1,425 matches
-
cu Lenin. În noile războaie, care sunt impregnate de "dușmănia absolută" a partizanilor, nu mai este vorba despre cucerirea unor teritorii, ci despre distrugera unei forme de existență din cauza aparentei sale lipse de valoare. Schmitt consideră că primul tip de dușmănie are un caracter contingent (prin faptul că este determinată de stabilirea unor frontiere sau zone de influență iar "războaiele se duc în mod paritar" ("paritätisch geführter Krieg"), pe baza unui princiu al reciprocității. Noul tip de dușmănie are un caracter
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
primul tip de dușmănie are un caracter contingent (prin faptul că este determinată de stabilirea unor frontiere sau zone de influență iar "războaiele se duc în mod paritar" ("paritätisch geführter Krieg"), pe baza unui princiu al reciprocității. Noul tip de dușmănie are un caracter ontologic sau intrinsec , iar noul tip de "război este dus în mod discriminatoriu" ("diskriminierend geführten Krieg"). În cadrul unui asemenea război, dispare caracterul de reciprocitate și inamicul este identificat pe baza unor definiții a dreptății și nedreptății. Într-
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
fost consolidată domnia și autoritatea lui Ștefan. Acțiunile antiotomane au început prin conflictul dintre Ștefan și Radu cel Frumos. Încă în 1468 se zvonea despre iminența unui război. Conflictul a început din cauza Chiliei, iar el a fost transformat într-o dușmănie deschisă între cei doi domni. Ștefan a ars târgurile muntene de graniță în 1470 și 1471. Punctul culminant a fost atins în campania din 1473, când oștile moldovene au ajuns până la cetatea Dâmboviței și l-au alungat pe domnitor. Familia
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
acest ținut. Românii megleniți au opus o rezistență din cele mai eroice. Au fost procese, temniți, atacuri de bande, omoruri de o parte și de alta. Toate acestea făcuseră acestui ținut, în ochii grecilor, reputația unui cuib antigrecesc stăpânit de dușmănie neînfrântă. Când, în fine, după războiul din 1913 și mai ales după victoria aliaților din 1918, autoritățile grecești au reluat administrarea acestui ținut, s-a pornit o prigoană fără milă și cruțare în contra românilor megleniți naționaliști. La această prigoană a
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
grei au avut o mare însemnătate pentru viața sa de mai apoi. A legat relații intime cu familia regală a Prusiei, totuși nu a avut niciodata legături de prietenie cu Bismark, conducătorul politic al Prusiei (cancelarul i-a purtat chiar dușmănie principelui pentru ca pe vremea războiului franco - prusac acesta a simpatizat cu Franța). Prin 1863 se părea că viitorul său se va decide înspre Franța, Napoleon poftindu-l sa stea la el și era cât pe ce să-i aranjeze o
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
săi și spuseră: „O, Moise! Fă-ne un dumnezeu aseamenea dumnezeilor lor.” El spuse: „Sunteși un popor lipsit de știință.”" Noi le-am dat fiilor lui Israel să treacă marea. Faraon și oștirile lui îi urmăreau cu strășnicie și cu dușmănie, până ce Faraon care era gata să se înece, spuse: „Da, cred! Nu este dumnezeu în afară de cel în care cred fiii lui Israel. Eu sunt dintre supuși.” "(10:90) "El spuse: „Să vă caut alt dumnezeu decât Dumnezeu de vreme ce El este
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
folosiți și pe post de ofițeri ai militarilor neatrenați din războiul civil. Imediat după încheierea războiului, voluntarilor li s-a acordat dreptul de a folosi cuvântul "Jäger" în numele gradelor lor militare. Mulți Jägeri au continuat cariera militară. În anii 1920, dușmănia mai veche dintre ofițerii cu trecut în trupele Jäger și cei care serviseră în armata imperială țaristă a fost tranșată în favoarea jägerilor. Cei mai mulți comandanți din războiul de iarnă proveneau din rândurile voluntarilor antițariști. Marșul Jägerilor compusă de Jean Sibelius, pe
Trupele Jägerilor finlandezi () [Corola-website/Science/302414_a_303743]
-
al regelui. Dacă Don Carlos ar fi ajuns rege, fiind debil mintal, s-ar fi ajuns la o criză de stat. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, între Spania și Anglia situația politică devine tot mai încordată. Dușmănia dintre ele se datorează în mare parte inchiziției catolice spaniole. În anul 1559 se încheie pacea de la Cateau-Cambresis între Spania și Franța, după un război ce a durat 60 de ani. O condiție a păcii încheiate a fost căsătoria lui
Filip al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/302898_a_304227]
-
coroanei Casei de Austria". Ea dă dovadă de o fermitate admirabilă "Mai bine să vină turcii la porțile Vienei, mai bine să facem concesiuni Bavariei și Saxoniei decât să renunțăm la Silezia". Invadarea Sileziei de către Frederic a fost începutul unei dușmănie pe tot parcursul vieții lor. Cum Austria este săracă în comandanți militari experimentați, Maria Tereza îl eliberează pe mareșalul Neipperg, care fusese întemnițat de tatăl ei pentru slabele rezultate în războiul cu Turcia. Neipperg preia comanda trupelor austriece în martie
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
împiedica fuga grecilor, barează ieșirea din peștera sa. Fiind în pericol de a fi mâncați de uriaș, Odiseu așteptă până când ciclopul a adormit, apoi au luat un buștean și l-au înfipt în fruntea ciclopului, scoțându-i ochiul, ceea ce atrage dușmănia lui Poseidon, tatăl ciclopului. Fiind orbit, ciclopul s-a dat bătut și l-a întrebat pe Odiseu cum îl cheamă. Acesta i-a răspuns „nimeni”; apoi ciclopul și-a chemat frații și le-a spus că a fost orbit. Aceștia
Odiseea () [Corola-website/Science/304624_a_305953]
-
încărcat cu daruri, se reîntoarce acasă, pe insula Itaca. Căutările fiului său, Telemah, sunt zadarnice, și confruntarea mamei sale, Penelopa, cu pețitorii devine tot mai acută. Zeița Atena îl preschimbă pe Odiseu într-un cerșetor, pentru a-l proteja de dușmănia pețitorilor soției sale. După douăzeci de ani, deghizat în cerșetor, acesta va fi recunoscut numai de câinele său bătrân, Argos. Odiseu se pregătește în taină pentru întrecerea pețitorilor cu arcul, trofeul învingătorului urmând să fie Penelopa, soția lui Odiseu. Cu ajutorul
Odiseea () [Corola-website/Science/304624_a_305953]
-
să nu le spună un cuvînt de rău și să nu-i împiedice, iar acei ce ar îndrăzni să judece sau să batjocorească pe armeni din pricina legii lor, să fie pedepsiți cu moarte." Atașamentul față de Despot le-a atras armenilor dușmănia boierilor care, conduși de hatmanul Tomșa, s-au răzvrătit împotriva domnitorului. Urcat pe tron, în 1563, Ștefan Tomșa s-a răzbunat cu cruzime pe armeni, omorînd oameni nevinovați. În a doua domnie a lui Lăpușneanu (1564-1568), armenii din Suceava au
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
atât priceperea strategică cât și duritatea necesară unui comandant al tuturor armatelor ruse. În cartierul său general domnea o atmosferă cât se poate de relaxată, în ciuda repetatelor înfrângeri și uriașului număr de soldați morți. Marele duce a reușit să câștige dușmănia lui Rasputin, călugărul care avea o uriașă influența asupra țarinei. Nicolai îl amenințase pe Rasputin că îl va spânzura dacă îl va prinde în apropierea frontului. În schimb, Rasputin a prezis că armatele ruse vor continua să fie înfrânte atâta vreme cât
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
declarația independenței nu a schimbat nici situația internă, nici externă a statului. Fiecare dintre cele trei națiuni titulare (georgieni, azeri, armeni) apărau interesele naționale mai mult decât cele comune caucaziene,iar țara neavând o unică putere autoritară, suferea de anarhie. Dușmănia interetnică a ajuns la apogeu în gubernia Erivan (actualul Erevan) unde se realiza o purificare etnică a azerilor de către trupele militare armene cu scopul obținerii unei situații favorabile pentru declararea independenței Armeniei în viitor și majorității etnice din acest teritoriu
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
influența Birericii Ortodoxă Ruse au crescut neîncetat, bisericile și mânăstirile s-au redeschis, de cele mai multe ori prin strădaniile enoriașilor. Au început să-și facă simțită prezența diferite secte străine și alte religii. Prozelitismul lor este încă privit cu scepticism sau dușmănie de stat, biserica ortodoxă, sau de majoritatea cetățenilor. Totuși, după ce sărbătorile Paștelui și Crăciunului au putut fi celebrate din nou liber, (după calendarul iulian), participarea la slujbele religioase a rușilor a crescut în mod constant comparativ cu epoca sovietică, iar
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
opoziție din partea liderilor religioși sunniți, deoarece propovăduia iubirea divină pe care o considera cea mai importantă pentru apropierea de Dumnezeu. Învățătura lui Gohar Shahi au fost vehement condamnată de către cărturari sunniți, iar extremiștii musulmani și bigoții au căpătat o mare dușmănie față de Gohar Shahi. Ca atare, au fost multe tentative de asasinat la adresa sa. De asemenea, s-a pus un mare preț pe capul său în Pakistan. Adepții lui Gohar Shahi pretind că înfățișarea sa ar fi apărut pe luna, soare
Riaz Ahmed Gohar Shahi () [Corola-website/Science/312731_a_314060]
-
Geneză 1:28). Trimiterile evidente la dominație sunt importante în perspectiva creștină a relației omului cu natura și rolul omului în Împărăția lui Dumnezeu. Mai târziu, în capitolul 3, "Căderea Omului" urmează pronunțarea unui blestem. Acest blestem conține referiri la dușmănia dintre Regat și subiecții săi - după cum a fost descris la Geneza 1:28 - ce ar afecta Împărăția până în ziua de azi: "Eu voi pune dușmănie între tine și femeie, și între descendenți tăi și ai ei." Motivele Grădinii Edenului cel
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
târziu, în capitolul 3, "Căderea Omului" urmează pronunțarea unui blestem. Acest blestem conține referiri la dușmănia dintre Regat și subiecții săi - după cum a fost descris la Geneza 1:28 - ce ar afecta Împărăția până în ziua de azi: "Eu voi pune dușmănie între tine și femeie, și între descendenți tăi și ai ei." Motivele Grădinii Edenului cel mai frecvent portretizate în manuscrise iluminate și picturi sunt "Somnul lui Adam" ( "Crearea Evei"), "Ispitirea Evei" de șarpe, "Căderea Omului", în care Adam ia fructul
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
controversat. Unele surse indică satul Păltiniș din județul Suceava, altele satul Dârmoxa, astăzi parte componentă a orașului Broșteni, în timp ce Țurcanu însuși se declara originar din Câmpulung Moldovenesc. Așa zisele sale legături cu legionarii prin soția sa, au fost în realitate dușmănii ținând cont de faptul ca socrul, fost comandant legionar, nu l-a acceptat niciodata în familie, iar el s-a căsătorit în secret cu fiica acestui. Comuniștii au întors povestea de-andoaselea, declarându-l legionar, atunci când a fost exploatat ca țap
Eugen Țurcanu () [Corola-website/Science/311225_a_312554]
-
a deranjat pe mulți dintre conducătorii țărăniști, care îl considerau pe Fărășanu lipsit de experiență și atitudinea lui ca arogantă în fața unor politicieni cu vechi state de serviciu. Aceste divergențe arată de ce țărăniștii l-au tratat pe Fărcășanu cu o dușmănie perpetuă, chiar și în emigrație. În toamna anului 1945, Mihail Fărcășanu a participat, din partea Tineretului Național Liberal, la organizarea marei manifestații care a avut loc în Piața Palatului, la 8 noiembrie, ziua onomastică a regelui, manifestație care a fost brutal
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
oameni. În aceeași zi împăratul Napoleon se lupta cu o altă armată prusacă la Jena. Lipsa de reacție a Mareșalului Bernadotte, care ar fi putut să îl susțină pe Davout la Auerstaedt provoacă furia acestuia din urmă, început al unei dușmănii fățișe între cei doi oameni. Drept recunoaștere a meritelor sale în cadrul acestei campanii, Împăratul îi acordă onoarea de a intra primul în Berlin (25 octombrie 1806). Campania din Polonia din 1807 îl are din nou pe Mareșal în prim plan
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
fi potrivit să spunem că cele două chiar se detestau, dar s-au purtat perfect.” După încheierea filmărilor, comentariile publice făcute de cele două, fiecare contra celeilalte, au determinat ca tensiunea deja existentă între ele să se transforme într-o dușmănie pe viață, iar când Davis a fost nominalizată la premiile Oscar, Crawford a făcut campanie împotriva ei. Davis avea să primească și singura ei nominalizare la premiile BAFTA pentru această interpretare. Fiica ei, B.D. a jucat un mic rol în
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
Hyman realizat în urmă cu câțiva ani într-o ediție a emisiunii "60 Minutes" în care aceasta a lăudat-o pe Davis ca mamă, spunând că se folosește de multe dintre principiile lui Davis pentru a-și crește copiii. În ciuda dușmăniei dintre Gary Merrill și Davis cauzate de divorț, acesta i-a luat apărarea. Fiind intervievat de CNN, Merrill a spus că Hyman a fost motivată de „cruzime și lăcomie”. Fiul adoptiv al lui Davis, Michael Merrill, a rupt orice contact
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
rând cu fața spre nord sunt înșirate mai întâi fecioarele nebune precedate de cele înțelepte. Cele din urmă, aflate în imediata apropiere a lui Isus Hristos se desfășoară pe peretele de nord a pronaosului. Reprezentările în medalioane a principalelor defecte umane: Dușmănia (Zavistia), Lăcomia sau Curvia sunt așezate deasupra scenelor la care sunt supuși păcătoșii. În naos, pereții încă poartă chipurile sfinților mucenici. Pe bolta naosului sunt reprezentate episoade din patimile și minunile lui Isus Hristos. De asemenea, pe mijlocul bolții, în medalioane
Biserica de lemn din Cehei () [Corola-website/Science/309792_a_311121]
-
cu adevărat pe cei care nu cred. Iudaismul, adaugă Schnädelbach, este tolerant, în măsura în care nu este animat de un spirit misionar. Chiar Islamul, în ciuda ideii sale de război sfânt, are încorporat un respect pentru evrei și creștini. Al patrulea defect este dușmănia față de evrei. Secțiunea în care Schnädelbach discută acest defect este foarte scurtă. S-ar putea acest lucru să nu denote lipsa de importanță a chestiunii, ci caracterul ei binecunoscut. Schnädelbach spune totuși că moștenirea cea mai cumplită a Noului Testament
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]