2,116 matches
-
1947-1989) același sistem politic unitar, el a suferit o radicală prefacere internă. Placa turnantă a fost acționată în anii din urmă ai deceniului șase, când a început tranziția de la internaționalism la naționalism și de la sovietocentrism la autohtonism. Această considerabilă întorsătură doctrinară care a redefinit atât relațiile diplomatice ale României cât și politicile identității naționale a contorsionat la rându-i memoria istorică românească, transfigurată în formatul național-comunist. Turnura naționalistă operată în cadrul regimului comunist a provocat o revalorizare masivă a factorului național din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ortodoxist. Închis 15 ani în închisorile comuniste, apoi grațiat și racolat în redacția revistei Glasul Patriei unde a scris articole de propagandă comunistă, Nichifor Crainic nu a mai fost însă reeditat pe întreaga durată a regimului comunist cu operele sale doctrinare (de teologie politică). După '89, operele lui ideologice au revăzut lumina tiparului, publicându-se lucrări precum Memorii (1991), Nostalgia paradisului (1994), Puncte cardinale în haos (1996) sau Ortodoxie și etnocrație (1997). Recuperarea a continuat și după 2000, prin publicarea sa
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
literatura religioasă a cunoscut o creștere spectaculară în noul climat spiritual configurat în urma prăbușirii ateismului oficial de stat promovat de autoritățile comuniste. Totodată, Biserica Ortodoxă Română, odată emancipată din chingile controlului partinic, s-a redefinit pe vechile coordonate identitare și doctrinare ale românismului ortodoxist. În timpul regimului comunist, ca reacție defensivă la politica de ateizare promovată de noile autorități statale ostile bisericii ca instituție socială și religiei ca Weltanschauung și praxis liturgic, BOR și-a revizuit doctrina și misiunea socială în direcția
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
praxis liturgic, BOR și-a revizuit doctrina și misiunea socială în direcția compatibilizării acesteia cu ideologia oficială. Colaborarea BOR-PCR și biserică-regim (în fapt, aservirea primeia în fața autorităților statale în speranța supraviețuirii instituționale într-un mediu politic ostil) a fost fundamentată doctrinar în Apostolatul social (12 volume publicate între 1948-1976), cuprinzând pastoralele, cuvântările și articolele publicate de patriarhul Justinian Marina (1948-1977). Cunoscut mai degrabă ca "patriarhul roșu", în Apostolatul social Marina a încercat să împreuneze într-o doctrină unitară teologia ortodoxă și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1948-1976), cuprinzând pastoralele, cuvântările și articolele publicate de patriarhul Justinian Marina (1948-1977). Cunoscut mai degrabă ca "patriarhul roșu", în Apostolatul social Marina a încercat să împreuneze într-o doctrină unitară teologia ortodoxă și teoria marxist- leninistă. Tensiunile funciare și contradicțiile doctrinare dintre cele două perspective asupra lumii nu au fost niciodată conciliate (Stan și Turcescu, 2007, p. 212, nota 10). În ciuda acestui compromis, BOR a continuat să fie victima predilectă a unei campanii sistematice de demantelare orchestrată de autoritățile statului comunist
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vocația naționalistă, devenind în scurt timp platforma instituțională care a servit coagulării tendințelor extremiste și a viziunilor de extremă-dreapta în politica românească. Asocierea dintre extrema dreapta și BOR nu este deloc surprinzătoare, ținând cont de rădăcinile interbelice ale acestor afinități doctrinare, elocvent exprimate de relația cordială stabilită între Legionarism și ortodoxism. Atracția înspre extrema dreaptă manifestată de BOR în postcomunism apare astfel ca fiind un avatar al anilor treizeici. Axa ideologică centrală a viziunii instituționale a BOR rezidă, desigur, în naționalismul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
asiduu, în concert cu alte forțe politice și culturale, la etnicizarea discursului identitar românesc prin promovarea unei versiuni ortodoxiste a naționalismului etnic. Pe plan politic, legionarismul interbelic românesc s-a reîncarnat într-o serie de organizații și partide politice fundamentate doctrinar pe naționalismul etnic și românismul ortodoxist. Ca reacție politică la organizarea comunității maghiare în Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR, înființată la 25 decembrie 1989), etnicii români s-au contra-mobilizat creând propria lor organizație politică cu caracter exclusivist etnic. La
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
15 4,90 2006 5,90 2,25 8,15 2007 2,90 4,30 7,20 Sursa: Barometrele de Opinie Publică, 1994-2007 Excluzând fulgurația electorală a Partidului Noua Generație care poate fi pusă se seama altor factori decât rezonanța doctrinară a electoratului cu platforma de dreapta, cum ar fi pe flerul populistic al liderului său George Becali partidele tradiționale de extrema dreapta, PRM și PUN se află într-un picaj susținut. Ascensiunea fulminantă și decăderea spectaculoasă a extremei dreapta românești
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
scena britanică a ideilor politice ca o doctrină emancipativă, îngemănată cu idealurile democrației și având ca finalitate politică înzestrarea cu demnitate a poporului prin împuternicirea subiecților cu drepturi civile (Greenfeld, 1992, p. 31), naționalismul de tip individualist-liberal inventat și articulat doctrinar în Anglia de-a lungul secolelor XVI-XVIII a trecut printr-o succesiune de contorsiuni ideologice al căror rezultat a fost un naționalism colectivist-etnic cu inflexiuni exclusiviste și propensiuni autoritariste. O primă colectivizare s-a produs imediat după ce ideea naționalismului a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și simbolică a Rinului. În spațiul cultural german, sub influența unor gânditori precum J.G. von Herder care a introdus potenta noțiune de Volkgeist ("spiritul poporului") și J.G. Fichte cu ale sale hotărâtoare Cuvântări către Națiunea Germană naționalismul a suferit metamorfoza doctrinară completă de la o ideologie individualist-liberală indisociabilă de aspirațiile democratice (i.e., naționalismul liberal britanic) înspre o ideologie colectivist-etnicistă pătrunsă de un spirit autoritar (i.e., naționalismul etnic german). Însă niciunul dintre acești profeți ai naționalismului nu au avut harul oracular de a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
acestea trebuie să se reinventeze. O cale de urmat în acest sens ar fi ca liberalismul, conservatorismul și socialismul să se elibereze de balastul utopic și mitologic, altfel spus, de "fantasmele politice" pe care le-au anunțat în discursul lor doctrinar, și să-și asume un statut pur ideologic 50. Pentru liberalism, un exemplu de "fantasmă" pare a fi, din acest punct de vedere, ideea statului minimal, deși este cert că exercițiile de limitare a puterii guvernamentale, pentru care argumentează și
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
dizabil ar putea Însemna un efort suplimentar greu de realizat, iar pentru performeri un mediu nu prea propice performanței. Nici comuniștii nu și-au propus un asemenea obiectiv și nu se poate spune că egalitatea și fraternitatea nu erau principii doctrinare În viziunea lor socială. Desigur dacă pentru deficiențele somatice metoda incluzivă ar putea da roade, pentru deficiențele psihosenzoriale și complexe Însă, modul de abordare este mult mai delicat. Chiar dacă există o atitudine rezervată față de elită și școlile elitiste, totuși nu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
perioade de timp mai lungi, sau În situații speciale. În același scop omul Își delimitează un teritoriu care-i aparține cu aceeași destinație. Desigur, de-a lungul timpului aspectul proprietății și-a schimbat mult percepția publică și modul de abordare doctrinar ideologică, ceea ce nu s-a schimbat Însă este dreptul la proprietate care rămâne inalienabil, natural, și consfințit prin norme juridice. Dincolo de funcția imediată În plan familial și proprietatea poate fi sursă de conflict ce poate degenera În violență. La fel de periculoasă
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
economic: ajutoare materiale, locuri de muncă, dobânzi mici și credite preferențiale, acompaniate fiind de o puternică campanie pronatalistă mai mult sau mai puțin evidentă. Parte din aceste politici demografice, În afara realităților pe care le relevau, aveau În subsidiar și acoperire doctrinară făcând parte din unele ideologii ale timpului și care nu rareori ascundeau tendințe de deplasare a populației În scop de colonizare sau cucerire. Cum Însă cursul evenimentelor demografice nu mai este la discreția forțelor coercitive, iar războaiele au diminuat semnificativ
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
remarcăm, urmărindu-i activitatea de teoretician al „poeziei noi” - el pune în susținerea ideilor mișcării și a propriului program un patos particular, o frenezie care îl individualizează ca pe unul dintre cei mai pasionați promotori ai poeziei. Încât pe scheletul doctrinar crește repede abundenta vegetație imagistică, manifestul e deviat spre confesiunea lirică, atrage în spațiul său elemente de memorialistică, devine elogiu sau invectivă. „Radiografia” limbajului liric (unul din eseurile sale poartă acest titlu) este în egală măsură demers introspectiv, pretext pentru
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
zis modernism, tocmai spre a evita disjungeri precare. Așa sar legitima și curiozitatea că, pe teren românesc, postmodernismul optzecist și nouăzecist s-a manifestat, în realitate, ca o neoavangardă de o factură aparte. Totuși, apariția postmodernismului este cotată de cei mai mulți doctrinari ca fiind o nouă paradigmă culturală, delimitabilă net nu numai de avangarde, dar și de modernism. "Experierea" neoavangardistă a postmodernismului românesc pare cu atât mai contrariantă, cu cât postmodernismul a fost perceput de către teoreticienii occidentali ca un abandon al tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
artei. O anunțase cândva și Hegel, dar acesta o făcea în favoarea metafizicii, menită să depășească dialectic celelalte forme ale ideii în desfășurarea spre Spiritul Absolut. Au existat prevestitori ai morții artei și în modernism, ultimul dintre ei fiind Herbert Marcuse, doctrinarul revoltei tineretului din 1968. Însă moartea veritabilă a artei, spun postmoderniștii, este legată de sfârșitul metafizicii. Muzeul de valori trebuie închis, căci criteriul devine acum "capacitatea operei de a-și pune în discuție propriul ei statut", "ca ironizare a genurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
referitoare la națiune, căci, în ultimă instanță, cauzele bine ascunse ale atacurilor antieminesciene pleacă din voința compromiterii "naționalismului" poetului nostru. Desigur, există o grijă permanentă ca teoriile să nu se dea drept ideologie. De aceea, nu mă voi ocupa de doctrinari simplificatori ca Ion Bogdan Lefter 134, ci de gânditori descinși de pe terenul modernismului înalt, convertiți oarecum la postmodernism. Unul dintre ei este Virgil Nemoianu, autorul unei interesante teorii a secundarului, care dezvoltă, cu mijloace proprii, deconstructivismul american și european. Nota
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
destul de veche tradiție în gândirea românească, de la Dimitrie Cantemir și Ion Heliade Rădulescu până la Eminescu, Blaga și Ștefan Lupașcu. El pare a ține cont de maxima-cheie a gândirii eminesciene: Antitezele sunt viața. Virgil Nemoianu particularizează antitezele spre a le generaliza doctrinar: pentru el, antitezele fundamentale în istorie sunt principalul și secundarul. Principalul ar tinde către omogenizare, entropie, confundându-se, în societățile moderne, cu majoritatea națională, pe când secundarul produce efectul antientropic, identificându-se cu minoritatea de orice fel, inclusiv cu individualul care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-i diferențiază cu cât acestea vor fi mai mici"147. Claude Lévi-Strauss observase chiar în lucrarea ideologizantă Race et histoire că în lume există forțe antitetice care acționează simultan: unele spre convergență, altele spre particularisme 148. Același lucru îl sesizase doctrinarul democrației moderne, Alexis de Tocqueville. Democrația, zicea el, va genera o civilizație mondială în care vor predomina asemănările, dar acestea vor trezi orgoliul aristocratic al diferențierilor 149. Acesta e, de altfel, "paradoxul lui Tocqueviile", conform căruia în sânul democrațiilor egalitare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
participanți, de primă mână, Ihab Hassan și Malcolm Bradbury, o atestă cu prisosință, în pofida strădaniilor scriitorului bucureștean de a le smulge mărturii despre vitalitatea curentului. În viziunea lui Ihab Hassan, considerat de Ion Bogdan Lefter drept cel mai de seamă doctrinar al postmodernismului, fenomenul a început, pentru el, prin apropierea de estetica tăcerii de după război, atunci când i-a descoperit pe Samuel Beckett și pe Henry Miller. Prin aceștia și prin muzica lui John Cage, i-a înțeles mai bine pe John
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Endo, care, totuși, e departe de mentalitatea existenței "boierilor minții", acesta continuând să creadă într-un globalism popular al culturii și civilizației. În fine, ca să pun capăt acestei sumare incursiuni în fenomenul para-, el e de găsit și la un doctrinar atât de ascultat al postmodernismului, Ihab Hassan. Dacă în ceea ce privește literatura și cultura, în genere, Ihab Hassan a preferat particula post-, când a fost vorba de reinvenția criticii el a preferat componentul para-. El a preconizat că o critică postmodernistă trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cunoaște o uimitoare ascensiune. Dacă în februarie 2005 existau pe internet circa 200 de referințe la transmodernism, în doar trei săptămâni se ajunsese la aproape 700 de referințe. Și suntem abia la început. Abundența aceasta presupune, însă, apariția multor riscuri doctrinare, ca și în cazul postmodernismului, încărcându-se de sensuri contradictorii necontrolabile. Iată de ce e nevoie de a limpezi apele printr-o abordare de tip neoconfucianist, a "rectificării denumirilor" (tcheng ming). Se cuvine, așadar, a face o trecere în revistă a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în cazul postmodernismului, încărcându-se de sensuri contradictorii necontrolabile. Iată de ce e nevoie de a limpezi apele printr-o abordare de tip neoconfucianist, a "rectificării denumirilor" (tcheng ming). Se cuvine, așadar, a face o trecere în revistă a altor atitudini doctrinare transmoderniste cristalizate deja în lume. 5.2. Radical Evil. O altă posibilă confuzie decât cea dintre transmodernism și postmodernism, semnalată deja, e aceea dintre transmodernism și paramodernism. Ea se ivește în cazul ciudatului gânditor John Zerzan, inițiator al unei mișcări
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sustrage diferenței ontologice. Uriașul progres al Occidentului s-a făcut cu prețul nevăzut al pierderii credinței. Intelectualii hiperraționaliști ai Europei au militat constant pentru demagificarea lumii, adâncind antiteza monstruoasă religie / știință, până la pierderea totală a sensurilor cu care se mândrește, doctrinar, postmodernismul. Antitezele monstruoase înlesnesc întotdeauna apariția unui gol, a unui vid ființial, cum a observat Eminescu. În cazul Europei, acest vid lăsat de secularizare a fost umplut de numeroase secte religioase, dar mai cu seamă de cele două mari "religii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]