1,462 matches
-
prima zi de colegiu, devenise cel mai respectat și cel mai admirat dintre învățăcei. Nu mai mergea decât înconjurat de un roi de camarazi de școală supuși, care râdeau când râdea el, tremurau când se mânia și îi împărtășeau toate dușmăniile. Acestea erau foarte tenace. Într-o zi, unul dintre dascălii noștri, fasiot de viță veche, îndrăznise să emită oarece îndoieli în legătură cu ascendența pe care o revendica Șchiopul. O părere ce nu putea fi trecută prea ușor cu vederea, căci acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
seama, încă de la prima aruncătură de ochi, că păstorii nu erau străini de jaf. Poate că le și dăduseră lovitura de grație răniților. O vorbă de-a mea sau de-a Hibei ne putea aduce la aceeași soartă. Punând surdină dușmăniei pe care o simțeam, mi-am luat o înfățișare cât mai detașată și am spus: — Așa vrea Cel-de-Sus! Iar după ce interlocutorii mei încuviințară la rândul lor cu o zicală, am continuat: — Am putea să ne bucurăm de găzduirea voastră până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
formată din niște geamuri, toate închise. Până când Maggie și Mustafa îl ajunseră din urmă, Uri gesticula deja disperat către un paznic de la ușă. După cum se temuse, Muzeul Israelului era închis pentru Sabat. După o lungă pledoarie, gardianul îi întinse cu dușmănie lui Uri un telefon mobil, după toate aparențele deja conectat. Vocea lui Uri se schimbă instantaneu, devenind deodată mai ușoară, plină de căldură și bună dispoziție. Maggie nu avea idee ce spunea, dar era sigură că vorbea cu o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
rezervă; uneori, amintindu-și teroarea lui Costa și a masoneriei din care-i scăpase revolta de la 5 decembrie, arătau noului regim o simpatie destul de largă, dar care nu ducea în nici un caz, cel puțin din partea monarhiștilor, la colaborare. Alături de această dușmănie sau rezervă a cadrelor politice organizate, se ridică, surprinzător de caldă, adeziunea maselor. Sidonio Paes ajunge repede idolul mulțimilor. Trecerile lui pe străzile Lisabonei se transformă în manifestații spontane, la care iau parte zeci de mii de oameni. Vizitele pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Biserica Romano-Catolică. Suferea de acel gen de nevroză pitorească care ar fi trebuit să fie Însoțită de geniu, dar n-a fost cazul lui, și de aici s-au tras căutările lui după o umbră călătoare. În tinerețe, fusese ținta dușmăniei tatălui său, un nobil de țară din vechea școală (vânătoare de urși, teatru privat, câteva tablouri pictate de vechi maeștri alături de o mulțime de fleacuri), despre ale cărui crize de furie nestăpânită se zvonea că ar fi pus În pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și de familiar, Încât exprimarea ei prin cuvinte ar fi fost primită cu răceală și ar fi părut aproape o necuviință. Am descoperit curând că Înfierbântarea patriotică și politică a celor mai albi dintre rușii albi se reducea la o dușmănie Înverșunată Îndreptată mai mult Împotriva lui Kerenski decât a lui Lenin, care izvora exclusiv din neplăceri și pierderi materiale. Apoi am mai Întâmpinat dificultăți neașteptate cu câteva cunoștințe, englezi, considerați oameni subțiri, cultivați și generoși, dar care În ciuda amabilității și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și de pisicile din bucătărie. A venit în casa părinților lui J. Pentru bani, săracii, acceptaseră oprobriul mahalalei. Nu știam ce face curva. Nu înțelegeam de ce toți cei de pe strada noastră, femeile mai ales, o numeau astfel, ca într-o dușmănie. O vedeam uneori dimineața, când mergeam la școală, cum stătea pe o bancă în grădina Băii Publice, mereu pe aceeași bancă de pe aleea ce ducea spre Catedrala care tocmai se înălța pe atunci. Stătea absentă, parcă aștepta ceva sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acum, că mama se întorsese, s-ar fi zis că fata își putea considera toate rugăciunile împlinite. Dar din nou nu. Imediat după reîntâlnire urmase un scurt val de bucurie, după care însă începuseră să iasă la suprafață resentimentele și dușmăniile și, la finele primei luni petrecute împreună, copila noastră inteligentă, energică și glumeață devenise o pacoste în toată regula. Uși trântite; solicitări politicoase întâmpinate cu o batjocură acră; țipete răzvrătite care răsunau de la etajul al doilea; mormăieli preschimbate în bosumflări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
numai câteva decenii, ideile avangardiste ajung prejudecăți. Trecerea în mileniul al treilea mi s-a părut o șampanie banală și călduță. Timpul mută zgura de pe o glorie pe alta. Procreația la om reprezintă speranța spre eternitate. Scriu ca să mai calmez dușmănia timpului. Magma timpului curge. Deseori ca fluviile de câmpie, uneori - ca cele de munte. Eu și cu timpul suntem chit. Nu am făcut mare lucru unul din celălalt. Maestrul îmbătrânește frumos polemizând cu foștii săi ucenici. Prezentul încearcă o mediere
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se așeza comod și degetul său apăsa butonul soneriei. Solicitarea era veșnic aceeași, băutură. De la alegeri, însă, și-a schimbat obiceiurile. Nu-mi mai vorbește pe stradă și nici nu mai sună la poartă. Ceva ne lipsește la amîndoi și "dușmănia" generată de preferințele politice nu se stinge cu una cu două. Moș Leo n-a votat niciodată în viața lui, dar păstra aparențele cît de cît. Mai beau un rachiu și mă duc la vot, spunea colegilor de pahar. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în lupta cu o poftă de către cei prea lipsiți de voință, prea degenerați pentru a-și putea impune o măsură în aceasta, de acele naturi având nevoie de o trappe, metaforic vorbind (și nemetaforic), de o irevocabilă declarație oarecare de dușmănie, de o prăpastie între ei și pasiune. Mijloacele radicale le sunt indispensabile doar degeneraților; slăbiciunea voinței, mai precis incapacitatea de a nu reacționa la un stimul, nu e ea însăși decât o altă formă de degenerare<footnote Idem, Amurgul idolilor
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Christos m-a făcut să Înțeleg că zidul despărțitor ce-l durăm Între noi și celelalte popoare ne știrbește fericirea. SÎnt Încredințat că așa stau lucrurile; de aceea, dacă aș ajunge, În vreun moment de rătăcire, să nutresc simțăminte de dușmănie Împotriva vreunui om străin de neamul meu...“ „Nu, nu simt nici o dușmănie Împotriva vreunui om de altă naționalitate, Își spuse Digby. Dacă e să Încep din nou să trăiesc, nu ura, ci dragostea vreau să-mi fie călăuză În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Între noi și celelalte popoare ne știrbește fericirea. SÎnt Încredințat că așa stau lucrurile; de aceea, dacă aș ajunge, În vreun moment de rătăcire, să nutresc simțăminte de dușmănie Împotriva vreunui om străin de neamul meu...“ „Nu, nu simt nici o dușmănie Împotriva vreunui om de altă naționalitate, Își spuse Digby. Dacă e să Încep din nou să trăiesc, nu ura, ci dragostea vreau să-mi fie călăuză În viață. Ca și Johns, sînt un om obișnuit, lipsit de vreo ideologie, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era o cărțulie de dimensiuni foarte mici, cu o copertă de un roșu Închis). Toate ființele de la Răsărit, Toate ființele de la Apus, Toate ființele de la Miazănoapte, Toate ființele de la Miazăzi Să fie fericite, să rămână fericite; Fie să trăiască fără dușmănie. Nu era numai vina lor, se gândi el; trăiseră Într-o lume brutală, o lume a competiției și a luptei, a orgoliului și a violenței; nu trăiseră Într-o lume armonioasă. Pe de altă parte, nu făcuseră nimic ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe care bătrînul o dorea durabilă. Un cîine lătră a om. Înspăimîntat, intrusul privi spre ușă. Vremea a tras perdeaua și tabloul zugrăvit de Aizic îi apăru în toată plenitudinea bătrînului Goilav. Nutri chiar, pentru fostul persecutat, un sentiment de dușmănie. - Mai departe știi ce s-a întîmplat? îmi povesti Goilav. Au venit timpurile dorite de tînărul Aizic, dar în lupta pentru putere alții s-au dovedit mai tari ca el. Dînsul a emigrat, nu înainte însă de a-mi exmatricula
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a unei săli de clasă. Asfințitul intra prin ferestre, profilînd siluetele din bănci. Pe un teanc de manuale, la catedră, lampa zugrăvea pe perete, uriașe, două umbre: cea spătoasă a directoarei și cea costelivă a lui Costică. Cu toată reciproca dușmănie, în prezidiu cei doi constituiau o alianță de temut. Obișnuit, după ce ajunsesem la propriile mele convingeri, să fiu sincer, dădeam pe față tot ce aveam pe suflet. Nu puteam face asta și la Dobrina, unde mentalitatea colegilor mă arunca într-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mirări: eram ca o butelie de Leyda care, la fiecare contact, își descărca tensiunea. Probabil la asta s-a referit directoarea în consiliu. Tomulescu era prietenos mai ales cu Costică care, deși reținut, manifesta față de dînsul o lipsă totală de dușmănie. Marele secret mi-l destăinui chiar tînărul Tomulescu acasă: obținuse catedra de matematică la Dobrina. Cum mă îndoiam de bunăvoința Anetei Gărgăun, tînărul mă asigură enigmatic: - Se „arinjază”. Bătrînul Tomulescu s-a făcut foc pe feciorul său. - Bre, bre, bre
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un porc sălbatic și legat cruciș în curmeie, pe toloacă păștea un soi de mistreț cu sfîrla nemaipomenit de lungă din care trîmbița o foame neostoită. Sosite de la hoit, cîteva potăi dezveleau, pe colții albi, gingiile negre; ne mîrîiau cu dușmănie. Printre case, zmîrcurile iscate de izvoare ce țîșneau din mușchiul pădurii, sălciile unduioase și corcodușii înlocuiau fagii care, ca niște lumînări, înconjurau poiana. Bătrînul era cioplitor de linguri și coveți. De la gospodarii din vale căpăta pe ele făină ori cîteva
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
animal și pregătește-te să savurezi o poveste despre nerușinare, exces și răzbunare. Fiindcă, te asigur, n-am să te plictisesc cu o scenă prăfuită În care, din pricina unei averi picate din senin, un grup de prieteni ajunge măcinat de dușmănii și lăcomie. Nu, nici pe departe. Am urmat și noi logica generoasă a Întâmplărilor anterioare, a cotizațiilor, a aventurii cu etichetele răzuite și cu taloanele completate, a traiului În comun. Am Împărțit suma la șase, din nou logic, biletele fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
atenția În mod brutal și grosolan asupra Înălțimii sale neobișnuite - așa cum se Întîmplă zilnic de sute de ori printre oamenii de pe stradă -, să primească știrea cu sentimentul unei surprize, unei uimiri și, În cele din urmă, al unei mînii și dușmănii arzătoare. Merge pe stradă la ora cinci, cînd strada este Înțesată de oameni care se Îndreaptă spre casă, venind de la muncă, și deodată Își dă seama că lumea Îl privește: vede că toți se uită la el și-și dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-ntreabă-l!... Dar are mai mult! Fac prinsoare! Unul din ei se desprinde din grupul frămîntat de controverse și, cu paharul de bere În mînă, se apropie de oaspetele cel singuratic. Un chip fără urme de răutate, de vicii, de dușmănie: chipul omului de aproape cincizeci de ani, trăit la oraș - trăsături de personaj de desen animat - slab, ridat, cu nas mare și cute adînci pe față, cu obrajii puțin supți, un chip de efigie metalică, Înțelept și priceput, de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fundul teancului, cred c-am desfăcut cincizeci de pachete pînă am dat de ele și, drept să-ți spun, celor doi chinezi nu prea le-a plăcut treaba asta. Doamne, cum se mai uitau la noi cu ochii plini de dușmănie. Dacă nu era acolo polițistul să ne apere, mi-ar fi fost tare frică, zău așa, că nu știi de ce sînt În stare oamenii ăștia, mai ales cu taică-tu, care urla și țipa la ei așa. Țin minte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
artei, iar o dovadă a acestei viziuni este prezența lucrurilor mărunte, parte inalienabilă și ele a firii, în care poetul promite, prin simpla lor aducere în poezie, sensuri adânci, pe care le ascund, între altele, somnul frunzei iarna, lumina în dușmănie lăsată de lună asupra pământului, o arteziană care împrăștie răcoare / la ora când amiaza-i pe sfârșite, sau, ochiuri de apă, pe străzi de peste ocean, fiindcă, așa cum mărturisește, poetului îi place să aibă revelația nimicului, în fiecare dimineață când stă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
au fost pe locul întâi și pe linia întâi în închisori, în luptele din munți, în minele de plumb, pe câmpul de luptă al tranșeelor și au dat cele mai multe jertfe întru păstrarea credinței strămoșești. De aceea considerăm că aversiunea și dușmănia împotriva Mișcării Legionare, împinsă până la crimă și ucidere în masă, precum cea a desfrânatului asasin Carol al II-lea, a nefericitului Ion Antonescu, condamnarea la moarte a tineretului și trimiterea pe front în așa zise batalioane de reabilitare, batalioanele morții
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
decorat cu resturile civilizației. Și în tot parcul, numai ele au mai rămas, parcă a sunat trâmbița zilei de apoi și pământul s-a mântuit de lume. Țipenie! Nici casierițe, nici mape, nici Costache Popa, nici bebeluș! Ninge mărunt, cu dușmănie. După amiaza scade, apăsătoare. Înăuntru, afară, afară, înăuntru, se intră și se iese prin luciul apei. Băltoace mari sau mici, nu contează, liniștite să fie, ca oglinda. Atunci se arată în ele, ieșind din ape sau intrând, cum vrei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]