profunzime, nu superficial, structurile sedimentate, care formează elementul discursiv al propriei gândiri. Legat de această idee, în volumul 8 al enciclopediei The Cambridge History of Literary Criticism From Formalism to Poststructuralism, se vorbește despre teoria deconstructivistă a lui Derrida, afirmându-se: "Deconstructivismul a fost, inițial, eticheta aleasă de către Derrida
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
spunerii" și "a voinței-de-a-spune", de unde și mărturisirea scopului lui Derrida: scrierea sa încearcă "să-nu-vrea-să-spună-nimic"50. După Derrida, deconstrucția ca principiu fundamental al analizei textului este "descoperirea contradicției interioare a textului, identificarea sensurilor reziduale, dorminde, sau rămase ca moștenire din practicile discursive vechi, întărite în limbă în forma stereotipurilor gîndirii și transformate (inconștient) de către autor în clișee"51. Refuzând posibilitatea unei singure interpretări corecte a textului, reprezentanții Școlii din Yale (de exemplu) susțin teza conform căreia orice interpretare va fi inevitabil corectă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prelungite, sugerând absența răspunsului. Destinul uman devine o înglobare progresivă transfinită a ciclurilor, într-o frumoasă imagine de mitologie orientală, iar, în spiritul unei metafizici romantice, ochiul întors înlăuntru devine, în simbol obsesiv, o imagine cosmică a omului"55. Alegorismul discursiv, marcat prin metafore cu alură mistică, înlocuiește frenezia de început a participării senzoriale la lume, instaurând "un anumit calm al resorbției, într-o interioritate, lipsită de interogații, sau o sensibilitate sacralizată, tulburătoare, totuși"56. Ar putea fi înțeleasă toată această
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
stării de perpetuă exaltare pasională, care caracterizează primul volum Persoana I plural (1964)"112. În completare, Dicționarul general al literaturii române subliniază, preluând cuvintele criticului Nicolae Manolescu, "jubilația intensă a descoperirii lumii"113, care patronează primul volum, în care "structura discursivă încorpora senzațiile cele mai fruste, gesticulația, nu lipsită de retorism"114. Așa cum era de așteptat și cum fiecare autor resimte acest fapt, odată cu înaintarea în timp, și la Ana Blandiana, "lirismul debordant din volumul de debut se cenzurează vizibil în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de pe pèreții de mănăstire medievală, abia întrezăriți din peisaje. Desigur, într-o interpretare clasică, vorbim despre redarea vârstei copilăriei la Ana Blandiana, printr-un extaz al primelor poeme, care "atrăgeau atenția prin "jubilația intensă a descoperirii lumii" (Nicolae Manolescu): structura discursivă încorporând senzațiile cele mai fruste, gesticulația nu lipsită de retorism voindu-se de amplitudine cosmică (...) însetată de comuniunea cu elementele"50. De îndată, însă, suntem conduși direct către drumul de interpretare. Dedublarea trecut/prezent, dedublarea interior/exterior, încercarea neputincioasă de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mesianic - apocaliptic - prin care actorul politic se ipostaziază ca singurul În măsură să asigure depășirea Peripatethice unei situații de criză pe care - chiar dacă nu există - o va evidenția sau va face tot posibilul pentru a o declanșa. Exprimă, În plan discursiv, ipostaza salvatorului. Mitul, minciuna „rezonabilă” - ca parte a adevărului ce convine - și realitatea se amestecă Într-un discurs politic mistificator dar și mitificator. Stilul electoral. L-am denumit „electoral” nu atât pentru că ar fi determinat de perioade electorale ci, mai
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
text. Ajungem astfel la un alt moment important al discursului critic despre autor, moment polarizat de încercarea de delimitare a profilului moral, intelectual și emoțional al celui ce scrie. Din punct de vedere lexico-semantic, acest palier de viziune este asumat discursiv de structuri verbale și substantivale din sfera psihologiei și psihanalizei, căi privilegiate de scrutare a interiorității auctoriale. Din numeroasele fragmente care ar putea fi circumscrise unei analize psihologice sui-generis a instanței creatoare, oferim doar câteva exemple care ilustrează importanța pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
care l-am formulat într-un studiu având ca obiect alcătuirea unei baze de date pentru domeniul tehnic la care ne-am referit, ale cărui idei de bază sunt reluate în Dumistrăcel 2012: 46-47. Am extrapolat, ad-hoc, conceptul de "spațiu discursiv", definit de Dominique Maingueneau (ca parte componentă a unei triade din care mai fac parte "câmpul discursiv" și "universul discursiv"), prin coroborare cu acela de "câmp științific", al sociologului Pierre Bourdieu, ambele centrate pe analiza poziționării (identității) ideologice a enunțiatorului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
tehnic la care ne-am referit, ale cărui idei de bază sunt reluate în Dumistrăcel 2012: 46-47. Am extrapolat, ad-hoc, conceptul de "spațiu discursiv", definit de Dominique Maingueneau (ca parte componentă a unei triade din care mai fac parte "câmpul discursiv" și "universul discursiv"), prin coroborare cu acela de "câmp științific", al sociologului Pierre Bourdieu, ambele centrate pe analiza poziționării (identității) ideologice a enunțiatorului și aplicate, preponderent, în domenii ale ideologicului, în studii la baza cărora se află, programatic, ideea de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ne-am referit, ale cărui idei de bază sunt reluate în Dumistrăcel 2012: 46-47. Am extrapolat, ad-hoc, conceptul de "spațiu discursiv", definit de Dominique Maingueneau (ca parte componentă a unei triade din care mai fac parte "câmpul discursiv" și "universul discursiv"), prin coroborare cu acela de "câmp științific", al sociologului Pierre Bourdieu, ambele centrate pe analiza poziționării (identității) ideologice a enunțiatorului și aplicate, preponderent, în domenii ale ideologicului, în studii la baza cărora se află, programatic, ideea de confruntare. Prin conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nr. 28/2012, Pluralism și interculturalitate Stelian Dumistrăcel 75, Universitatea "Vasile Alecsandri" din Bacău, Facultatea de Litere, p. 4572; Dumistrăcel et alii 2011 = Stelian Dumistrăcel, Luminița Botoșineanu, Oana Cenac, Variație diastratică și variație diafazică în comunicarea specializată: paliere terminologice. Spațiul discursiv al publicațiilor de instruire și educație medico-sanitară, în "Lexic comun lexic specializat. Frazeologie, Stilistică, Traductologie", fasc. XXIV, anul IV, nr. 2(6), Galați, Editura Europlus, p. 233-258. Micu 2009 = Dumitru Micu, Vasile Voiculescu, în [Academia Română], Dicționarul general al literaturii române
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ca un un imens edificiu verbal, alcătuit din texte produse în epoci diferite, de persoane cu competențe diferite, cu interese multiple și diferite, cu obiective diferite; toate aceste determinări externe trebuie cunoscute cât mai bine. Procesul traducerii implică un act discursiv special, care presupune din partea traducătorului analiza detaliată și completă, urmată de asumarea textului din limba-sursă și, ulterior, de refacerea acestuia în limba-țintă. În acest proces nu se transpun, se știe, cuvinte separate, ci texte întregi. Limbile, chiar cele foarte înrudite
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]