2,528 matches
-
vorba de mormântul familiei, este permis să fie dus chiar dintr-un loc de cinste spre un loc blestemat” (Semahot 13.7). Nu doar trupul unui ucigaș nu trebuia îngropat într-un loc de onoare, dar nu era permis nici doliul public pentru cel executat: „Ei obișnuiau să nu facă doliu [deschis] [...] pentru că doliul are loc doar în inimă” (Mișna, tratatul Sanhedrin 6.6). Poporul iudeu credea că sufletul celui decedat zăbovea lângă corp încă trei zile: „Trei zile (după moarte
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
dintr-un loc de cinste spre un loc blestemat” (Semahot 13.7). Nu doar trupul unui ucigaș nu trebuia îngropat într-un loc de onoare, dar nu era permis nici doliul public pentru cel executat: „Ei obișnuiau să nu facă doliu [deschis] [...] pentru că doliul are loc doar în inimă” (Mișna, tratatul Sanhedrin 6.6). Poporul iudeu credea că sufletul celui decedat zăbovea lângă corp încă trei zile: „Trei zile (după moarte) sufletul dă târcoale trupului, încercând să intre din nou în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de cinste spre un loc blestemat” (Semahot 13.7). Nu doar trupul unui ucigaș nu trebuia îngropat într-un loc de onoare, dar nu era permis nici doliul public pentru cel executat: „Ei obișnuiau să nu facă doliu [deschis] [...] pentru că doliul are loc doar în inimă” (Mișna, tratatul Sanhedrin 6.6). Poporul iudeu credea că sufletul celui decedat zăbovea lângă corp încă trei zile: „Trei zile (după moarte) sufletul dă târcoale trupului, încercând să intre din nou în el, dar odată ce
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în el, dar odată ce vede că i se schimbă înfățișarea, se îndepărtează” (Leviticus Rabbah 18.1 [despre Lev 15,1-2]). Schimbarea feței în trei zile explică - după cum ni se spune - de ce durerea este resimțită mai ales în primele zile de doliu: „Durerea cea mai chinuitoare durează până a treia zi, întrucât se poate încă recunoaște înfățișarea feței” (Qoheleth Rabbah 12.6 §1). Probabil această credință interesantă stă în spatele istoriei dramatice a învierii lui Lazăr, fratele Mariei și al Martei (In 11
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
morminte” (11 QT 48,10-14). Se subliniază aici că, și în cazul unui criminal osândit, se anticipa îngroparea corespunzătoare. Pot exista diferite restricții, precum interdicția de a fi îngropat în mormântul familiei - cel puțin până trupul se descompunea - sau interzicerea doliului public, dar îngroparea trebuia să aibă loc, în consonanță cu porunca biblică a Deuteronomului 21,22-23 și cu obiceiurile evreiești care s-au dezvoltat în jurul ei. Poruncile Scripturii, luate împreună cu tradițiile care privesc pietatea (în special, așa cum o exemplifică Tobit
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
condamnați la răstignire sunt dați jos și îngropați înainte de apusul soarelui” (Războaiele iudaice 4.317). De multe ori Josephus îi denigrează pe rebelii care-i executau pe membrii nobilimii iudaice, acuzându-i că nu permiteau îngroparea celor morți și nici doliul (Războaiele iudaice 4.331.360.383; 5.518.531). În cele mai multe cazuri, se refuza înmormântarea, fie din cauza răzvrătirilor deschise sau a conflictelor armate, fie din cauza tulburărilor în masă și anarhiei. Despre niciunul dintre aceste cazuri nu se poate spune că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
trebuiau să vegheze ca legile cu privire la îngropare să nu fie încălcate. Cea mai gravă dintre ele interzicea mutarea trupului din locul dezonorant într-unul de onoare. De asemenea, garda sau paznicul trebuiau să se asigure că era respectată și interdicția doliului public pentru ucigașul justițiat. Având în vedere statutul de ucigaș al lui Isus și prezența gărzii (întărite, probabil, din cauza popularității lui Isus), femeile se așteptau să nu primească ajutor să le fie dată la o parte piatra care acoperea intrarea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
eu abia în '40. Din cauza bombardamentelor am stat la țară până în '45, când a murit și tata de difterie, la spitalul unde fusese infirmier. Întorcîndu-ne de la țară, din comuna Dudești, unde stătuserăm la o cunoștință de-a mamei, mama în doliu, eu și soră-mea frânți de oboseală, înghesuiți în fundul unei căruțe, am trecut pe lângă magazia pe care poate ai văzut-o, cea de lângă foișorul nostru, construit, firește, mai târziu. Era pur și simplu o magazie aflată, Dumnezeu știe de ce, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
al nordului Bucovinei, precum și ținutul Herței, noua frontieră pe Prut fiind închisă. În aceeași zi s-a păstrat în România un moment de reculegere pentru românii căzuți sub ocupația sovietică, iar guvernul Tătărescu a decis proclamarea a trei zile de doliu național. În acele zile s-a subliniat caracterul acțiunii întreprinse de Uniunea Sovietică și s-a explicat hotărârea adoptată. În Parlament, primul ministru Gh. Tătărescu a insistat asupra conținutului național românesc al actelor de unire a Basarabiei și Bucovinei în
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Rusiei și eliberarea populației românești din Basarabia pe care, în plină Europă și în plin secol al XX-lea, țarismul o izola și oprima încă prin procedee asiatice. Pentru fiecare român a constituit aceasta singura bucurie a acestor ani de doliu și tristețe, iar Guvernul Regal n-a avut de la început decât singura dorință de a vedea Basarabia bucurându-se în sfârșit de libertățile de care fusese lipsită de mai bine de o sută de ani. Drepturile sale istorice incontestabile au
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
lui Adrian, moartea lui în vreun accident, sau dispariția lui, sau ce-o fi fost. Și atunci, doctorul a încercat s-o convingă că numai negru îi sade bine. A vrut să vadă dacă Leana se teme de negru, de doliu. Și i-a dăruit câteva superbe, somptuoase rochii de mătase neagră. Leana le-a purtat cu încîntare, și le-a purtat întruna, câtva timp, deși până la urmă le modificase pe toate, le adaptase propriului ei gen de eleganță... Cladova îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în cutare zi“, atunci știi că-n ziua aia te-așteaptă, nu bate orașu. — Ce mult ținea Muti la dumneata, madam Delcă, face Ivona. Și-odată numa o vezi că-și caută batista și-ncepe să plângă. A ieșit din doliu, da tot o mai plânge pe mă-sa, are și de ce s-o plângă : cât era în puteri, ea i-a ținut lu Ivona casa și ea i-a crescut băiatu. — Eu, madam Delcă, i-a zis Ivona după ce-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cutie, totdeauna... O voce minunată, în plus ! La petreceri avea un succes monstru ! — La petreceri ? Cânta ? Păi nu ziseși, madam Ivona, că murise bărba-su ? — Murise, da... Și ce dacă murise ? Vocea Larisei i-o auzisem cu toții, dinainte să intre în doliu... Păi cât timp trecuse de când venise cu trenul de refugiați ? Poate un an... Poate câteva luni... Stai să socotesc... Geblescu și Larisa au venit în iunie, pe urmă noi am plecat la Balcic, ne-am întors precipitat din vilegiatură, din cauza
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
toată copilăria nu știuse să se apropie de mine, l-am întrezărit pe generalul Ioaniu, despre care auzeam vorbindu-se cu respect în cercurile militare... — Nu se poate, dragă Vica, nici asta să nu-ți mai amintești ! O zi de doliu național, o țară întreagă o ține minte ! — Eee, că nici nu prea înțeleg ce spui... Doliu ? Doliu știu c-a pus când a murit Regele Ferdinand... P-ormă știu când a pus mov în loc de negru, pentru Regina Maria... Ce zurlie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care auzeam vorbindu-se cu respect în cercurile militare... — Nu se poate, dragă Vica, nici asta să nu-ți mai amintești ! O zi de doliu național, o țară întreagă o ține minte ! — Eee, că nici nu prea înțeleg ce spui... Doliu ? Doliu știu c-a pus când a murit Regele Ferdinand... P-ormă știu când a pus mov în loc de negru, pentru Regina Maria... Ce zurlie și-asta, Dumnezeu s-o ierte, că toată viața ei a fost rea de muscă... Astea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
auzeam vorbindu-se cu respect în cercurile militare... — Nu se poate, dragă Vica, nici asta să nu-ți mai amintești ! O zi de doliu național, o țară întreagă o ține minte ! — Eee, că nici nu prea înțeleg ce spui... Doliu ? Doliu știu c-a pus când a murit Regele Ferdinand... P-ormă știu când a pus mov în loc de negru, pentru Regina Maria... Ce zurlie și-asta, Dumnezeu s-o ierte, că toată viața ei a fost rea de muscă... Astea e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
murit Regele Ferdinand... P-ormă știu când a pus mov în loc de negru, pentru Regina Maria... Ce zurlie și-asta, Dumnezeu s-o ierte, că toată viața ei a fost rea de muscă... Astea e care-am apucat io zile de doliu... p ormă când a murit Stalin și Gheorghiu-Dej. Cel mai bine țiu minte când a murit Gheorghiu-Dej, c-am văzut la televizor înmormântarea. Săracu, ce l-am mai plâns ! Io nu po’ să văz mort, că mă pornesc ! Ce ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că mă pornesc ! Ce ai, Vico, dai apă la șoareci, face ăsta al meu. El e tare, animalu, tare ca piatra ! în patrujnouă de ani o dată nu l-am văzut că plânge ! Astea țiu minte, c-a fost zile de doliu... Dacă spui c-a fost ș-atunci, o fi fost, da io n-am știut... — Cum să nu știi, madam Delcă ? Și cei care erau copii atunci țin minte că ne-am pierdut, în vara lui 40, un sfert din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din apropiere, cu coroana ei de oțel traforat, era o piesă de epocă, prețuită de arheologii industriei. Dar, în realitate, apa stătută, maronie, era murdară și dezolantă: orice încercare de a o reîntineri în scopuri de turistice. Canalul își menținea doliul pentru trecutul său glorios, exprimând mai curând caracterul posomorât, puritan, al istoriei locale, decât dorința de a renaște și a-și recăpăta farmecul. Terenul care se întindea de cealaltă parte era părăsit, cu excepția câtorva case răzlețe, construite după război. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de quakeri își îngroapă morții alături de morții noștri, în cimitirul municipal de lângă biserica St.Olaf, în Burkestown. Sicriul a fost transportat la capelă sâmbătă dimineața și, cu puțin timp înainte de ceremonia funerară, „Prietenii“ s-au reunit într-o adunare de doliu care, în conformitate cu ritualurile lor, se desfășoară întocmai ca și reuniunile obișnuite de duminică dimineața. Nu a fost o adunare prea numeroasă, dar au luat parte toți „Prietenii“ din Ennistone și câțiva din alte orașe, printre care și Milton Eastcote. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Papuc circulaseră în tot Ennistone-ul încă de sâmbătă la prânz. Fără îndoială, nu fusesem singurul martor al acelei răpiri matinale.) Oricum ar fi, Tom și Hattie se căsătoriră în toamna care urmă tuturor acestor întâmplări. Poate că o perioadă de doliu nu e un preambul prea rău pentru o căsătorie. Perechea a procurat satisfacție universală orașului, neîntunecată de cei ce afirmau că Tom ar fi făcut mult mai bine dacă s-ar fi însurat cu Anthea Eastcote, care era acum fabulos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
O mamă stinsă de durere , îmbracată in doliu își plânge cu amărăciune copilul pierdut. În mintea ei se macină fel și fel de gânduri : dacă i-ar fi cunoscut prietenii , dacă l-ar fi supravegheat mai atent , dacă......... Povestea ei este una cu un final nefericit. Fiul ei
Fii conştient , drogurile îţi opresc zborul!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Agafitei Bianca, Vlădeanu Dobrița () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1960]
-
de adaptare, terapeutul devine mai detașat, își coboară așteptările și tolerează latura umană întunecată pentru a-și recăpăta motivația terapeutică și compasiunea. Farrenkopf (1992) constată că etapele extrase în urma analizei din acest studiu se aseamănă cu cele din ciclul de doliu: șoc, frică, reprimare, furie, depresie și acceptare/recuperare. În concluzie cercetările anterioare asupra traumei vicariante arată că aceasta este într-adevăr prezentă în grade diferite la indivizii care intră în mod regulat în contact cu supraviețuitorii traumelor. Concepția lui McCann
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
deja existente, fie cognițiile pre-traumă sunt modificate astfel încât experiența traumatică să nu le contravină. Numeroase studii susțin acest proces de integrare a traumei ca precedând recadrarea pozitivă și obținerea de sens. Schwartzberg și Janoff-Bulman (1991) au examinat impactul suferinței de doliu asupra a trei categorii de credințe de bază: bunătatea lumii, lumea încărcată de sens și valoarea de sine. Participanții au fost 21 de studenți ce pierduseră recent unul dintre părinți. Credințele despre lumea plină de sens s-au dovedit a
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
dinaintea fântânii / și mă întreb cum să-i potolesc setea. Laitmotivul întregului volum este presentimentul - tot mai acut - al sfârșitului, care generează un imaginar liric adesea învecinat cu estetica urâtului (Nu mai pot fi nepăsător la vidul țărânii și cenușa doliului / în blândețea din ochi nu mi-a rămas decât suferința și spaima / plante carnivore care-mi năpădiră cu clipe de fericire trupul / îi savurează acum agonia ca pe-o profanare a zilei de mâine, iar îngerul și diavolul se proclamă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]