1,538 matches
-
anterioară. A fost un exercițiu extrem de util, deoarece, nefiind supravegheat de nimeni, mi-am putut dezvolta libertatea de a gândi, de a mă forma și de a scrie liber de orice fel de constrângeri. Am lăudat versurile lui Arghezi, Voiculescu, Doinaș, le-am criticat dur pe ale lui Nichita Stănescu, ale lui Ioan Alexandru și ale altora, duceam polemici bătăioase cu clujenii și bucureștenii. În ce mă privește, a fost o lecție extrem de importantă pentru cunoașterea și aprofundarea textului literar. După ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de altul așa cum trebuie să fie. La Beiuș l-am avut foarte aproape și bun dascăl pe Corneliu Crăciun, autor de manuale școlare și scriitor, pe scriitorul Nicolae Branda și Sandor Petru. La Oradea l-am cunoscut pe Ștefan Augustin Doinaș care a rămas în memoria mea că un colos de omenie și poezie. A.B.Au urmat aproape 30 de ani de colaborări la reviste literare din țară, diferite cenacluri. Aș dori să povestim mai pe larg cafeaua aceasta devine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la trup frumoși", vorba lui Don Cezare. A.B.Tot vorbim de prietenii literare, ați avut "mentori", sau oameni pe care i-ați prețuit atât de mult încât vă sunt mereu aproape? Tocmai am vorbit despre Corneliu Crăciun, Ștefan Augustin Doinaș, Gheorghe Pituț dar și bunul meu prieten Cezar Ivănescu. Aș dori să va vorbesc despre minunatele clipe petrecute alături de Cezar Ivănescu atunci când am participat la diferite evenimente culturale, Festivaluri și alte manifestări cultural/poetice, călătoria noastră în Iordania la festivalul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
șerpii, iar aceștia, cu alte imagini fantastice, malefice. Să ne gândim la anul 1912. Bacovia nu-și tipărise prima carte, Arghezi debutase. Abia mai târziu s-au detașat din mulțime Blaga, Pillat, Barbu, Voiculescu, Voronca, Fundoianu. Mai apoi și apoi, Doinaș, Labiș, Dimov, Mircea Ivănescu, giganții poeziei românești ai secolului XX. Strămoșii mei sunt austrieci, am prea puține cunoștințe despre ei. Mergând la Viena, am găsit pe panourile dimprejurul unor șantiere numele lui Rudolf Denk. Truda poetului nu are monedă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ales. Ne aflăm în anul de grație 2012. Să ne gândim la anul 1912. Bacovia nu-și tipărise prima carte, Arghezi debutase. Abia mai târziu s-au detașat din mulțime Blaga, Pillat, Barbu, Voiculescu, Voronca, Fundoianu. Mai apoi și apoi, Doinaș, Labiș, Dimov, Mircea Ivănescu, giganții poeziei românești ai secolului XX. Nu-mi cereți numele giganților poeziei secolului XXI. Unii nu s-au născut încă, dar în curând se vor grăbi, pentru că au despre multe să dea seamă. Am citit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lui Stalin sau a lui Dej (uciderea lui Pătrășcanu)! A.B.Dacă ar fi să propuneți pe cineva pentru Premiul Nobel pe cine ați propune? Premiul Nobel l-ar fi meritat și Arghezi, și Blaga și, mai recent, Ștefan Augustin Doinaș. Dar, cunosc destui mediocri care l-au căpătat... și mari scriitori care nu au avut parte de el. Deci, să nu ne lăsăm obsedați. A.B.Care este "secretul tinereții fără bătrânețe"? Nu, nu sunt puternică. Sunt, cum am mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
epoca comunistă. Scriitorii acestei generații au trebuit să redebuteze și să publice cu multă greutate scrierile lor. Acești scriitori, unii dintre ei dispăruți, au astăzi un statut seniorial. Menționez aici numele câtorva: Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru, Ion Caraion, Ștefan Augustin Doinaș, Radu Stanca, Nicolae Balotă, Victor Torynopol, Marcel Gafton, Alexandru Piru, Adrian Marino, Paul Cornea, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Ion Sofia Manolescu, Eugen Barbu, Marin Preda și alții. Ordinea în care i-am citat este întâmplătoare. Scriitorii de care vorbesc s-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
finele lui 1942 "sub arme" Ion D. Sârbu, Ovidiu Drâmba, Eugen Todoran și subsemnatul, iar alții, aflați la începutul facultății, se vor afirma abia pe parcurs Nicolae Balotă, Eta Boeriu, Ovidiu Cotruș, Radu Enescu, Dominic Stanca. Excepție fac Ștefan Augustin Doinaș și Ioanichie Oltean, mai de timpuriu cunoscuți din colaborările cu versuri la revistele bucureștene, alături de Radu Stanca ("Vremea", "Kalende" etc.), încât prin 1946-1947 ajunseseră în poziția de a avea manuscrise premiate în ideea editării la Fundație, la "Forum". Tipărirea acestora
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cîte ori scrie despre autori ce au fost comentați, se înțelege, și de către aceștia. Cînd e cazul, știe să fie în "răspăr" cu critica curentă, cu argumente și precizări greu de combătut, ca-n diagnoza la poezia lui Ștefan Aug. Doinaș (la care scriitura se confundă cu etica) sau a Angelei Marinescu, și mă opresc aici cu exemplele. Între poeții epigonici ai absenței, care nu pun probleme, nu numai tolerați, chiar onorați de regim, și poeții prezenței (un exemplu este Dorin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
căreia, atunci cînd se uită în oglindă, îi este rușine de sine și de copiii lui". În 1965 va fi nevoit să dea, la treizeci și unu de ani, din nou examen de admitere la facultate. Dacă Marino, Caraion, Paleologu, Doinaș, vor fi, în anii '70, reabilitați, Goma și Dimov nu. Romanul Ostinato (pentru care, după apariția în Occident, Paul Goma va fi apreciat drept un Soljenițîn al românilor), terminat și predat editurii în 1966, va fi refuzat, pe motiv că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de soții Ierunca și de prietena lor, Marie-France Ionescu, care reușise să-l convingă și pe tatăl ei de noul concept, Înlăturându-i pe toți cei care nu se potriveau cu el, indiferent că se chemau Marin Preda, Nichita Stănescu, Doinaș, Sorescu, Buzura, Breban și alții! Venind des la București după ’90, după „falsa revoluție”, și locuind la prietenul lor, tânărul filosof și iscusitul editor G. Liiceanu, soții Ierunca, În conclavuri lungi, se pare că perfectau liste cu cei „apți” să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În unanimitate și cu „aplauze” frenetice, poetul Mircea Dinescu, „copilul revoluției”, cel care a avut curajul de a anunța națiunii fuga dictatorului. N. Breban nu a fost ales În Biroul de conducere, dar eu m-am bucurat că prietenii mei, Doinaș - ales președinte de onoare -, Manolescu, Ana Blandian, G. Liiceanu și Andrei Pleșu făceau parte. Unitatea noastră „dinainte”, cea de sub dictatură, părea neștirbită, Însă... curând, prea curând, cum o spuneam mai sus, primele fisuri Își făceau deja apariția. Manolescu, În revista
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Pleșu - fosta Editură Politică și căreia i-a schimbat numele În Humanitas - un eseu amplu, scris la Paris În „anii negri”, ’88 -’89, Spiritul românesc În fața unei dictaturi, o Încercare de specific național cu accentul pus mai ales pe cultură; Doinaș, după ani și ani de prietenie strânsă și complicitate ideatică și umană, și-a arătat fața-i glacială și, În primul minut al Întâlnirii la vechiul sediu și actual al U. Scriitorilor din Calea Victoriei, după ce ne-am Îmbrățișat, la Întrebarea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
președintele D.R. Popescu. Aceasta cred eu că explică și „scandalul” care s-a iscat În jurul numelui lui când s-a aflat că În dosarul de securitate al lui Adrian Păunescu se află denunțuri semnate de marele poet și cărturar. Pe Doinaș, probabil, partidul, Încredințîndu-i funcția extrem de „influentă” de a „da bani scriitorilor”, l-ar fi presat să facă unele „informații” (sunt convins, de altfel fără mare revelanțăă În legătură cu unul sau cu altul dintre colegi. Cu Păunescu, de altfel, după câte știu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
deplin clare, eu abia În anul trecut, 2005, după scandalul iscat În jurul președintelui Uniunii, Eugen Uricariu, m-am dus la C.N.S.A.S. să-mi consult dosarul și, e adevărat, am găsit eu Însumi semnătura unor colegi, mai puțin importanți decât Doinaș, nume pe care Însă mă voi feri să le fac publice pentru a nu diviza și mai mult lumea noastră literară și mai ales pentru a nu da ocazia acelor spirite, nu rareori frustrate și chiar huliganice, de a ne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sărăcia În care trăise Nichita, ca și indiferența, ce se Învecina cu disprețul, autorităților față de el! Adevărul este că atât În cazul lui, cât și Într-al meu aceste datorii erau pur și simplu false și rafinatul poet care era Doinaș o știa foarte bine: o singură ediție din romanele mele, care se epuizau cât te ștergeai la ochi, sau una-două din cărțile de poeme ale lui Nichita ar fi stins imediat acest „contencios”, dar partidul - și securitatea sa - avea grijă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
contencios”, dar partidul - și securitatea sa - avea grijă ca unii scriitori, prestigioși și capabili de „probleme”, să se afle mereu datornici la „Fond” pentru a putea apoi fi șantajați cu acest lucru! - Ce datorie ai la Fond?! - m-a Întrebat Doinaș, privindu-mă În ochi, deși el cunoștea foarte bine situația mea financiară, prietenul meu drag - ultima oară ne văzusem În Franța unde-l dusesem cu mașina pe el și pe Irinel Liciu, soția sa, În câteva locuri interesante În Normandia
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au „adus aminte” că fusesem și membru supleant c.c., și că proferasem, Înainte de demisia mea de la Paris, câteva fraze elogioase despre Ceaușescu - despre „primul” Ceaușescu, cel de până la „Tezele din Iulie ’71”! - pe scurt, unii foști amici, Manolescu sau Doinaș printre alții, l-au uitat pe „insurgent” pentru a-și reaminti de „ambițiosul” sau de „carieristul” Breban! Adaptare - dezadaptare! Cum ne re-adaptăm noi la „vremuri noi”?! Cât mai atârnă În balanță meritele vechi, realele, profundele merite, cât mai atârnă În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
texte imunde, false, ornate, bineînțeles, cu citate din „tovarășul”. Din admirație culturală, dar și din compasiune, mi i-am apropiat pe cei doi „Castor și Polux” ai filosofiei tinere românești, i-am invitat la mine Împreună cu prietenii de atunci, Nichita, Doinaș și Manolescu, Întinzându-le o mână prietenească și colegială, Încrezător nu numai În forțele lor intelectuale, dar și În viitorul lor și al cărților lor. Nu insist aici asupra „evoluției lor sentimentale ulterioare” după Revoluție față de subsemnatul, ci mă interesează
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și prevenitoare, emoționate adeseori când mă auzeau, se schimbaseră Într-un fel „nesigur și ușor halucinant”; nu mă mai sunau, prinși deodată În noul turbion al „afacerilor politice și literare”, iar, când i-am sunat eu În câteva rânduri - de la Doinaș și Liiceanu la Groșan sau Buduca! -, tonul suna corect, amabil și... cam atât! I-am Întâlnit și la Paris pe unii amici, la uriașa consfătuire organizată de Fabius, pe atunci Premier, și „schimbarea”, În care Încă nu voiam să cred
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dintre noi, de a conduce opinia publică și chiar treburile statului. Nu e de mirare că, alături de majoritatea noilor politicieni, improvizați cei mai mulți, s-au ițit, ca să zic așa, și câteva siluete „culturale”, unele dintre cele mai respectabile, de altfel; un Doinaș, un Manolescu, un Paleologu, un Pleșu, un Dinescu sau Hăulică! În ce mă mă privește, deși făcusem nițel politică prin anii șaizeci (dar mi-am tras iute piciorul, În văzul tuturor, riscând nu puțin, când am simțit duhoarea și imprevizibilitatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tocmai prin faptul că Nego, spirit radical, dar și teribilist, Îi ignora, În schema viitoarei Istorii, pe nu puțini dintre „ștabii literari” ai momentului, Începând cu Z. Stancu și amicii săi de generație. (Am scris „teribilist” nu pentru că prietenul lui Doinaș și al meu, Nego, avea curajul de a-i oculta pe scriitorii mediocri, puternici ai momentului, ci și pentru că, În câteva volume de splendide studii publicate În România Înainte de exilarea sa, propunea „exerciții fanteziste”, după părerea mea, de valorizare. De
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și nici nu am creat un samizdat literar, ca rușii. Dar am reușit, în tot deceniul șapte, noi, tinerii de atunci și cu ajutorul însemnat al unor colegi ieșiți de prin pușcăriile staliniste, cum au fost membrii Cercului de la Sibiu, un Doinaș, Negoițescu, Cotruș, Balotă sau Noica, care a avut prima rubrică fixă în R.L. de sub conducerea mea, Paleologu și alții, să transformăm „succesul nostru individual”, literar, dar și cu o clară nuanță politică, psihologică, într-un succes al „celor învinși”, al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
într-un regim care nu numai că avea monopolul drastic al tipăriturilor, dar, încă în anii ’60, era capabil să transforme iute orice idee potrivnică dogmatismului stalinist într-o adversitate pe față, politică. Dovadă, printre altele, detențiile unor Negoițescu, Balotă, Doinaș, Cotruș, din „Cercul de la Sibiu”, acuzați între altele și de rațiuni „estetice”. Ca și Blaga, de altfel, denunțat de Beniuc în Pe muchie de cuțit ca „fascistoid”, fapt ce a avut ca urmare, o vedem azi, la dezgroparea arhivelor securității
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și al grupului în care mă formasem, ca și în cel al generației, poate, ce era nu una, ci trei: cei care ieșiseră din pușcării în ’64 sau mai devreme, nucleul lor forte fiind „cerchiștii de la Sibiu”, Balotă, Negoițescu, Cotruș, Doinaș, cu zece-cincisprezece ani mai în vârstă și cu, e drept, o formație culturală mai „solidă”, pe care o apucaseră în școli și facultăți înainte de ’48, când s-a decretat dezastruoasa reformă a învățământului care punea la baza valorii nu meritele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]