3,083 matches
-
ai fost fidel, dar m-ai înșelat cu fosta ta nevastă și i-ai făcut un copil. O trădare mai mare decât asta nu poate să existe. Deci ce vrei să spui? Dintr-odată, bărbatul devenise îngrijorat. Adică vrei să divorțezi? Julia a oftat și s-a îndreptat către ușa bucătărie, simțindu-se mai calmă acum că ea avea controlul asupra acelei decizii. — Momentan nu zic nimic. Ți-am spus: am nevoie de timp ca să mă gândesc. O să te anunț dup-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în adâncul lor că ce li se dă vine din altă parte decât din mâna oamenilor sau a celor care cred sau se prefac sau li se pare că le-ar schimba viața cu alegeri libere. Cele mai multe dintre ele sunt divorțate și încurcate cu amanți stabili sau de ocazie, la care cască gura, trăgând speranță că le vor repune în rândul lumii, cu un certificat de căsătorie, iar între timp își fac plimbarea de duminică pe la vot, pe străzi și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu depindea de nimeni. Păi, Velicu, deh, ce să-i faci dacă s-a obișnuit cu ea și ține la ea ca și la o nevastă? Păi, dacă aia de-acasă nu e în stare... atâta că nu vrea să divorțeze. De câte ori nu se certaseră la cuțite și pe chestia asta? De câte ori nu i-a spus, și el nimic, Mirelo, tot ca piatra și ca bolovanul, de nu l-ai urni nici mort din ale lui. Vedea bine că nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aleagă între ea și nevastă-sa ori să se ducă dracului, ba bine că nu, se simțea legată de el mai mult decât dacă ar fi stat amândoi sub același acoperiș, așa încât trăgea nădejde că într-o bună zi o să divorțeze și o să-l aibă doar pentru ea. Trebuie că nădejdea aia deșartă i-a luat mințile când a rămas iarăși gravidă. Te tâmpiseși parcă, Mirelo... Ceasuri în șir înțepenea cu coatele pe pervazul ferestrei, cu privirea spânzurând în gol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
va umple la loc golul acesta din casă. Uite covorul acela roșu, covorul copilăriei mele, cu franjuri scurți și tociți, și uite patul pe care l-am cumpărat după numeroase ezitări, cu un an în urmă, de la cuplul acela care divorțase, iar lângă el, rucsacul lui prăfuit și gol, și pe perete fotografia aceea a unei case vechi, cu acoperiș de țiglă, cu nori sprinteni plutind deasupra lui, iar eu încerc să îmi găsesc salvarea în inerția obiectelor din jur, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
văd ochii mamei, iar privirile tatei mă acompaniază, sunt asemenea unui cuplu de pești colorați, înainte și înapoi, urmărindu-mă tensionați. Mai înainte stătuserăm cu toții pe iarbă, mama tăiase un pepene în două și ne spusese că ei doi vor divorța, iar de acum vom avea două case, pentru că tata va rămâne aici, la țară, iar ea ne va lua la oraș, și fratele meu sărea într-un picior și striga, super! Două case! în timp ce eu o priveam înfricoșată pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acela îngust de copil dorm cel mai bine, și în primul moment al zilei, înainte de a ști dacă este frig sau cald, rău sau bine, am impresia că sunt încă o copilă în casa mamei și a tatei înainte de a divorța și imediat va intra tata și îmi va spune cum va fi vremea, dacă să îmbrac un pulover sau o haină, mai trândăvesc puțin în pat, nu trebuie să o presez pe Noga să se trezească, să se pieptene, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
minunat, spune ea, iar acest lucru te liniștea? Dau din cap, da, cred că da. Și când ai făcut asta ultima dată, întreabă ea, iar eu zâmbesc scuzându-mă, în urmă cu mulți ani, înainte chiar ca părinții mei să divorțeze, iar după aceea nu am mai avut chef, ea mă aprobă empatic, și dintr-odată simt nevoia să îmi pun capul pe umărul ei și să încep să plâng, să plâng până seara, pentru că îmi este clar că mă înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acela roșu, covorul copilăriei mele, cu mijlocul ros, și pe perete, fotografia casei aceleia vechi cu acoperișul acoperit cu țigle, cu norii plutind deasupra lui, și patul pe care îl cumpăraserăm în urmă cu mulți ani de la un cuplu care divorțase, iar pe el stă culcat Udi, cu gura crăpată într-un suspin rușinat, picioarele lui lungi tac, ca în dimineața aceea în care orice urmă de mișcare le părăsise, iar în clipa în care îmi amintesc de dimineața aceea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Am luat somnifere și am dat drumul la gaz. M-am trezit la spital și nu mi-am mai revenit câteva luni. După ce mi-am revenit puțin și am fost capabilă să gândesc, l-am rugat pe soțul meu să divorțeze, spunându-i că e cel mai bine pentru el și pentru fiica noastră. Mi-a spus că nici prin cap nu-i trece să divorțeze de mine. „Putem să o luăm de la capăt“, insista el. „Plecăm toți trei undeva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
revenit puțin și am fost capabilă să gândesc, l-am rugat pe soțul meu să divorțeze, spunându-i că e cel mai bine pentru el și pentru fiica noastră. Mi-a spus că nici prin cap nu-i trece să divorțeze de mine. „Putem să o luăm de la capăt“, insista el. „Plecăm toți trei undeva și începem o viață nouă.“ „E prea târziu“ i-am spus eu. „Totul s-a sfârșit când m-ai rugat să mai aștept o lună. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o luăm de la capăt, nu trebuia să-mi fi spus așa ceva atunci. Indiferent unde mergem, indiferent cât de departe ne mutăm, boala mea recidivează. Eu îți voi cere același lucru. Te voi face să suferi și nu mai vreau.“ Am divorțat, sau mai bine zis, eu am cerut divorțul, cu toată împotrivirea lui. El s-a recăsătorit acum doi ani. Îmi pare bine că l-am determinat să mă părăsească. Zău că da. Știam că voi rămâne așa tot restul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
banii și fumurile ei. — Depresia e un sentiment! se apără Charlotte. V-am spus că eram deprimată. — Da, dar e doar un singur sentiment, insistă Ben. Mai sunt și altele despre care nu ne spui. Păi, sunt supărată că am divorțat! exclamă ea. Asta vrei să auzi? Îmi pare rău că îmi cresc copiii fără tată și mă simt foarte singură! Izbucnește în plâns. O privim îngroziți. Ben face o mutră așa de vinovată de parcă el i-ar fi fostul soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o parte din vină și totul e minunat... Să fim serioși, nimeni nu-și revine din așa ceva atât de repede și de ușor. Câteodată trebuie să muncești ani de zile, dar, între timp, soțul sau soția se poate sătura și divorțează, așa că te poți prăbuși iar. Filmul acela e mai degrabă un fel de scenariu ideal de căsnicie, decât un caz real. Aș vrea să știu ce se întâmplă după ce se termină filmul? E ușor să cadă unul în brațele celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
eu, e apartament tumaci! (ăsta era un epitet de vapor, adică too much). Apoi Adelina a început să mă piseze să declanșez acțiunea de divorț. A găsit ea și avocat. Sabina mi-a spus la telefon că am fi putut divorța la Botoșani, aș fi ieșit de trei ori mai ieftin. A acceptat, totuși, să vină la tribunal în București. A însoțit-o și maică-sa, care a ținut să-i zică judecătoarei că eu nici măcar nu am „consumat” căsătoria. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
luă o mutră oficială: ― Vasăzică e serios și irevocabil, Grigoriță? ― Bine, dragă Alexandre, dacă tu crezi că eu pot glumi cu astfel de... ― Atunci am să mă ocup și eu nițel de afacerea asta și te asigur că vei fi divorțat în minimum de timp admisibil! zise avocatul cu o siguranță gravă, adăugând însă, după câteva clipe, iarăși jovial: Fiindcă la Palatul de justiție sunt totdeauna la putere grație modestului meu talent! ― Sper însă că intervenția ta nu va fi tot atât de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Acuma însă, imediat ce va putea dispune singură, va lichida Babaroaga. I-ar fi și penibil să mai aibă afaceri chiar și numai în vecinătatea proprietăților lui Grigore. Ar fi fost bucuroasă să scape mai repede, dar până nu va fi divorțată nu poate face nimic, pentru că i-ar trebui consimțământul soțului. Într-o lună, cel mult două, formalitățile despărțirii speră să fie terminate. Atunci se va repezi la țară, are conacul de la Lespezi al lui Gogu, unde poate sta, și nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fost desfacerea contractului de muncă. - Un profesor (căsătorit, avea și un copil) a abuzat sexual de eleva lui, sub pretextul că o iubește. A apărut la TV, să-și susțină aventura amoroasă, cu speranța că, soția lui văzându-l, va divorța.Un profesor universitar din Timișoara a fost filmat și prezentat la TV, cum s-a dezbrăcat de pantaloni și a chemat-o pe o studentă (care venise la reexaminare, pentru mărirea notei), să facă sex cu el, zicând: „Vino, încoace
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
suferințe, refulate, tăcute, date uitării ! O păstrez, din motive „raționale” : e frumoasă și oricum nu avem bani să cumpărăm alta. Dar nu și dormitorul ! și în primul rînd nu patul, acesta trebuie schimbat primul ! Cred că toți cei care au divorțat ori s-au despărțit dintr-un motiv sau altul de o persoană cu care au împărtășit, o vreme, viața lor a doua zi după trezire au schimbat patul... Mă apuc apoi să strîng lucrurile din casa mea. Încep cu cărțile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Nu insiști, nici nu țin prea mult, asupra soțului tău. Spui că era alcoolic și că l-ai părăsit după șapte ani de căsnicie. Șapte ani de ghinion; îți arunca romanele și cărțile de versuri pe geam. Până la urmă ai divorțat de el, acum cinci ani. Ții minte că divorțul s-a pronunțat cam tot pe vremea asta, prin decembrie. Ai suportat ciudat de greu șocul; în noaptea de Anul Nou te-ai simțit atât de singură, de fără sens în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
l oferise Virgil Ciotoianu. După ce arhitectul plecă, depanatorul avu o lungă discuție pe un ton scăzut, la telefon, cu doamna Popescu. Din vocile lor emana îngrijorarea. Ca o consecință, Elena îl amenință pe arhitect că, dacă intenționează să distrugă mașina, divorțează de el fără nici un regret. El încercă să-i explice că e vorba de un experiment, dar ea nici nu vru să-i asculte explicațiile. E drept că nici nu divorță când ruda lor veni într-o altă duminică, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
amenință pe arhitect că, dacă intenționează să distrugă mașina, divorțează de el fără nici un regret. El încercă să-i explice că e vorba de un experiment, dar ea nici nu vru să-i asculte explicațiile. E drept că nici nu divorță când ruda lor veni într-o altă duminică, în brațe cu servieta profesională în care se aflau un letcon-pistol, sârmă de cositor, șurubelniță cu bec, tranzistori, diode, liță, ulei special, tinner, bandă izolatoare, clește, patent, set de șurubelnițe și un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Bühler. Dar cercetările făcute la Liestal nu dăduseră nici un rezultat. Veronica se instalase în oraș doar de câțiva ani. Prietenii și colegii nu știau nimic despre familia ei. S-a aflat totuși că se născuse în Egipt, că părinții au divorțat când ea avea 5 ani; tatăl, rămas în Egipt, se recăsătorise și nu mai dăduse semn de viață, iar mama, cu care Veronica nu se înțelesese niciodată prea bine, se stabilise în Statele Unite, dar nu i se cunoștea adresa. În
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
norocoasă, căci avea patru copii și fusese singura fericită în căsătorie. (Atunci, în ziua bombardamentului, nu știa că soțul ei, Vanghele, căpitanul Vanghele, trăgea să moară într-un spital din Iași.) Celelalte două fete nu avuseseră noroc în căsnicie. Una divorțase și trăia la Craiova; se încurcase cu un subdirector de Bancă. Iar cealaltă, Voica, mai bine să nu-mi mai amintesc de ea. În cele din urmă și-a pus capăt zilelor... - Dumnezeu s-o ierte, spuse Iconaru și-și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
În armată, dacă am avut probleme cu „veteranii“, accentuează ironic cuvîntul, dacă sînt mulțumit de condiții, dacă Îmi lipsește viața de dinainte, dacă am vreo plîngere indiferent de ce natură, dacă le-am scris părinților acasă, știe că părinții mei sînt divorțați și că sînt artiști, că eu sînt un tînăr special, care ar trebui să-și vadă de studii, și continuă pe aceeași linie, cu o serie de lingușeli și Îndemnuri sau de Întrebări retorice, accentuînd cuvinte și alunecînd Într-o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]