KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

un sportiv, dar asta nu merge chiar în toate! Nu, domnule, nu merge..." Dacă n-ar fi fost adjutant și dacă n-ar fi văzut destule la viața lui, Radul Popianu s-ar fi speriat cu adevărat. Toate arătau că domnișoara K.F. este o minte atît de ascuțită, încît îi citește pînă și gîndurile. Desigur, nu putea fi vorba despre așa ceva, nimeni nu putea citi gîndurile nimănui, iar dacă, prin minune, cineva ar fi în stare, cu adjutantul Popianu nu i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de primejdioasă cu adevărat era K.F., însă experiența lui îndelungată îi spunea că era mai bine așa. A tușit ușurel, era cel mai convenabil semn că este foarte serios în ceea ce spune și înainte de a se ridica i-a zis: "Domnișoară, aveți cuvîntul meu că voi face, cum s-ar zice, și pe dracu-n patru ca prințul Șerban Pangratty să nu mai calce în Vladia. Puteți fi sigură că aveți în mine un aliat de nădejde. În definitiv, avem aceleași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cuvîntul meu că voi face, cum s-ar zice, și pe dracu-n patru ca prințul Șerban Pangratty să nu mai calce în Vladia. Puteți fi sigură că aveți în mine un aliat de nădejde. În definitiv, avem aceleași interese..." Domnișoara K.F. a strîns ușor din pleoape, albastrul ochilor devenise cenușiu și mustrător, a lungit cît a putut gestul cu care îi întindea mîna să i-o sărute, peste măsuță, ceea ce nu se făcea, "idealuri, domnule Popianu, idealuri..." * N-a trebuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să-l pună în aplicare în cazul cînd prințul ar fi apărut la orizont. Nu era cine știe ce, dar se chema că era o măsură de protecție a așezării, era felul său de a se ține de cuvînt față de promisiunea făcută domnișoarei K.F. În primul rînd era hotărît să nu permită aterizarea. Din cauza aceasta luase măsura să se brăzdeze aerodromul, era de fapt o palmă de pămînt dreaptă, între două rîpe, să aterizezi acolo era un act de eroism aviatic, să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
venirii cu avionul era aproape liniștit. Mai rămînea celălalt drum, drumul de care dinspre Comana, cu toate că nu era în firea prințului, nu i se potrivea deloc, singura dată cînd venise așa în Vladia fusese atunci cînd o adusese pe răposata domnișoară Sofie și venise pe drum numai și numai din cauza ei, cu toate acestea trebuia să fie prevăzător. De aceea îl rugase, nu numai cu vorba, dar și cu cîteva vedre de vin nou aduse pînă acasă, pe un plutonier din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
General. Fusese folosită în cele mai neașteptate situații și întotdeauna dăduse rezultate excelente. Din fericire, la Comana nu se abuzase de ea, așa că plutonierul Supărare avea mînă liberă. Despre alte tertipuri și mici viclenii adjutantul Popianu nu discutase nici măcar cu domnișoara K.F. Cînd se plictisea, cînd avea un răgaz, se așeza la masa din lemn de brad cu dosarul "A" în față și adăuga cîte o filă, așa, pentru satisfacția profesională. I se părea a fi inepuizabilă lista de posibilități prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
s-au rărit, încît nici nu se mai simțea că vreunul pleacă ori se întoarce, aprovizionarea se făcea în tovărășie și cu mărfuri în vrac. Totul s-a liniștit, cel puțin în sectorul lui, al "vieții reale", după cum se exprimase domnișoara K.F. Domnișoara, pe care n-o mai vizitase din acea seară și care nu i-a trimis nici măcar o vorbă. Măcar de sărbători s-o fi făcut. O vedea uneori la fereastra foișorului, o fereastră mare cît o vitrină, privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
rărit, încît nici nu se mai simțea că vreunul pleacă ori se întoarce, aprovizionarea se făcea în tovărășie și cu mărfuri în vrac. Totul s-a liniștit, cel puțin în sectorul lui, al "vieții reale", după cum se exprimase domnișoara K.F. Domnișoara, pe care n-o mai vizitase din acea seară și care nu i-a trimis nici măcar o vorbă. Măcar de sărbători s-o fi făcut. O vedea uneori la fereastra foișorului, o fereastră mare cît o vitrină, privind mișcarea, atîta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
era înconjurat de mistere numai și numai pentru că iubea nebunește. Felul său de a fi îndrăgostit, de a face o pasiune pentru o femeie atît de deosebită cum era K.F. (nici nu s-a observat cînd K.F. a trecut în locul domnișoarei Sofie, morții cu morții, viii cu viii !) nu putea fi decît un "model princiar" de neatins, de neatins. Era, cine s-ar fi putut îndoi de asta, un ideal care strălucea palid și îndepărtat, asemenea unei stele tremurătoare, dar totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
după o vreme, trecuseră de acum cinci ani, păreau a fi la fel de adevărate pe cît de adevărată era Vladia însăși. Așa după cum promisese, niciodată nu a contrazis, nu a dezmințit, nici măcar nu a comentat orice s-ar fi spus despre domnișoara K.F. în cele trei crîșme din tîrg ori la cîte o tacla pe băncile de la stradă ale negustorimii. Tăcerea lui era luată drept încuviințare. Iar dacă adjutantul Popianu confirma ceva, acel fapt rămînea ca un fapt ce trebuie să intre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
prințului, rămînînd întotdeauna la cîțiva pași în spatele său, că la Vila Katerina se instalaseră becuri fără urmă de cabluri ori de "motor" și becurile se aprindeau în clipa în care Pangratty pășea într-o odaie, că datorită lor, adică datorită domnișoarei K.F. și prințului, cei doi salcîmi, arbori unici în Vladia, înfloreau a doua oară în luna octombrie, că dacă n-ar fi această nemaipomenită poveste de iubire toate viile din Vladia s-ar chirci, ar da mana viței în ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
din alte haine, se puneau la taifas, îl mai înjurau pe Iacobescu, ori pe Bercu, ori pe Șmil că o duc prea bine și continuau pălăvrăgeala cu cele mai proaspete amintiri despre prințul Șerban Pangratty și iubirea sa năprasnică pentru domnișoara K.F. Iar domnișoara K.F. veghea neobosită, nemișcată, ca o imagine dintr-o cadră veche, în fereastra foișorului ca o dovadă că poveștile lor nu sînt neadevăruri sfruntate. În toți acești cinci ani Radul Popianu n-a fost în Vila Katerina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
se puneau la taifas, îl mai înjurau pe Iacobescu, ori pe Bercu, ori pe Șmil că o duc prea bine și continuau pălăvrăgeala cu cele mai proaspete amintiri despre prințul Șerban Pangratty și iubirea sa năprasnică pentru domnișoara K.F. Iar domnișoara K.F. veghea neobosită, nemișcată, ca o imagine dintr-o cadră veche, în fereastra foișorului ca o dovadă că poveștile lor nu sînt neadevăruri sfruntate. În toți acești cinci ani Radul Popianu n-a fost în Vila Katerina și se simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
pe dinainte, n-avea mare importanță. Important era să știe Radul Popianu de ce anume veniseră cei doi eroi în Vladia și mai ales dacă apariția lor, ca prieteni și chiar emisari ai prințului, atingea în vreun fel înțelegerea sa cu domnișoara K.F., iar cel mai important era să afle dacă planul lor de a se odihni, de a-și vedea de sănătate chiar în Vladia nu ascundea o primejdie pentru liniștea și fericirea așezării, fericire de care se simțea direct răspunzător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
mai ales să dobîndească informații, aici era "cheia și lăcata oricărei investigațiuni", după cum spunea domnul detectiv principal Mustăcioară la cursul anual de pregătire. Pentru a se afla în preajma lor trebuia să facă o nouă vizită, după cinci ani de absență, domnișoarei K.F., iar pentru informații trebuia să dea peste Leonard Bîlbîie, să-l scoată și din fundul pămîntului. El era singurul care-l putea ajuta, pentru că era singurul care-l putea înțelege. Nu se putea adresa superiorilor din Comana ori, asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
emoționat de-adevăratelea, așa cum nu-l văzuse niciodată în Vladia și doar fuseseră și acolo destule motive pentru aprinderea sufletului! Fie numai confruntarea cu Radul Popianu, în noaptea de pomină cînd cu Loteria vieții, ori atunci cînd s-a prăpădit domnișoara Sofie. Nu fusese, desigur, stană de piatră însă așa cum îl vedea, cum îl simțise și nu-l văzuse niciodată. Chiar niciodată. Apoi prințul i-a dat drumul din menghina degetelor sale alb-albastre din cauza efortului, Leonard Bîlbîie s-a frecat încetișor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
a făcut apariția colonelul de aviație, în rezervă, August Stoicescu, împreună cu maiorul Stavri. Orice noutate în Vladia tulbura în felul său echilibrul, liniștea așezării. Reușise pînă atunci să țină sub control situația, cu prințul Pangratty ieșise ușor la liman, cu domnișoara K.F. ajunsese la un compromis, Bîlbîie plecase, el nu era chiar dintre aceia care să agite apa Vladiei, din contra, restul fuseseră fleacuri. Și, dintr-o dată, intrarea în viața tîrgului a celor doi militari, instalați într-o aripă a vilei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
zîmbit cît a putut de frumos, obligînd-o să-i răspundă. Nu se schimbase, într-adevăr, deloc. Ba parcă era și mai frumoasă. Al dracului de frumoasă, încît nu pricepuse niciodată de ce Pangratty ăla ținea atît de mult la prăpădita de domnișoară, odihnească-se în pace; și n-avea nici o urmă de atenție pentru femeia asta. A urcat greoi pe trepte, nici ele nu se schimbaseră, poate scîrțîiau mai tare, dar asta se putea datora și faptului că în cinci ani greutatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
adjutant l-a bucurat pe Radul Popianu. Și-a dres vocea, K.F. îl privea îngăduitoare, cu ochii strălucind, dar nu din cauza interesului cu care aștepta ca Radul Popianu să-și explice îndrăzneala de a urca pînă acolo. "Ați primit oaspeți, domnișoară. E un fapt cu totul nou și care poate avea consecințe incalculabile asupra așezării, nu?" K.F. i-a făcut semn să servească, avea totul la îndemînă și nu avea motive să se grăbească. A gustat din dulceață, a băut apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
și cu poftă de viață dacă știi cînd și cum să-l bei. Și, apoi, simțea de cîtva timp că-i cam țiuiau urechile, putea fi un semn de tensiune, de aceea era mai bine să se ferească de cafea. Domnișoara îl îndemnă iarăși să termine dulceața, era neașteptat de bună, deși era plin de struguri în jur, nimic altceva nu se făcea, nimeni în afară de K.F. nu făcea dulceață din ei, doar vin și iarăși vin. Subsolurile Cramei și ale tuturor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
venise acolo. Așa că făcu un gest, de parcă ar fi alungat o muscă de pe obraz, voia să rupă mreaja în care îl prinsese K.F. tot privindu-l cu ochii ei albaștri, strălucind, nu voise să dea explicații, ci să ceară lămuriri. "Domnișoară, știți cumva cît au de gînd să stea în Vladia ? Au venit să-și caute de sănătate sau cu alte pricini?" K.F. ridică din umeri cu o ușurătate care nu prevestea nimic bun. "De unde să știu, au venit, s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Le-au spus să așeze mîncarea în hol și să nu-i deranjeze că sînt obosiți și suferinzi." "Obosiți și suferinzi? De o săptămînă? Păi dacă erau suferinzi de ce le-a trebuit să bată drumul de la Comana prin hîrtoapele astea? Domnișoară, ceva nu e în regulă și din păcate această neregulă se întîmplă chiar în Vilă. Va trebui să..." K.F. s-a crispat, culoarea ochilor s-a schimbat într-un cenușiu-întunecat, nici urmă de strălucire. "Uite ce e, domnule Popianu, aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
K. F. avusese dreptate, trebuia să-i lase să coboare în Vladia, o dată ajunși acolo totul se schimba, devenea de înțeles. Ceea ce n-a înțeles însă a fost replica lui K.F. atunci cînd a închis ușa de la intrare în urma lui. Domnișoara i-a spus: "Ți-a trebuit cam mult, adjutante, să-mi întorci vizitele. Drept să-ți spun, nu credeam că o să reziști atîta vreme. Se pare că ai o imaginație, cum să spun, o imaginație destul de... disciplinată. Ca orice militar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
obsesivă, nu?" A zîmbit iarăși, ochii revenind la culoarea știută, strălucind iar, ușa a pocnit în zăvor și el a rămas năuc, nepricepînd despre ce vorbește. Oricum, vizita i-a priit pentru că multă vreme n-a mai visat-o pe domnișoara K.F. Somnul îi era ocupat cu un coșmar în care îi vedea pe cei doi ofițeri în rezervă, poate erau chiar în retragere, oricum, arătau cam bătrâiori, îi vedea vorbind la nici doi pași în fața lui și nu-i auzea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
vedea vorbind la nici doi pași în fața lui și nu-i auzea ce-și spun. Oricît s-ar fi străduit nu auzea și atunci se trezea cu urechile țiuind. Cum să auzi ceva dacă îți țiuie urechile? A fost recunoscător domnișoarei și pentru cît îi spusese. În fapt nu avea nici o obligație față de el și totuși a fost amabilă și i-a dat firul de care să se agațe. Așa că atunci cînd i-a întâlnit pe cei doi chiar în fața cârciumii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]