2,407 matches
-
ten, 99-101; Dicț. esențial, 772-777; Dimisianu, Lumea, 186-190; Ghițulescu, Istoria, 307-314; Micu, Ist. lit., 408-410, 496-497, 686-689; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 172-181; Mihai Cimpoi, Critice, I, Craiova, 2001, 97-102; Cristea-Enache, Concert, 44-46; Romulus Diaconescu, Condiția umană în dramaturgia postbelică, Craiova, 2001, 127-210; Manolescu, Lista, I, 162-172, II, 341-344, III, 262-265; Popa, Ist. lit., II, 486-496; George Chirilă, Între ironic și imaginar, București, 2002; Crenguța Gânscă, Opera lui Marin Sorescu, Pitești, 2002; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 101-104
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
sau Europa, pref. Anton Rauscher, postfața trad., Iași, 1996; Ludwig Tieck, Heinrich von Kleist, Hanswurst emigrant. Despre teatrul de marionete, Iași, 1997; Henning Krauss, Amnezia, Iași, 1998 (în colaborare cu Viorica S. Constantinescu). Repere bibliografice: Ileana Berlogea, Caragiale în contextul dramaturgiei universale, CNT, 1974, 32; Mircea Ghițulescu, I. Constantinescu, „Caragiale și începuturile teatrului european modern”, ST, 1974, 12; Corina Popescu, „Caragiale și începuturile teatrului european modern”, „Syntesis”, 1974, 1; Al. Călinescu, Lectura modernității și modernitatea lecturii, CRC, 1975, 37; Mircea Mancaș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286371_a_287700]
-
printre cele mai reușite comedii românești de moravuri din secolul al XIX-lea. Îmbrăcată în haina vodevilului, satira este îndreptată împotriva micii boierimi și a parveniților. Se distinge personajul titular, o variantă mahalagească a Chiriței lui V. Alecsandri. În istoria dramaturgiei românești, B.-D. a rămas cunoscut mai ales ca autor al piesei Pygmalion, regele Feniciei, a cărei premieră, în februarie 1886, a constituit un adevărat triumf. Subiectul a fost împrumutat din Les Aventures de Télémaque de Fénelon. Personajele sunt înrobite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
problema creației și a creatorului, misiunea artei, omul și războiul, dragostea și fericirea, binele și frumosul. Narațiunile au o structură geometrizată, cu frecvente digresiuni și cu o puternică undă de lirism, dominată fie de tonalități elegiace, fie de accente dramatice. Dramaturgia lui M. evocă personalități din lumea artei, ca în drama-eseu Floarea soarelui. Vernisaj, despre creația lui Van Gogh și a lui Paul Gauguin, sau satirizează cusururi omenești, inadecvarea vorbelor cu fapta, ca în Rața și rățuștele, piesă pentru care autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
interogatoriu la poliție, care a insistat să știe unde și când a avut loc avortul cu pricina. În Islanda s-a publicat multă poezie de tip underground, dar nivelul ei, în ultimul timp, a căzut. Nu-mi dau seama de ce. Dramaturgia islandeză pare să cunoască un reviriment, grație unor autori tineri care scriu piese de calitate. Poate că cea mai mare problemă pentru dramaturgia islandeză este că autorii nu au multe ocazii să intre într-o relație mai strânsă cu teatrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
poezie de tip underground, dar nivelul ei, în ultimul timp, a căzut. Nu-mi dau seama de ce. Dramaturgia islandeză pare să cunoască un reviriment, grație unor autori tineri care scriu piese de calitate. Poate că cea mai mare problemă pentru dramaturgia islandeză este că autorii nu au multe ocazii să intre într-o relație mai strânsă cu teatrul și cu actorii. - Einar, vorbește-mi despre activitatea ta literară și publicistică. Ești prozator, jurnalist și dramaturg. Cum „te împarți” între aceste preocupări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nefamiliarizată cu geografia spațiului ipoteștean, tratată și înțeleasă ca spațiu originar eminescian și, deopotrivă, ca sursă a inspirației poetice, întreprinderea poate părea hazardată. Reperarea cu regularitate a laitmotivului spațiului originar nu numai în poezia și proza eminesciană, ci și în dramaturgia, corespondența și chiar publicistica sa, ne îndreptățește să extindem analiza de la poezia tinereții până la perioada târzie a vieții și a creației poetului. Nu de puține ori s-a apelat la o formă subiacentă de detectivistică literară, întrucât, în dorul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
etc. În institutele de învățământ superior din țară și în cele ale naționalităților din unele regiuni autonome a fost inclusă, ca disciplină de studiu, literatura dezvoltată de grupurile minoritare. De asemenea, au fost deschise școli de arte, conservatoare, institute de dramaturgie, cinematografice, unde se pregătesc un mare număr de artiști de naționalitate minoritară. De exemplu, în Tibet, Mongolia Interioară și Xinjiang funcționează acum facultăți de medicină tibetană, mongolă și uigură și alte școli de specialitate medicală. De asemenea, există la nivel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Chibi (care descrie priveliști de toamnă) și Notiță ulterioară la Chibi (care descrie priveliști de iarnă) realizează o comuniune perfectă a peisajelor cu sentimentele autorului, acestea devenind de altfel piese reprezentative ale operelor de acest gen din dinastia Song. 2. Dramaturgia clasică chineză Celebrul dramaturg Li Yu Celebrul literat clasic Li Yu s-a născut în 1610 și a trecut în nemurire în 1680. El a trăit într-o perioadă în care dinastia Ming (1368-1644) se afla într-un proces accelerat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Jiating ju) Cocheta Zhao Paner salvează fata care cântă, drama istorică (Lishi ju) Guan Yu se duce singur la ospăț în tabăra dușmanului, drama mitologică (Youxian ju) Impresii din Hangzhou. Creația lui Guan Hanqing ocupă un loc important în istoria dramaturgiei și literaturii chineze, el fiind numit "părinte al genului Zaju din dinastia Yuan". Ca mărturie a reputației sale în istoria literaturii și artei universale, dramaturgul a fost numit și "Shakespeare al Orientului". 3. Romanele și povestirile clasice chineze Cronica celor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
323 Tao Yuanming și poeziile sale idilice 325 Poeme strălucite din dinastia Tang 326 "Zeul scoborâtor", Li Bai și poemele sale 328 Du Fu, "Sfânt al poeziei" și poemele sale 330 Su Shi, literat genial din dinastia Song 332 2. Dramaturgia clasică chineză 334 Celebrul dramaturg Li Yu 334 Guan Hanqing, unul din cei mai mari dramaturgi din istoria Chinei 335 3. Romanele și povestirile clasice chineze 336 Cronica celor trei regate 336 Călătorie spre soare-apune 338 Visul din pavilionul roșu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
prozelor, astfel încât toți cei care traversează, chiar și accidental, aria de observație a autorului devin eroii unor potriviri memorabile de cuvinte. De fiecare dată suprinde felul în care scriitorul știe să combine rigoarea erudiției cu umorul și ironia fină. Însă dramaturgia este, poate, latura cea mai rezistentă a unei opere subordonate, în mare măsură, obsedantei teme a exilului, remarcabilă fiind flexibilitatea de care dă dovadă autorul atunci când schimbă registrele. Discursul său, de o eleganță mereu egală sieși, îmbracă pe rând haina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
Politica”, „Tribuna politică”, „Adevărul” ș.a. note și comentarii privitoare la politica internă și europeană, medalioane și însemnări de drum din epoca studenției, pe care le adună în volumul Cu aripile întinse. Amintiri din estompate vremuri (1932). După o încercare în dramaturgie - piesa Vâltoarea (sau Învingătorii) este acceptată în 1934 în repertoriul Teatrului Național din București, dar nu e reprezentată - mai dă tiparului „studiul psihico-social” Tâlcuirile bufniței albe sau Religia aristocrației intelectuale (1937), un volum memorialistic, Din volbura vremii. Însăilări (1939), și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
muche de cuțit), Eugen Barbu (fragmente din romanul Șoseaua Nordului), Tudor Arghezi („tableta” Ai carte, ai parte), Petru Dumitriu, Ion Marin Sadoveanu, Titus Popovici, Francisc Munteanu, Ion Lăncrănjan, Fănuș Neagu, Teodor Mazilu, Haralamb Zincă, Vasile Băran, Tita Chiper ș.a., iar dramaturgia e ilustrată de Radu Boureanu, Laurențiu Fulga, Mariana Pârvulescu. Asemenea celorlalte gazete politice ale epocii, S.t. cultivă, mai ales în deceniile al cincilea și al șaselea, o publicistică partinică: articole de popularizare a literaturii sovietice, dezbateri și texte teoretice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
București (din 1950 până la pensionare), trecând prin toate treptele carierei, până la gradul de profesor (1991). Colaborează la „Gazeta literară”, „Teatrul”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „Luceafărul” ș.a. A debutat editorial cu Însemnări despre literatură și teatru (1958). M. s-a consacrat îndeosebi dramaturgiei, domeniu în genere puțin cercetat la noi. Chiar de la debut interesul criticului se fixa asupra textului dramatic, următoarele sale cărți fiind trepte pregătitoare, de natură istorică și teoretico-estetică, în elaborarea construcției critice care culminează cu Istoria literaturii dramatice românești. De la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
asupra textului dramatic, următoarele sale cărți fiind trepte pregătitoare, de natură istorică și teoretico-estetică, în elaborarea construcției critice care culminează cu Istoria literaturii dramatice românești. De la începuturi până la 1890 (I, 1985). În viziunea autorului, două ar fi caracteristicile esențiale ale dramaturgiei noastre, expuse în Incursiuni în istoria dramaturgiei române. De la Gh. Asachi la Camil Petrescu (1971): lirismul, în sensul participării „ardente” a creatorului, a „neobișnuitei sale disponibilități pasionale” și polemice, și tendința spre echilibrul clasic al expresiei. Clasicism și romantism în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
trepte pregătitoare, de natură istorică și teoretico-estetică, în elaborarea construcției critice care culminează cu Istoria literaturii dramatice românești. De la începuturi până la 1890 (I, 1985). În viziunea autorului, două ar fi caracteristicile esențiale ale dramaturgiei noastre, expuse în Incursiuni în istoria dramaturgiei române. De la Gh. Asachi la Camil Petrescu (1971): lirismul, în sensul participării „ardente” a creatorului, a „neobișnuitei sale disponibilități pasionale” și polemice, și tendința spre echilibrul clasic al expresiei. Clasicism și romantism în dramaturgia românească (1816-1918) (1973) aduce într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
noastre, expuse în Incursiuni în istoria dramaturgiei române. De la Gh. Asachi la Camil Petrescu (1971): lirismul, în sensul participării „ardente” a creatorului, a „neobișnuitei sale disponibilități pasionale” și polemice, și tendința spre echilibrul clasic al expresiei. Clasicism și romantism în dramaturgia românească (1816-1918) (1973) aduce într-un prim capitol precizări teoretice referitoare la teatralitatea clasicismului, ca expresie concentrată a mimesisului (organizarea convențiilor structurii dramatice, condiția logică a conflictului, simplitatea situațiilor, relația dintre acțiunea principală și acțiunile secundare, determinând combinarea situațiilor dramatice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
spectacolului din fotoliu”, prefigurând formula modernă a „teatrului total”. Criticul întrevede în realism un factor complementar și o modalitate de obiectivare a aspirației romantice. Sunt prezentate oscilațiile criticii dramatice românești între clasicism și romantism, punctându-se, în faza incipientă a dramaturgiei noastre, năzuința către marile modele clasice, apoi desconsiderarea comediei satirice, văzută ca un simptom filoromantic, și preferința pentru drama (și melodrama) istorică romantică, în epocă fiind considerată „superioară” comediei. Într-un amplu capitol este analizată dualitatea între clasicism și romantism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
construcția critică întemeiată în egală măsură pe cercetarea istorică, pregătirea teoretică și capacitatea analitică, tinzând spre analiza integrală a textului, ca o lucrare de referință în istoriografia literară românească. SCRIERI: Însemnări despre literatură și teatru, București, 1958; Incursiuni în istoria dramaturgiei române. De la Gh. Asachi la Camil Petrescu, București, 1971; Clasicism și romantism în dramaturgia românească (1816-1918), București, 1973; Victor Ion Popa, București, 1975; Jocul situațiilor dramatice. Principii, aplicații, analize, București, 1978; Istoria literaturii dramatice românești, vol. I: De la începuturi până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
tinzând spre analiza integrală a textului, ca o lucrare de referință în istoriografia literară românească. SCRIERI: Însemnări despre literatură și teatru, București, 1958; Incursiuni în istoria dramaturgiei române. De la Gh. Asachi la Camil Petrescu, București, 1971; Clasicism și romantism în dramaturgia românească (1816-1918), București, 1973; Victor Ion Popa, București, 1975; Jocul situațiilor dramatice. Principii, aplicații, analize, București, 1978; Istoria literaturii dramatice românești, vol. I: De la începuturi până la 1890, București, 1985. Ediții: Mihail Sebastian, Opere, I-II, introd. edit., București, 1962; Victor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
I-II, introd. edit., București, 1962; Victor Ion Popa, Scrieri despre teatru, pref. edit., București, 1974. Repere bibliografice: Lucia Sturdza Bulandra, Amintiri, amintiri..., București, 1960, 226-231; Mircea Iorgulescu, Dependența de obiect, RL, 1973, 41; Dumitru Micu, „Clasicism și romantism în dramaturgia românească”, CNT, 1973, 49; Georgescu, Printre cărți, 237-244; Paul Georgescu, „Clasicism și romantism în dramaturgia românească”, LCF, 1974, 1; Ileana Berlogea, „Clasicism și romantism în dramaturgia românească”, CREL, 1978, 2; Dan C. Mihăilescu, Între teorie și analiză, L, 1978, 45
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
1974. Repere bibliografice: Lucia Sturdza Bulandra, Amintiri, amintiri..., București, 1960, 226-231; Mircea Iorgulescu, Dependența de obiect, RL, 1973, 41; Dumitru Micu, „Clasicism și romantism în dramaturgia românească”, CNT, 1973, 49; Georgescu, Printre cărți, 237-244; Paul Georgescu, „Clasicism și romantism în dramaturgia românească”, LCF, 1974, 1; Ileana Berlogea, „Clasicism și romantism în dramaturgia românească”, CREL, 1978, 2; Dan C. Mihăilescu, Între teorie și analiză, L, 1978, 45; Marian Popescu, Valoarea sintezei, CNT, 1985, 42; Nicolae Manolescu, Caragiale și înaintașii săi, RL, 1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
Mircea Iorgulescu, Dependența de obiect, RL, 1973, 41; Dumitru Micu, „Clasicism și romantism în dramaturgia românească”, CNT, 1973, 49; Georgescu, Printre cărți, 237-244; Paul Georgescu, „Clasicism și romantism în dramaturgia românească”, LCF, 1974, 1; Ileana Berlogea, „Clasicism și romantism în dramaturgia românească”, CREL, 1978, 2; Dan C. Mihăilescu, Între teorie și analiză, L, 1978, 45; Marian Popescu, Valoarea sintezei, CNT, 1985, 42; Nicolae Manolescu, Caragiale și înaintașii săi, RL, 1986, 14; Marian Popescu, Un gând pentru profesor, RL, 1987, 23; Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
în 1896, cu versuri - Prima (1890-1895). Deși B.P. Hasdeu a semnat prefața cărții, dându-și girul în privința talentului tânărului poet, producția lirică a lui L., deosebit de abundentă, nu confirmă nici pe departe așteptările. Aceeași prolificitate în detrimentul calității artistice marchează și dramaturgia lui L., definiția adecvată pentru activitatea sa literară fiind aceea de poligraf, un poligraf care a dorit cu orice preț, abordând toate genurile literare, să rămână autorul unei opere valoroase. Se află, alături de alți confrați, între fondatorii Societății Scriitorilor Români
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]