1,423 matches
-
pentru asasinul meu. Acolo unde, bineînțeles, este vizibilă "meseria de victimă" a tatălui: "Laios este încercat de o frică tandră față de Oedipul in statu nascendi (...) Competiția e acerbă, fiul își face datoria paternală cu devotament comic" (Felix Nicolau). Lestul de dramatism existențial este contrabalansat de sfârșitul în poantă ușor frivolă al unora dintre texte, soluție de lucidă revenire la matca autoironiei care deține valențe taumaturgice verificate: "gata, azi spun o rugăciune,/ fac o piruetă, mă dau pe gheață,/ pornesc mașina de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
căpătat, în timp, reflexe dintre cele mai seducătoare. Scriitorul încă își mai poate surprinde chiar și cititorul cel mai pretențios care intră în arealul său perfect recognoscibil și, fapt esențial, profund poetic, în ciuda interferențelor cu epica parabolică sau cu un dramatism grav și substanțial. În ceea ce mă privește, și ultimul exercițiu cartografic, stimulat de aceste atașante Imagini de pe strada Kanta, mi-a întărit o convingere mai veche: l-aș încadra oricând pe autorul ieșean într-un top five al poeziei optzeciste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întâmplător pentru un eseist specializat în Aventurile terțului, depășirea lor printr-un proces unificator care să nu le piardă, ci, dimpotrivă, să le potențeze pare a fi de altfel starea poetică originară ce dă substanță unei lirici tensionate, de un dramatism adesea nereținut. În "arsenalul pietros de cuvinte" al poeziei actuale, Cassian Maria Spiridon pătrunde cu un gen de scriitură propriu, în care coexistă limbajul apodictic și cel discursiv, minieseul sprințar, jucăuș și formula sobră, simili-științifică, notele metafizice și extazele religioase
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1980, 5-6; Marian Popa, Marin Preda - un scriitor universal, TBR, 1980, 183; Nora Iuga, Wenig Zeit, den Himmel anzuschen, „Volk und Kultur”, 1980, 6; Al. Călinescu, Finalitatea confesiunii, FLC, 1980, 33; Al. Piru, Destine paralele, FLC, 1980, 33; Ov.S. Crohmălniceanu, Dramatismul sentimentului, RL, 1980, 48; Băileșteanu, Refracții, 87-106; Manolescu, Arca, I, 270-319; Raicu, Contemporani, 7-18; Sângeorzan, Conversații, 163-174; Zaciu, Lancea, 25-32; Octavian Paler, Dincolo de focul de câlți, RL, 1981, 20; Romul Munteanu, Însemnări despre Marin Preda, FLC, 1981, 20; Cezar Ivănescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
marcat de traume îndurate în copilărie, ambii victime ale propriei modestii și onestități, Timpul în doi, analiză a bovarismelor unei soții ce se aventurează imaginar într-o relație adulterină, curmată prin spânzurarea ipoteticului amant cu șnurul fierului de călcat. Un dramatism mai complex conține climatul vieții de familie în Pasărea Shakespeare, unde o tânără, Irina, asemenea unui crin răsărit într-o cloacă, nu izbutește să iasă din acest mediu decât prin sinucidere. Mediul familial devine spațiul unei acțiuni epico-dramatice terifiante și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
urmă se termină abia acum, în estul Europei și chiar dincolo de această zonă, în Siberia și Caucaz. Evenimente extraordinare se plasează la un capăt și la altul. Lectura unuia și a celuilalt (un plural ar fi totuși preferabil aici) dezvăluie dramatism opțional. Intelighenția îți trăiește cu lucidă pasiune rolul ce și l-a adjudecat anevoie, în cadrul unui proces evolutiv care implică o treptată radicalizare, însă și nesiguranță, reveniri, confuzie. La un capăt se situează formarea de programe ideologice, la altul disoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la ceea ce ni se întâmplă nouă acum, după eliberarea de o grozavă tiranie. Entuziasm popular, speranțe de îndreptare, căutări febrile în diverse domenii și mai ales în acela al reorganizării statului, totul invită la analogia cu epoca Unirii, al cărei dramatism același Kogălniceanu a știut să-l evoce cu precizie: În această epocă de tranziție, când legile vechi și-au pierdut o parte din puterea lor, când legile noi încă nu sunt făcute, când multe dintre dorințele naționale nu s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
produs. A. Toynbee, D. Halévy și alți istorici au tras, din acest punct de vedere, destule semnale de alarmă, citind istoria prin grila accelerației continue de viteză a evenimentelor. Revoluțiile care au sfâșiat secolul XX, alimentând procese de un imens dramatism, au întărit această senzație. Nu s-a spus despre ele că sunt "enzimele istoriei", în sensul că determină accelerarea proceselor la care iau parte? De la "duminica sângeroasă" din 1905 până la revoluțiile ce lichidează sub ochii noștri comunismul, un secol tragic
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lumea celor care nu cuvântă”. În acest volum, viețuitoarele gândesc, vorbesc, își trăiesc bucuriile și durerile într-un microcosmos propriu, intim, numai al lor. Scriitorul coboară la dimensiunile eroilor săi, descifrând întâmplări asemănătoare cu cele din viața oamenilor, pline de dramatismul, dar și de încrederea proprie acestora. Și alte texte literare contribuie la consolidarea unor cunoștințe despre natură, la formarea unor convingeri, atitudini corespunzătoare față de mediu. De exemplu, în cadrul textului „Veverița”, după Ionel Pop, am prezentat ilustrații cu acest animal și
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
pe frumusețea lui. Volumele Vârsta cunoașterii II (1974), Pământul din statui (1975), Memoria tăcerii (1978) și Arlechiniada (1997) întăresc imaginea unei voci lirice grave, care reușește să pătrundă și să releve sensul adânc al existenței, în versuri ce tulbură prin dramatismul viziunii și prin accentele tragice ale expresiei. Ca romancier, M. este prezent încă din 1971 prin Ringul, revenind în 1984 cu Blazonul și în 1995 cu încă un titlu, Caii de la bicicletă. Dacă primele două puteau să pară doar capriciile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
e îndreptată către tine, toți cei care se află în raza ei de impact au un sentiment de discomfort. Nu e un fapt neobișnuit ca Bomba să fie o persoană altminteri liniștită, astfel încît izbucnirile contrastante capătă un plus de dramatism. De obicei există două tipuri de motive care determină comportamentul de tip exploziv: î1Ț Bomba nu se ocupă de rezolvarea chestiunilor de serviciu în mod regulat, așa că acestea se acumulează în psihicul său și îi induc o stare în care
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
el va hotărî săi aducă lui Pintea dovezile vinovăției sămădăului. Deci opțiunea finală a protagonistului este aceea de a se situa, cu sacrificiul suprem, de partea Legii. Ultimele scene - puternic impregnate de viziunea folclorică a predestinării - sunt de un intens dramatism. Înțelegând că șia distrus iremediabil căsnicia și viața, Ghiță renunță la jocul dublu și la disimularea geloziei șia urii, acționând întâia oară cu fermitate. Revenirea la valorile morale autentice nu mai este însă cu putință și eroii vor plăti cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
acțiune) numește piesa de teatru care exprimă scenic complexitatea vieții, prezentând întro formă familiară un conținut grav, uneori tragic, care nu exclude însă elementele comice. Urmărind destinele nefericite ale unor personaje caracterizate complex, drama reliefează în mod pregnant noțiunea de „dramatism“, fiindcă „im plică în mod necesar confruntarea polemică, lupta“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). - În accepția modernă a cuvântului, drama sa configurat în sec. al XVIIIlea („drama burgheză“ ilustrată de Diderot și de Lessing), dar șia aflat strălucirea în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sfidează moartea (vedenia [...] grăind lămurit numai pentru urechile ei). Aceeași înțelepciune se manifestă și în modul în care Vitoria regizează, magistral, mo mentul dovedirii vinovăției celor doi ucigași. Scena care constituie punctul culminant al ro manului e de un intens dramatism: în fața celor adunați la praznicul funerar, Vitoria reconstituie împrejurările morții lui Lipan, spre spaima crescândă a lui Calistrat Bogza și a lui Ilie Cuțui, oierii care lau însoțit pe Nechifor de la Dorna. Astfel, inteligența ei na tivă bazată pe o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
final, el va hotărî săi aducă lui Pintea dovezile vinovăției sămădăului. Deci opțiunea finală a protagonistului este de a se situa, cu sacrificiul suprem, de partea Legii. Ultimele scene - puternic impregnate de viziunea folclorică a predestinării - sunt de un intens dramatism. Înțelegând că șia distrus iremediabil căsnicia și viața, Ghiță renunță la jocul dublu și la disimularea geloziei șia urii, acționând întâia oară cu fermitate. Revenirea la valorile morale autentice nu mai este însă cu putință și eroii vor plăti cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
subterană pe viață și pe moarte: hotărâți amândoi și simțind fiecare că șia găsit omul (cap XII). Această înfruntare va sfârși prin ho tărârea lui Ghiță de ai aduce lui Pintea dovezile vinovăției sămădăului. Ultimele scene sunt de un intens dramatism. Înțelegând că șia distrus iremediabil căsnicia și viața, Ghiță își ucide soția și este, la rândul lui, ucis de Răuț, din porunca lui Lică. Orgo lios până la capăt, acesta nu se „dă prins“ lui Pintea și alege sinuciderea, izbinduse cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și la Tu dor Arghezi, lirica lui Cezar Baltag nu este stare de grație, ci suferință, efort nesfârșit de a exprima limitele condiției umane și limitele limbajului. 8. Genul liric este caracterizat prin transmiterea nemediată a unor sentimente, stări, idei. Dramatismul confesiunii lirice din poezia Drum este creat prin comunicarea nemijlocită a ideii trecerii unor praguri simbolice sub dublu aspect, prin schimbarea identității spirituale a eului poetic, implicit a basmului, deci prin metamorfoza poveștii (am trecut un râu / am trecut o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
continuitatea poporului român, autorul prezintă conjunctura politică din Ungaria și Transilvania, anterioară revoluției, apoi consemnează desfășurarea evenimentelor de la 1848. În mare parte reproduceri de documente și fragmente din periodicele vremii, paginile Istoriei... deslușesc semnificațiile profunde ale faptelor și transmit uneori dramatismul, entuziasmul general, patosul luptei. O publicație unică, de o deosebită însemnătate este Tezaur de monumente istorice pentru România (I-III, 1862-1864) - colecție de documente, scrieri istorice străine despre români ș.a., în care sunt traduse și editate, în premieră națională, câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
de autocunoaștere, de revelare a unor disfuncții și antagonisme interioare, de ale căror efecte protagoniștii devin conștienți abia în final, când din pragul morții privesc înapoi. D. știe să capteze atenția cititorului prin intensificări ale actelor și trăirilor generatoare de dramatism și tensiuni, creând cu abilitate un fel de miraj al nefericirii implacabile. Dar calitatea demersului analitic, a discursului literar este de un nivel mediu. Intenția demonstrativă subordonează forțat, mecanicist cauzelor efectele. O anume lipsă de orizont, formula compozițională insuficient motivată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
un sacrificiu inutil. Funeraliile tinerilor necăsătoriți imită obiceiurile de nuntă, făcând astfel ca recuzita destinată unui eveniment fericit să-și schimbe menirea: „Batista de vornicel / Legată-i la prăpurel, / Batistuța cea de mire / Legată-i la năsălie”. Exprimarea metaforică intensifică dramatismul „nunții-înmormântare”, deconspirând neconcordanța dintre aparență și realitate. Tonul este solemn, iar imaginile folosite sugerează perfect tragismul momentului. Specie complexă, care surprinde viața ori moartea în multiple ipostaze, b. include uneori secvențe ce apar și în alte creații folclorice, circulația făcându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
totale, curiozitatea stârnită de legende și superstiții, focul ireal de la Poiana Sărată jalonează evoluția spre maturitate și, implicit, accesul în lumea adulților. Importanța amintirii, a conservării micilor experiențe și senzații dă un caracter particular narațiunii, care atinge pe alocuri un dramatism spectaculos, așa cum se întâmplă în descrierea unei furtuni ce pare un „sfârșit de lume”. Visul, halucinația datorată bolii (Pia și verii ei se îmbolnăvesc de anghină difterică), oglinda ca simbol al deformării, dar și al autodescoperirii și al investigării propriului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
românul lui Huysmans A rebours (1884), în care autorul refuză să reprezinte un personaj ce ar înfrunta societatea, chiar și cu prețul eșecului. El alege personaje retrase, care trăiesc la marginea societății. Importantă demersului naturalist este de a fi prezentat dramatismul timpului și personajului. "Destinul uman e în întregime reintegrat în destinul social și istoric, dramă colectivă și dramă individuală se echilibrează perfect și autorul prezintă această dramă că pe o tragedie epica" [Albérès, Istoria românului modern, 1968, p.75]. Lumea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
balzaciene: "Artă balzaciana constă într-o abia supravegheată creare și dozare de efecte scenice, într-un joc diabolic al luminilor și umbrelor, în mizarea pe ceea ce scoate în evidență contrastul. Din grăuntele melodramatic ce nimerește pe scena teatralizata cresc lăstarii dramatismului, supuși, apoi, unei tragice uscări treptate" [1989, p.203]. 166 Julien Sorel își gândește existența în termenii unui rol de interpretat, iar Lucien de Rubempré constată că în Paris "tout est spectacle, comparaison et instruction" [Leș Illusions perdues, 1983, ÎI
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
riscurile ei, dar stridențele și accentele prea dure sunt asimilate de o viziune generoasă asupra omului, în care și miraculosul își păstrează un loc al său, în pofida răului care îl asaltează, ca într-o cursă delirantă. De aici, poate, și dramatismul acestei proze. SCRIERI: Zile sălbatice, Iași, 1991; Răfuială în oraș, Iași, 1992; Natașa blues, Iași, 1998; Iulia, Iași, 2002. Repere bibliografice: Andreea Deciu, Diletantismul la profesioniști, RL, 1992, 18; Ioan Holban, Salonul refuzaților, Iași, 1994, Liviu Antonesei, Jurnal din anii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
adoptiv. Alta, exemplificată de profesorul de muzică: posibilitatea salvării de ratare. Virtualul nucleu al unei drame e iubirea dintre Andrei și fiica profesorului, Ada, atrasă și de Mihai, spre care Andrei, complexat de infirmitatea lui, o împinge. Pluralitatea surselor de dramatism (politico-ideologică, etico-ideologică, etnică, erotică) generează în Passacaglia mai multe nuclee dramatice, reunite arbitrar într-o singură piesă. O unică idee, politico-filosofică, sudează piesa și scenariul de film Puterea și adevărul (1973): rămânerea în urma vieții a unui conducător de partid care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]