9,387 matches
-
De ce tocmai ei i s-a întâmplat? Cu ce a greșit? Vor fi sentimente intense de tristețe, vină, furie. Ele trebuie împărtășite cu cei apropiați căci reprimate se pot transforma în depresie și sentimentul de vină o poate duce la disperare. Se va considera vinovată de tot ce s-a întâmplat și va simți nevoia să se izoleze. Suferința psihică este dublată de cea fizică. Pot apărea dureri de sân și de brațe, insomnii, coșmaruri, lipsa poftei de mâncare, palpitații, dificultăți
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
senin, în clipa cînd ați văzut că se duce totul de rîpă, că nu mai sînteți în stare să vă adunați de pe străzi, să strîngeți oameni în jurul vostru, n-ați avut o senzație de neputință și ură, sau poate de disperare? Despre ce vorbește? nu înțelege Dendé, e limpede ca lumina zilei că pînă în acel moment critic totul a mers bine. Cu excepția unui mic detaliu dom’ Roja, intervine Tîrnăcop. Era cu totul altceva dacă ați fi fost alături de noi în loc să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
c-o să-l dea careva în gît că i-a umblat gura, că nu era altceva decît un infiltrat ca și ceilalți, c-o să piardă parohia și o să fie chemat la ordine în țară. Are sens? Ca să vedeți unde duce disperarea, dacă ar fi avut destul curaj i-ar fi linșat pe cei de la Ambasadă. Ceea ce încercăm să facem, zice o voce care se dă drept organizator al demonstrației, este să eliberăm Ambasada Română pentru că personalul prezent nu mai reprezintă Revoluția
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu tocmai asta încerc să-ți spun? Că șeful tău cel mare e capul răutăților, complotistul numărul unu, reia Regizorașul cu alt suflu, el va fi primul care o s-o dea la întors. — E-adevărat că m-a sunat cu disperare în ultimele zile, începe să-și amintească brusc Comandantul înmuindu-se, schimbîndu-se la față. — Te verifică, asta face, spune Regizorașul triumfător, aici am vrut să ajung, nici acum nu ți e limpede? Poate că ar trebui să mă mai socotesc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
armament, muniție, uniforme și hărți de tactică militară agățate pe pereți, se mîndrea că reușise să-și păstreze mintea limpede de-a lungul atîtor ani, și nu sfîrșise ca majoritatea celorlalți îndobitocindu-se sau trăgîndu-și un glonț în cap de disperare. Încercă să-i explice și lui Roja avantajele ascunse ale unei cariere militare care privită din exterior nu putea duce decît la ruina vieții personale, depravare sau alcoolism. Încă de mic îl luase cu el peste tot pe unde se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
rost de altele. Și încă ceva foarte important, foile, carnețelele în care aveau notate adresele și numerele de telefon ale cunoștințelor și prietenilor să le arunce la gunoi, pentru ca Părințelul și Milițică să nu le aibă la îndemînă dacă în disperare de cauză se vor gîndi să le ia urma. La asta trebuia avut cea mai mare grijă, și nu cumva să-și uite vreun act important, insistă Angelina, buletinul de identitate, certificatele de naștere și de căsătorie, diplomele de studii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
urmă ați văzut că mi-am făcut datoria. — Ajunsesem la capătul răbdării, zise Angelina încercînd să se scuze. Dac-ai ști cum e să intri într-o pasă din asta proastă din care nu mai poți ieși. — Să fii la disperare, adăugă Tușica. Să vezi că pe zi ce trece viața ți se schimbă din rău în mai rău, iar tu nu ești în stare să te opui cu nimic. — E limpede că v-ați pierdut de tot cumpătul, dacă ați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu unghia în sticla ceasului. Le mai venise inima la loc, rîdeau, chicoteau, începuseră să facă glume. Se apucaseră să-i spună totul de-a fir a păr, să se scuze că strategia lor nu fusese tocmai potrivită, dar că disperarea le luase parcă mințile. Trecuseră cîțiva ani buni și avuseseră impresia că relațiile dintre ei se răciseră de tot, mai ales după toate nebuniile care se întîmplaseră în timpul evenimentelor din decembrie. Fusese doar în mintea lor, începu să le explice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
soi de selecție naturală psihică. Aș prelua eu toate serviciile telefonice de rahat care acordă ajutor și fac fapte caritabile, iar dacă ar suna vreun caz din ăla patetic, i-aș spune: cred că ești foarte Îndreptățit să simți atîta disperare. Mai lasă și tu lumea-n pace și ia-ți viața mizerabilă. Dacă ai nevoie de ajutor o să vin la tine În cîteva minute. Bladesey. E un gunoi Împuțit. Io, sămi pierd vremea cu gunoaiele astea de ne-prieteni? Ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
spun eu, apoi mă car lăsîndu-l cu ochii-n soare, mama lui de puțoi tupeist. Mă urc În mașină și vreau să trag pe nas o linie de pe tabloul de bord, dar sînt prea mulți puțoi prin jur. Mă cuprinde disperarea și oricum o fac. E tare ca dracu. Trebuie să testezi marfa ca să nu-și mai piardă timpul poliția analizînd-o În laboratoare. Trag o dată și bine pe nas. Tremur În timp ce conduc prin oraș Înapoi Înspre Collie. Nu știu ce vreau să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
edificator. Antoniu a plâns cu parcimonie, deși Își iubise mama. Iubea În ea mai ales frumusețea fizică și faptul că nu fusese sufocat cu gesturi tandru-materne la tot pasul. Rămași singuri, tatăl și fiul s-au privit În ochi cu disperare mută, după care viața și-a reînceput clocotul ei firesc, dar Într-un registru modificat cumva-acela al unui autism auster. Erau doi bărbați ocupați, ce se vedeau rar, și asta numai pentru a da un scurt raport de activitate profesională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mizer. Dar, dacă Uniunea Europeană n-o să-i mai lase să cerșească? Nu l-a interesat niciodată politica și, cu atât mai puțin acum, când, este o biată epavă rătăcită printre luminile și umbrele unei oraș care Încearcă și el, cu disperare să supraviețuiască. Nu l-a speriat niciodată moartea, dimpotrivă, se crede pregătit pentru ea. Uneori, ar vrea totuși să privească din alt loc noaptea, stelele: de pe puntea unui vapor, de pe vârful unui munte sau dintr-o grădină plină de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască umple Încăperea și le intră În nări, aspirată cu lăcomie. -Uite ce, Kawabata, am acceptat să Împart cu tine aerul de care spui, dintr-un motiv simplu: din disperare. Se aude șuieratul trenului și lovituri de ciocan la intervale egale de timp, pe șinele de cale ferată. Kawabata Începe să soarbă din ceai și, după prima Înghițitură, ochii i se umplu de lacrimi. În depărtare, orașul pare un vapor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu. Aveam un ascendent și o detașare. Tu vii acum și-mi spui cât de frumoasă este cerșetoria? Dumnezeule mare! Cum să fie frumoasă? Este tragică, de un tragism fără margini. Nu ești atentă la fețele cerșetorilor? Nu le vezi disperarea din priviri? Cârduri de cerșetori cenușii. Toți, dar absolut toți, par personajele tragice ale unui piese. Fiecare cu mimica lui, cu Îmbrăcămintea lui rufoasă, cu Înfricoșarea lui, cu spaima de frig, de durere, de Întuneric, de violență, de-și-mai-rău. Plăcințica Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am mâncat, m-am spălat, m-am apărat, am apăsat pe trăgaciul armei, am băut, am spart vitrine, am reparat bideuri, biciclete, motociclete, am pus răsaduri, am strivit gândaci... Am omorât-o de cel puțin o sută de ori de disperare, după ce-i Întindeam un buchet de trandafiri sălbatici și o invitam la o cină romantică, trupul ei era găsit fără viață În zori, de măturătorii din zonă. O mică gaură cu sânge Închegat, În tâmpla dreaptă...ăsta era scenariul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ei n-a mai apucat să-ți citească romanul. S-a stins din viață acum câteva zile. Ea nu te mai poate iubi, nu mai poate sacrifica nimic pentru tine, nu o mai interesează propria sclavie și nici comerțul cu disperări și revolte. ,,Precum Iacov care a Înălțat câte o piatră În amintirea fiecărui moment important al ,,ântâlnirii,, cu Dumnezeu, tot astfel și persoana Îndrăgostită să Înceapă a descifra primele adevărate elemente ale iubirii care se ivește,, ĂMarko Rupnikă. Cincisprezece august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ziare cu câștigul lor Într-o lungă zi de milogeală, n-or să mai vină ăștia cu nimic. Ce-s proști? comentează o bătrână, care are În Îngrijire patru nepoți minori și locuiește În ,,edificiul,, cu patru etaje, adăpost al disperării și al bolilor. Antoniu trece pe lângă ea fără să comenteze. Ajunge În fine ,,acasă,, Înfrigurat și Înfometat și cu gândul că nu mai e mult și primăvara va exploda și trupul lui va reveni la viață. -Chiar Îți este indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
agitația de fiecare zi a orașului a ajuns paroxistică, din cauza pregătirilor de Paște. Cohortele de oameni aleargă de dimineață până seara, năvălesc În magazine În căutare de cadouri, de mâncare, cheltuindu-și banii puțini sau mai mulți, cu furie și disperare, de parcă ar fi sfârșitul pământului. Lumina dimineții de aprilie are o nuanță roz uimitoare, așa i se pare lui Antoniu. Astăzi, Înfățișarea lui este mai Îngrijită, hainele sunt și ele mai curate, părul pieptănat, și unghiile tăiate. A ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
citești În ochii mei? -Ai ochi verzi, frumoși, nu citesc În ei decât o misterioasă frumusețe. -Lasă găinăriile astea, ce, crezi că dacă te-ai ferchezuit astăzi, mă poți seduce? Îți spun eu ce se citește În ochii mei: o disperare cumplită. O disperare nemaivăzută. Eu și mama care are 75 de ani suntem singure pe lume, și trăim În sărăcie și cu frica de-a fi evacuate dintr-o chichineață de apartament În care locuim de 45 de ani, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mei? -Ai ochi verzi, frumoși, nu citesc În ei decât o misterioasă frumusețe. -Lasă găinăriile astea, ce, crezi că dacă te-ai ferchezuit astăzi, mă poți seduce? Îți spun eu ce se citește În ochii mei: o disperare cumplită. O disperare nemaivăzută. Eu și mama care are 75 de ani suntem singure pe lume, și trăim În sărăcie și cu frica de-a fi evacuate dintr-o chichineață de apartament În care locuim de 45 de ani, adică de când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
intersecția unor străduțe desfundate, pe lângă fostele uzine Timpuri Noi, și am dat de o mașină părăsită, o rablă care părea că fusese salvată de la incendiul pe care tocmai Îl trăisem pe viu. Mi-am făcut cum a dat Dumnezeu, de disperare, culcuș Înăuntrul ei Înfricoșat de singurătate și la gândul că voi sfârși lângă un gard. Un timp nu m-a deranjat nimeni, dimpotrivă oameni miloși Îmi mai dădeau de mâncare, ba am primit și o pătură groasă ca să-mi țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sfrijit, cu o față de papagal, Îmbrăcat Într-un fulgarin care-i acoperă chiar și Încălțările, Îi dă un șut În fund, ,,convingând-o,, să renunțe. Din când În când coada se mișcă Înainte și Înapoi, flux și reflux, gemând de disperare și neputință. Foamea zgâlțâie din temelii trupurile ciuntite și sfârșite de sărăcie, și un fior de teamă, ca un cutremur le devastează viscerele. Cei care au primit porțiile se vor ascunde prin cotloanele pe unde Își duc traiul, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
depline, pentru a ști odată pentru totdeauna, că ghetoul este o republică cu dezvoltare spectaculoasă, și cu legi bine definite. Cine-i calcă teritoriul și se consideră locuitorul ei, are toate șansele și toate drepturile democratice să fie egal În disperare, sărăcie, boli, gunoaie, șobolani și insecte, cu celălalt. În ghetou, sexul este o componentă stabilă a băuturii, un impuls de rutină al ei și se face la Întâmplare de multe ori, fără regrete sau mustrări de conștiință. Instinctele au oroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
puterile nu l-au părăsit de tot. Se ridică totuși din când În când În capul oaselor, Își mai aprinde câte-o țigară și, nu acceptă să-și facă nevoile, decât Înafara magherniței. Se agață de poveștile lui Antoniu cu disperare, le cere, i se uită rugător În ochi și le comentează ca de obicei, cu aceeași voce gravă. Nu vorbește de moarte, nu-l sperie apropierea ei. O simte cum Îi pândește ca o panteră vicleană trupul, dar nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
va ridica bara metalică lăsându-l să treacă dincolo de ea. Ajunge pe peron tocmai când curentul de aer puternic, ca o briză marină, venit din tunel anunță venirea trenului. Ușile s-au deschis, și mulțimea năvălește Înăuntru Înghesuindu-se cu disperare. Antoniu se agață de bara orizontală din dreptul ferestrelor. După două trei stații, unul din scaune se eliberează și el Îl ocupă imediat. Călătorii s-au mai rărit. Antoniu se simte Însfârșit bine și se gândește că va face cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]