1,794 matches
-
în ochi, ca pentru a vedea dacă spunea adevărul. — Vreți să mă înșelați... - murmură ea. — Cum adică vreau să te înșel? Ei, ei, ei. Vasăzică așa, ei? Păi nu ziceai că n-ai logodnic? — Eu nu v-am spus nimic... — Domol! Domol! - și, așezând-o lângă el pe sofa, se ridică și începu să se preumble prin cameră. Întorcându-și însă privirea spre ea, văzu că biata fată era schimbată la față și tremura. Înțelese că se simțea lipsită de apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ochi, ca pentru a vedea dacă spunea adevărul. — Vreți să mă înșelați... - murmură ea. — Cum adică vreau să te înșel? Ei, ei, ei. Vasăzică așa, ei? Păi nu ziceai că n-ai logodnic? — Eu nu v-am spus nimic... — Domol! Domol! - și, așezând-o lângă el pe sofa, se ridică și începu să se preumble prin cameră. Întorcându-și însă privirea spre ea, văzu că biata fată era schimbată la față și tremura. Înțelese că se simțea lipsită de apărare, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și Florența... Astăzi l-aș pune să se plimbe prin această idilică țară bască franceză care dulceții Franței îi adaugă preadulcele acrișor al Țării Bascilor a mea. Ar lua-o de-a lungul malurilor tihnite ale umilului râu Nivelle, printre domoale pășuni de smarald, pe lângă Ascain, și la poalele muntelui Larrún - alt derivat de la larra, pășune -, ar peria cu privirea verdele odihnitor al câmpiei natale îndesate de o tăcută tradiție milenară și care aduce uitarea istoriei amăgitoare; ar trece pe lângă acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
parc. Ținta noastră era această casă, unde se servea ca aperitiv o specialitate de care tata se convinsese, în urma nenumăratelor vizite făcute de nevoie, că era, de fapt, „scoici umplute cu creier“. Onkel Rodolph era un bărbat așezat, cu mișcări domoale, măsurate, care trăise în tinerețe la New York și străbătuse de mai multe ori oceanul cu marile transatlantice. În toată ființa lui se păstrase un anumit usage du monde, dar și o pasiune a depărtării, pe care le învățase de tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și înjurând, bărbații de la garaj năvăliră la fața locului; căruțașul, ținând în continuare chiștocul între buzele strânse, își lovea animalul ca turbat, până când doi bărbați îl trântiră la pământ, un al treilea se agăță de hățurile calului, încercând cu vorbe domoale să calmeze animalul, pentru a-l duce, în sfârșit, de acolo. Pe banda întunecată a tufișurilor de tuia, în spatele a ceea ce mi-a revelat viața rurală, străină mie, se căsca acum un mare gol. O grămadă de oameni fixau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
atunci, ușa fu împinsă și Zaharia, fabricantul de coșciuge intră cu căciula ninsă în mână, fluturând un zâmbet bleg. - Sunt supărat pentru că vorbești despre morți și despre moarte, mă apostrofă vechiul meu prieten, și așezându-se pe colțul divanului, vorbi domol și curgător: Eu care îi măsor zilnic, nici nu-mi trece prin minte să stau la discuție cu morții. Le croiesc paltoanele de scânduri după măsură și gata! - „Zaharia, zic eu, de ce ți-ai retezat mustața?” - „Ca să nu o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să-și pocnească degetele: „Bine”, a mai zis surioara mea îmbrăcându-și ciorapul, „mă duc să-mi pârâi oasele”. Nu cred să-i fi rămas vreunul netrosnit: craniul, fălcile și nasul, bazinul: peste tot au trecut roțile locomotivei. „Nora vorbea domol. Nu izbuteam întotdeauna să desprind vreun tâlc din graiul ei lipsit de nuanțe. Privirea ei stranie și dezolată nu găsea niciodată obiectul potrivit de care să se prindă. Cercetam cu falsă nepăsare, chipul pământiu, nasul lustruit, și părul ei verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
i se golise. Am să-ți spun eu care este, zise Beth. Am verificat: este Norman Harrison Johnson! „Nu, Își spuse el. Nu, nu, nu! Nu poate fi adevărat!“ — Știu că e greu de acceptat, continuă Beth cu vocea ei domoală, răbdătoare, aproape hipnotică. Și te Înțeleg. Dar dacă ai să stai să judeci, ai să-ți dai seama că tu ai vrut să se ajungă aici. Tu ai vrut ca eu să Înțeleg asta, Norman. Păi, doar cu câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vină. Ah, da, Harry a fost vinovatul pentru ca tu să acționezi liniștit. Iar acum vrei să arunci vina pe mine. Ei bine, află că n-o să-ți meargă pentru că te-am Întrerupt, Norman. N-am să-ți mai aud vorba domoală, persuasivă. N-am să-ți mai ascult manipulările, așa că nu-ți mai răci gura de pomană. Norman opri banda. Monitorul o arăta acum pe Beth la consola din camera de jos, acționând tastatura. — Beth? Ea nu-i răspunse; continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Întrebă În gând: „Dar sfera vine dintr-o altă civilizație?“ Da. „Și poate din alt timp. Tu nu faci parte din sferă?“ Acum, da. „Atunci, de unde vii?“ De ce Întrebi dacă știi deja răspunsul? Spuma Îl deplasă cu delicatețe, legănându-l domol. „Mai ești aici?“ Da. Nu am unde să mă duc. „Mă tem că, În ceea ce privește religia, nu prea sunt În temă. Eu sunt psiholog. Mă ocup de felul cum gândesc oamenii. În pregătirea mea, n-am Învățat prea mult despre religie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dată te Întrebai ce-ar mai putea născoci În materie de vivisecție Ruba. Ei, bine, găsea ce. Dacă Horia era agresiv, Radu se instala pașnic și nemilos Într-un discurs fermecător precum ceaunu-n care-i fiert În ulei la foc domol samuraiul privit de șogun pînă la lăsarea serii, un fel de orație funebră cu care-l distrugea prin rafinată ebuliție pe debutantul din care la sfîrșit nu mai rămînea nici umbra debutului. După cei doi, practic, procesul de salubrizare literară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-n Dreptatea vremii. Subiectul filmului este simplu, pe Înțelesul poporului: o familie muncitorească (Fane, Lucreția și copiii) se zbate-n blînd definitiv dereglata tranziție care de la o vreme a dobîndit Înălțimi uluitoare tocmai pe niște plaiuri cu oameni plați, domoli, cu o frică moderată și pașnică de Dumnezeu și insondabil, Înălțimi identice cu cele ale cărților scriitoarelor de limbă engleză unde se descrie pe larg orgasmul miresei. De aici neînțelegeri, necazuri, ochi bulbucați, zbierete și politică. Aflăm dintr-o suflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zile, erau analize vitale pentru a exclude un cancer, În tramvai mirosea a țuică, cîrnați și-a transpirație de sărbătoare și mai era un singur călător, cu urechile căciulii plutind În aerul rece ce intra printr-un geam spart, cînta domol, era puțin plecat, și eu mă rugam la 2000 de volți, și toată grozăvia a durat pînă cînd au venit chemați de tata profesorii Căruntu și Duminică și au pus diagnosticul și au stabilit tratamentul și după asta am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vreo zece secunde de tăcere, i-a făcut semn lui Emily să mă conducă spre ieșire. Și am știut că primisem postul. 3 — Mie nu mi se pare că ai obținut postul, mi-a spus prietenul meu, Alex, cu voce domoală, În timp ce se juca cu părul meu, căci Îmi pusesem capul Îndurerat pe genunchii lui, să mă odihnesc după ziua aceea infernală. De la interviu mă dusesem direct la apartamentul lui din Brooklyn, nemaiavând eu nici un chef să dorm Încă o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
puteam face decât să mă dau de ceasul morții gândind la ce aveam să port a doua zi. Kendra, cea mai drăguță din cele două fete cu care Împărțeam apartamentul, tot băga capul pe ușă și mă Întreba cu voce domoală dacă mă poate ajuta cu ceva. Ținând cont de faptul că amândouă purtau zilnic la serviciu o ținută vestimentară ultraconservatoare, am refuzat orice ajutor În materie de modă din partea lor. M-am tot preumblat În sus și-n jos prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că tipa asta nu era decât casieră Într-o sală de mese, și nu consilier la asociația Weight Watchers. Sau vreun redactor de modă. — Așa deci. Nu multă lume cumpără supă În ziua de azi, a zis ea cu glas domol În timp ce tasta cifrele la casa de marcat. — Mda, probabil că nu multă lume gustă Supă - cremă de moluște New England, am murmurat eu În timp ce Îmi treceam cardul de debit prin aparat și Îmi doream ca mâinile ei să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
hamburger?“ — Stai, că n-am terminat Încă. Ia uite aici. Și din punga lui maro au ieșit o mână de lumânări cu aromă de vanilie, o sticlă de vin roșu și două pahare de carton. — Glumești, am zis cu voce domoală, nevenindu-mi a crede că făcuse toate astea pentru mine, după ce eu anulasem Întâlnirea. Mi-a dat unul din paharele cu vin și l-a ciocnit cu al lui. Nu, nu glumesc. Doar nu-ți Închipui că nu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să nu uit că nu trebuie să Îi zic „doamnă“, greșeală pe care o făcusem cu o săptămână În urmă și din cauza căreia era cât pe ce să fiu concediată. — Da, Miranda, Îmi pare rău, am răspuns eu cu voce domoală și cu fruntea plecată. Și În clipa aceea chiar Îmi părea rău, Îmi părea rău că vorbele ei nu Îmi rezonaseră În creier cu trei zecimi de secundă mai devreme, că Întârziasem să spun „Biroul Mirandei Priestly“ o fracțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la sine folosind persoana a treia. Am respirat adânc. — Bună ziua, domnule Tomlinson. Miranda mi-a cerut să vă anunț că prânzul va avea loc la ora unu la Le Cirque. A zis că o să... — Iubito, a zis el cu voce domoală și calmă. Destul cu toate planificările astea, măcar pentru o clipă. Oferă-i unui om bătrân un dram de plăcere și povestește-i domnului Tomlinson totul despre viața ta. Vrei să faci asta pentru el? Spune-mi, draga mea, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Înapoi În scaunul meu. Exact În clipa În care părul meu era pe punctul să ia foc, ochii aceia albaștri, nemiloși s-au oprit În sfârșit Într-ai mei. — Aș dori să Îmi dai haina, a zis ea cu glas domol și s-a uitat drept prin mine, iar eu mă Întrebam dacă ea se Întreba cine sunt, dacă m-a observat sau dacă Îi păsa că o persoană relativ străină se află aici pe post de asistentă a ei. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rapidă recapitulare mentală a dus la descoperirea că nimic nu lipsea, nimic nu fusese pus În alt loc decât cel obligatoriu, nimic nu fusese gătit incorect. Care era problema ei? — Păi, ăă, e prânzul tău, am zis eu cu glas domol, În efortul sincer ca tonul meu să nu pară sarcastic, lucru extrem de dificil, ținând cont de faptul că declarația În sine era evident sarcastică. E ceva În neregulă? Dacă e să fiu sinceră, cred că buzele ei abia dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
drumul cel bun pentru cariera de redactor, am zis eu cu un zâmbet triumfător. — În cinstea viitorului tău! a zbierat Lily fără a detecta vreo urmă de sarcasm În diatriba mea. S-a abțiguit rău, a zis Alex cu glas domol și a privit-o pe Lily cu aerul cuiva care se uită la o rubedenie care zace bolnavă pe un pat de spital. Eu am ajuns aici Împreună cu Max la fix, el a plecat deja, dar ea trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să poată vedea În direct cum se manifestă. Toate eforturile pe care le depusesem ca să procedez cu precauție au Început să mi se pară supraomenești, așa că am inspirat adânc și am plonjat. — E nebună, Emily, am zis eu cu glas domol și liniștit și mi‑am dorit să fie de acord cu mine. Nu tu ești de vină, ea este. Este o femeie frivolă, meschină și crudă, care are tone Întregi de haine superbe și nimic altceva. Fața lui Emily s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
al muzeului să organizeze dineul În galeria dorită de Miranda și, surescitată și Încântată, a sunat‑o pe Miranda să‑i dea vestea cea mare. Ghici ce s‑a Întâmplat când... — S‑a răzgândit, evident, am zis eu cu voce domoală și am ghicit iritarea ei. A decis să facă exact ceea ce sugerase Linda de la bun Început, dar numai după s‑a asigurat că toată lumea s‑a dat cu capul de toți pereții pentru ea. — Exact. Ei bine, asta m‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai mult. Tu ești asistenta mea, tu ești persoana pe care am ales‑o eu să rezolve treburile la Paris, tu ești cea care ar trebui să mă ții la curent cu toate astea. Cosmeticianul a Întrebat‑o cu glas domol, În englezește, dacă dorește să rămână singură cu mine câteva momente, dar ea nici nu l‑a băgat În seamă. — Este ora douăsprezece acum și trebuie să plec peste patruzeci și cinci de minute. Vreau să am până atunci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]